FMI? Niște băsiști!

Când nu mai cre­deam că pe lista băsiștilor mai poate fi adău­gat cineva, acum că toată lumea se stră­duie să se delim­iteze cât mai tare de cadavrul politic al președ­in­telui, uite că mai există cav­a­leri ai unor cauze pier­dute: dom­nii de la FMI. Într‐un puseu de inconș­tiență (nu știu cum să‐l cat­a­loghez alt­fel) direc­torul de comu­ni­care al FMI, Gerry Rice, ne spune că insti­tuția sa e dor­nică să spri­jine mediul de afac­eri româ­nesc prin scăderea CAS, dar tre­buie să înțe­leagă din ce se va com­pensa pierderea de ven­i­turi ca să nu crească defici­tul buge­tar. Adică fix ce întreba și Băs­escu acum câteva zile! Vă e clar că și ăștia de la FMI, ca și ăia de la DNA și ANI, sunt pe mână cu Băs­escu? Niște băsiști împuțiți!

Dacă tot nu v‐am con­vins, să mai adaug un argu­ment: onor­a­bila dom­nișoară min­istru Ioana Petrescu‐Apciză toc­mai ne‐a spus că studi­ile privind CAS‐ul, deci inclu­siv felul în care va fi com­pen­sată pierderea de venit buge­tar, au fost trim­ise FMI‐ului, numai lui Băs­escu nu i le dă, că e urât, rău și bădăran. Care va să zică dom­nul Rice ăsta se face că n‐are studi­ile și cică vrea să primească expli­cații. Hai, bă nea Orez, adică ne prostești în față? Ce vrei să spui, că a mințit min­istrul finanțelor al României când a zis că ți le‐a dat? Așa ceva nu se poate… e absol­ventă de Har­vard, ce dracu'!


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. radu comsa

    Basisti sau nu tre­buie sa vedem real­i­tatea unui sfert de secol dupa eveni­mentele din decem­brie 1989. In 1989 eram spre sfar­si­tul crizei in roma­nia, poate daca aveam rab­dare si mai strangeam putin din dinti alta era sit­u­a­tia azi. Nu stiu si isto­ria nu se poate relua. Fara a fi nos­tal­gic si cu scuze pen­tru cei care gan­desc alt­fel incerc o para­lela, poate sim­plist facuta intre cele doua epoci, intre tre­cu­tul aban­do­nat si prezen­tul pe care l‐am asumat din 1990. Poate, vor­bimd de unele ele­mente pre­su­puse de democ­ra­tie am cas­ti­gat. Avem azi lib­er­tate de mis­care in toata lumea, putem pleca ori­cand, ori­unde, daca ne per­mitem, [utem pleca, in prin­cipiu ori­cand si ori­unde la munca daca ne primesc si daca accep­tam umil­inta de a fi tratati ca imi­granti (referirea este gen­er­ala si nu ma refer la medici, in gen­eral la int­elec­tu­ali si la cei cu o cal­i­fi­care deosebita.- ma refer la omul sim­plu, la cetateanul de pe strada). Am cas­ti­gat lib­er­tatea de expri­mare, fara teama de a fi (asta o cre­dem noi) inclusi in baze de date si luati la intre­bari de securisti fiorosi. La ce ne folos­este ? A da, avem posi­bil­i­tatea de a ne exprima opini­ile pemtru care statul nu se der­an­jeaza si nu ne der­an­jeaza, dar a aparut intol­er­anta celor cu opinii diferite care pe baza pro­pri­ilor convin­geri te infiereaza cu manie pro­le­tara si te pun la zidul infamiei. In prin­cipiu cam asta am cas­ti­gat, mai e ceva, inainte de 1990 prin lege erai oblo­gat sa fii anga­jat, de multe ori chiar statul iti dadea locul de munca, de reg­ula la ter­minarea scolii prin care obtineai cal­i­fi­carea intr‐un dome­niu si te obliga sa te duci acolo. Azi putem trai feric­iti, nimeni nu ne mai obliga sa muncim, ba mai mult avem drep­tul de a fi somer si multi, foarte multi tineri la absolvirea fac­ul­tatii sau liceu­lui isi incep cari­era pro­fe­sion­ala prin bine­mer­i­tatul somaj.
