Când nu mai credeam că pe lista băsiștilor mai poate fi adăugat cineva, acum că toată lumea se străduie să se delimiteze cât mai tare de cadavrul politic al președintelui, uite că mai există cavaleri ai unor cauze pierdute: domnii de la FMI. Într-un puseu de inconștiență (nu știu cum să‑l cataloghez altfel) directorul de comunicare al FMI, Gerry Rice, ne spune că instituția sa e dornică să sprijine mediul de afaceri românesc prin scăderea CAS, dar trebuie să înțeleagă din ce se va compensa pierderea de venituri ca să nu crească deficitul bugetar. Adică fix ce întreba și Băsescu acum câteva zile! Vă e clar că și ăștia de la FMI, ca și ăia de la DNA și ANI, sunt pe mână cu Băsescu? Niște băsiști împuțiți!
Dacă tot nu v‑am convins, să mai adaug un argument: onorabila domnișoară ministru Ioana Petrescu-Apciză tocmai ne‑a spus că studiile privind CAS-ul, deci inclusiv felul în care va fi compensată pierderea de venit bugetar, au fost trimise FMI-ului, numai lui Băsescu nu i le dă, că e urât, rău și bădăran. Care va să zică domnul Rice ăsta se face că n‑are studiile și cică vrea să primească explicații. Hai, bă nea Orez, adică ne prostești în față? Ce vrei să spui, că a mințit ministrul finanțelor al României când a zis că ți le‑a dat? Așa ceva nu se poate… e absolventă de Harvard, ce dracu’!
FMI susține reducerea CAS dar cere dovezi pentru acoperirea deficitului creat — http://t.co/CvFNe4MGS8 http://t.co/EghZJwIJlt
— Romania libera (@romanialibera) July 17, 2014
16:07
Basisti sau nu trebuie sa vedem realitatea unui sfert de secol dupa evenimentele din decembrie 1989. In 1989 eram spre sfarsitul crizei in romania, poate daca aveam rabdare si mai strangeam putin din dinti alta era situatia azi. Nu stiu si istoria nu se poate relua. Fara a fi nostalgic si cu scuze pentru cei care gandesc altfel incerc o paralela, poate simplist facuta intre cele doua epoci, intre trecutul abandonat si prezentul pe care l‑am asumat din 1990. Poate, vorbimd de unele elemente presupuse de democratie am castigat. Avem azi libertate de miscare in toata lumea, putem pleca oricand, oriunde, daca ne permitem, [utem pleca, in principiu oricand si oriunde la munca daca ne primesc si daca acceptam umilinta de a fi tratati ca imigranti (referirea este generala si nu ma refer la medici, in general la intelectuali si la cei cu o calificare deosebita.- ma refer la omul simplu, la cetateanul de pe strada). Am castigat libertatea de exprimare, fara teama de a fi (asta o credem noi) inclusi in baze de date si luati la intrebari de securisti fiorosi. La ce ne foloseste ? A da, avem posibilitatea de a ne exprima opiniile pemtru care statul nu se deranjeaza si nu ne deranjeaza, dar a aparut intoleranta celor cu opinii diferite care pe baza propriilor convingeri te infiereaza cu manie proletara si te pun la zidul infamiei. In principiu cam asta am castigat, mai e ceva, inainte de 1990 prin lege erai oblogat sa fii angajat, de multe ori chiar statul iti dadea locul de munca, de regula la terminarea scolii prin care obtineai calificarea intr-un domeniu si te obliga sa te duci acolo. Azi putem trai fericiti, nimeni nu ne mai obliga sa muncim, ba mai mult avem dreptul de a fi somer si multi, foarte multi tineri la absolvirea facultatii sau liceului isi incep cariera profesionala prin binemeritatul somaj.
In rest, cel putin acum, intr‑o succinta comparatie pot spune ca in 1989 Romania nu avea datorie externa, avea de primit multe muliarde de dolari de la tari partenere de afaceri, astazi, datoria externa a Romaniei va putea fi platita de urmasii nostrii daca vor avea de unde. Economia romaneasca era, dupa spusele unor asazisi politicieni un morman de fier vechi si ne-am grabit sa o distrugem. Dar mormanul ala de fier vechi asigura locuri de munca, deci venituri, mormanul ala de fier vechi tinea institutiile statului in stare de functiune, mormanul ala de fier vechi a facut posibila plata datoriei externe si acumularea de venituri din datoriile altor tari, datorii pe care le-am facur cadou si Irakului si Libiei si altora, nu mai conteaza cui, toate s‑au dus … Cu mormanul ala de fier vechi se mai putea face ceva, trebuia ca statul sa se ocupe de el sa‑l retehnologizeze si sa‑i creasca randamentul, dar alesii nostrii de dupa 1990, in toate guvernele si sub toate regimurile nu a facut decat sa se debaraseze de economie, sa vanda tot, sa distruga tot, inclusiv intreaga flota comerciala si prin asta sa ne puna la cheremul strainilor, dar nu al celor cu intentii bune, cu dorinta de a face ceva si pentru noi, pentru romanii obisnuiti, firesc, pe munca noastra, ci la dispozitia celor care nu au fost interesati de productie, produse, locuri de munca, nu, ci al samsarilor straini si romani care nu au urmarit decat distrugerea sistematica a economiei romanesti. Asa cum erau, tractoarele romanesti asigurau necesarul agriculturii, am distrus fabricile de tractoare si masini agricole si totul vine acum de afara. M‑am referit la zona asta pentru ca acum taranii care-si mai pot munci terenul singuri, ara cu plugul tras de cal, la asociatii merg numai cei care nu mai pot face nimic singuri si acolo sunt pacaliti in cele mai multe cazuri. Este trist sa vezi tara cu agricultura care poate asigura hrana pentru o populatie de 3 — 4 ori mai mare decat a Romaniei ca se indestuleaza cu produse din import. Cu rabdare, fiecare dintre noi poate face o analiza simpla dar corecta asupra locului de unde am plecat si unde am ajuns. Progresul Romaniei postrevolutionare, dupa opinia mea, pe baza datelor la care am acces a insemnat o rostogolire continua spre o prapastie adanca si inca ne mai rostogolim. Ne vom rostogoli in continuare pana cand alesii nostri, in fruntea statului vor lucra si pentru noi, nu numai pentru ei. Probabil asta se va intampla cand Caragiale va reveni printre noi. Deocamdata prin opera lui a ramas contemporan cu noi.