    In rest, cel putin acum, intr‐o suc­cinta com­para­tie pot spune ca in 1989 Roma­nia nu avea dato­rie externa, avea de primit multe muliarde de dolari de la tari partenere de afac­eri, astazi, dato­ria externa a Romaniei va putea fi platita de urmasii nos­trii daca vor avea de unde. Econo­mia romaneasca era, dupa spusele unor asazisi politi­cieni un mor­man de fier vechi si ne‐am gra­bit sa o dis­trugem. Dar mor­manul ala de fier vechi asigura locuri de munca, deci ven­i­turi, mor­manul ala de fier vechi tinea insti­tu­ti­ile stat­u­lui in stare de func­tiune, mor­manul ala de fier vechi a facut posi­bila plata dato­riei externe si acu­mu­la­rea de ven­i­turi din datori­ile altor tari, datorii pe care le‐am facur cadou si Iraku­lui si Libiei si altora, nu mai con­teaza cui, toate s‐au dus … Cu mor­manul ala de fier vechi se mai putea face ceva, tre­buia ca statul sa se ocupe de el sa‐l retehnol­o­gizeze si sa‐i creasca ran­da­men­tul, dar ale­sii nos­trii de dupa 1990, in toate guver­nele si sub toate regimurile nu a facut decat sa se debaraseze de economie, sa vanda tot, sa dis­truga tot, inclu­siv intreaga flota com­er­ciala si prin asta sa ne puna la cheremul strainilor, dar nu al celor cu inten­tii bune, cu dor­inta de a face ceva si pen­tru noi, pen­tru romanii obis­nu­iti, firesc, pe munca noas­tra, ci la dis­pozi­tia celor care nu au fost intere­sati de pro­duc­tie, pro­duse, locuri de munca, nu, ci al sam­sar­ilor straini si romani care nu au urmarit decat dis­trugerea sis­tem­at­ica a economiei romanesti. Asa cum erau, trac­toarele romanesti asig­u­rau nece­sarul agri­cul­turii, am dis­trus fabri­cile de trac­toare si masini agri­cole si totul vine acum de afara. M‐am referit la zona asta pen­tru ca acum taranii care‐si mai pot munci terenul sin­guri, ara cu plugul tras de cal, la aso­ci­atii merg numai cei care nu mai pot face nimic sin­guri si acolo sunt pacal­iti in cele mai multe cazuri. Este trist sa vezi tara cu agri­cul­tura care poate asigura hrana pen­tru o pop­u­latie de 3 — 4 ori mai mare decat a Romaniei ca se indestuleaza cu pro­duse din import. Cu rab­dare, fiecare din­tre noi poate face o anal­iza sim­pla dar corecta asupra locu­lui de unde am ple­cat si unde am ajuns. Pro­gre­sul Romaniei postrev­o­lu­tion­are, dupa opinia mea, pe baza datelor la care am acces a insem­nat o ros­to­golire con­tinua spre o pra­pastie adanca si inca ne mai ros­to­golim. Ne vom ros­to­goli in con­tin­uare pana cand ale­sii nos­tri, in frun­tea stat­u­lui vor lucra si pen­tru noi, nu numai pen­tru ei. Prob­a­bil asta se va intam­pla cand Cara­giale va reveni printre noi. Deo­cam­data prin opera lui a ramas con­tem­po­ran cu noi.