Si in Romania unii politicieni au lansat ideea reindustrializarii, idee prekuata de undeva din vest. In Romania, nici ca tinta electorala nu tine. Cum sa vorbesc, eu stat, de reindustrializare cand eu vad ca societatile cu capital majoritar de stat, unde statul este patron, sunt in pragul falimentului gen OLTCHIM, CFR marfa si sigur mai sunt si altele. Tu stat, vrei reindustrializare investeste, modernizeaza si relanseaza OLTCHIMUL, nu‑l privatiza pe 1 leu ca va avea soarta uzinelor Semanatoarea, Danubiana, Tractorul, IMGB, Timpuri Noi, IMEB sii atat de multe incat nu ar avea loc aici sa le mentionez. Tu stat, vrei reindustrializare, vrei sa creezi locuri de munca, nimic mai simplu analizeaza toate privatizarile din Romania, vezi indeplinirea termenilor contractuali, vezi investitiile facute si anuleaza privatizarea acolo unde clauzele nu au fost respectate, cere despagubiri pentru pierderile cauzate si creeaza din nou locuri de munca. Tu stat fii patronul acestor intreprinderi, societati sau cum le mai spune. Falimentul economiei romanesti, al Romaniei de fapt a fost posibil nu numai ca urmare a prostiei managerilor, falimentul a fost dirijat sistematic de niste indivizi care prin asta si-au facut averi impresionante, pierderile statului se regasesc in averile lor. Tu stat responsabil, ma refer la oamenii care vremelnic se ocupa de treburile tarii, ai toate parghiile sa analizezi ce s‑a intamplat si ce se intampla cu tara si atunci ia la rand tot , de cand am plecat, din 1990 si fa curatenie. Toti cei care prin incalcarea legii au prejudiciat din punct de vedere economic Romania sa raspunda, sa le fie confiscate averile, numai partea obtinuta prin frauda.
Cand revad ce scriu imi dau seama ca tot ce am spus aici este utopic. Corb la corb nu-si scoate ochii, se mai platesc unele polite, se mai face un pic de puscarie, dar solidaritatea corbilor ramane nestirbita.
Sunt pagube, pagube multe provocate de incomptetenta, poate chiar din rea vointa si pe care instantele hotarasc sa fie reparate. Cine le plateste, vinovatul ? nu . asa ceva nu este posibil in Romania. Toate sunt platite de stat, adica de noi toti si responsabilul plateste alaturi de noi, ca simplu cetatean care nu are o raspundere directa (un exemplu recent vorbeste de plata de catre CNADR a catorva sute de mii euro pentru despagubiri in urma unei infirmitati datorate unui accident de circulatie). Cine plateste ? Noi. De unde se plateste ? Din bugetul CNADR. Deci, bugetul se diminueaza si atunci nu mai sunt bani de reabilitari de drumuir, de constructii de drumuri etc. De ce s‑a reziliat contractul pentru autostrada Transilvania ? Cine e vinovat ? Cine a platit ? Am platit noi toti, e firesc sa fie asa. Pe vinovati nu i‑a deranjat nimeni. Au fost, dupa cum rezulta din mass media numeroase contracte paguboase incheiate de statul Roman. Acolo cineva a gresit. Cine a platit ? Noi, contribuabilul roman. Si istoria se repeta mereu, mereu in sensul acesta noi platim si ei se imbogatesc, noi saracim si ei se imbogatesc. Tara e vanduta bucata cu bucata si ei se imbogatesc si … Si continuand cu pagubele pe care le vedem la tot pasul ma intreb cum sa plateasca procurorii, judecatorii pentru grave sau mai putin grave erori judiciare in urma carora statul roman e condamnat la CEDO. E clar ca asa ceva nu este posibil, plateste omul de pe strada, cetateanul simplu prin taxe si impozite.
Scuze pentru cazul in care opiniile mele nu coincid cu ale voastre, dar sper sa nu fie asa. In cazul in care opiniile noastre sunt divergente scuzati ca am sperat ca democratia sa fie altfel. Daca legile sunt corect formulate, daca legile sunt corect aplicate si sunt trasi la raspundere cu promptitudine toti cei care incalca legea democratia functioneaza si sperantele oamenilor se indeplinesc. Daca legile sunt formulate si aplicate in stil dambovitean atunci putem spera ca in viitor, candva democratia sa ajunga si la noi.