    Si in Roma­nia unii politi­cieni au lansat ideea rein­dus­tri­alizarii, idee preku­ata de undeva din vest. In Roma­nia, nici ca tinta elec­torala nu tine. Cum sa vorbesc, eu stat, de rein­dus­tri­alizare cand eu vad ca soci­etatile cu cap­i­tal majori­tar de stat, unde statul este patron, sunt in pragul fal­i­men­tu­lui gen OLTCHIM, CFR marfa si sigur mai sunt si altele. Tu stat, vrei rein­dus­tri­alizare investeste, mod­ern­izeaza si relanseaza OLTCHIMUL, nu‐l pri­va­tiza pe 1 leu ca va avea soarta uzinelor Sem­ana­toarea, Danu­biana, Trac­torul, IMGB, Tim­puri Noi, IMEB sii atat de multe incat nu ar avea loc aici sa le men­tionez. Tu stat, vrei rein­dus­tri­alizare, vrei sa creezi locuri de munca, nimic mai sim­plu anal­izeaza toate pri­va­ti­zarile din Roma­nia, vezi indeplinirea ter­me­nilor con­trac­tu­ali, vezi investi­ti­ile facute si anuleaza pri­va­ti­zarea acolo unde clauzele nu au fost respec­tate, cere despagu­biri pen­tru pierder­ile cauzate si creeaza din nou locuri de munca. Tu stat fii patronul aces­tor intre­prinderi, soci­etati sau cum le mai spune. Fal­i­men­tul economiei romanesti, al Romaniei de fapt a fost posi­bil nu numai ca urmare a prostiei man­ager­ilor, fal­i­men­tul a fost diri­jat sis­tem­atic de niste indi­vizi care prin asta si‐au facut averi impre­sio­n­ante, pierder­ile stat­u­lui se regas­esc in aver­ile lor. Tu stat respon­s­abil, ma refer la oamenii care vremel­nic se ocupa de tre­burile tarii, ai toate parghi­ile sa anal­izezi ce s‐a intam­plat si ce se intam­pla cu tara si atunci ia la rand tot , de cand am ple­cat, din 1990 si fa curate­nie. Toti cei care prin incal­carea legii au prej­u­di­ciat din punct de vedere eco­nomic Roma­nia sa raspunda, sa le fie con­fis­cate aver­ile, numai partea obt­in­uta prin frauda.
    Cand revad ce scriu imi dau seama ca tot ce am spus aici este utopic. Corb la corb nu‐si scoate ochii, se mai platesc unele polite, se mai face un pic de pus­carie, dar sol­i­dar­i­tatea cor­bilor ramane nestir­bita.
    Sunt pagube, pagube multe provo­cate de incompte­tenta, poate chiar din rea vointa si pe care instan­tele hotarasc sa fie reparate. Cine le plat­este, vino­vatul ? nu . asa ceva nu este posi­bil in Roma­nia. Toate sunt platite de stat, adica de noi toti si respon­s­abilul plat­este ala­turi de noi, ca sim­plu cetatean care nu are o raspun­dere directa (un exem­plu recent vorbeste de plata de catre CNADR a catorva sute de mii euro pen­tru despagu­biri in urma unei infir­mi­tati datorate unui acci­dent de cir­cu­latie). Cine plat­este ? Noi. De unde se plat­este ? Din buge­tul CNADR. Deci, buge­tul se dimin­ueaza si atunci nu mai sunt bani de reabil­i­tari de dru­muir, de con­struc­tii de dru­muri etc. De ce s‐a rezil­iat con­trac­tul pen­tru autostrada Tran­sil­va­nia ? Cine e vino­vat ? Cine a platit ? Am platit noi toti, e firesc sa fie asa. Pe vino­vati nu i‐a der­an­jat nimeni. Au fost, dupa cum rezulta din mass media numeroase con­tracte paguboase incheiate de statul Roman. Acolo cineva a gre­sit. Cine a platit ? Noi, con­tribua­bilul roman. Si isto­ria se repeta mereu, mereu in sen­sul acesta noi pla­tim si ei se imbo­gatesc, noi saracim si ei se imbo­gatesc. Tara e van­duta bucata cu bucata si ei se imbo­gatesc si … Si con­tin­uand cu pagubele pe care le vedem la tot pasul ma intreb cum sa plateasca procurorii, jude­ca­torii pen­tru grave sau mai putin grave erori judi­ciare in urma carora statul roman e con­damnat la CEDO. E clar ca asa ceva nu este posi­bil, plat­este omul de pe strada, cetateanul sim­plu prin taxe si impozite.
    Scuze pen­tru cazul in care opini­ile mele nu coin­cid cu ale voas­tre, dar sper sa nu fie asa. In cazul in care opini­ile noas­tre sunt diver­gente scuzati ca am sperat ca democ­ra­tia sa fie alt­fel. Daca legile sunt corect for­mu­late, daca legile sunt corect apli­cate si sunt trasi la raspun­dere cu promp­ti­tu­dine toti cei care incalca legea democ­ra­tia func­tioneaza si sper­an­tele oame­nilor se indeplinesc. Daca legile sunt for­mu­late si apli­cate in stil dambovitean atunci putem spera ca in viitor, can­dva democ­ra­tia sa ajunga si la noi.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu