Se poate să fii nă­tă­rău din nești­ință. Se poate să te com­porți ca un cre­tin din ca­uză că nu în­țe­legi con­tex­tul în care te afli la un mo­ment dat. Mi s‑a în­tâm­plat și mie, sunt si­gur că vi s‑a în­tâm­plat și vouă. Însă în toate aceste si­tu­a­ții există o cir­cum­stanță ate­nu­antă, aceea a ne­cu­noaș­te­rii, a lip­sei de in­for­ma­ție. Pen­tru că nu ai toate da­tele pro­ble­mei ju­de­cata îți este afec­tată, iar re­ac­ți­ile sunt in­co­recte. Poți, de pildă, să râzi de pă­ța­nia cuiva dacă nu știi că în urma ei acela a mu­rit. Ești nă­tă­rău, dar rămâi uman, atâta timp cât îți re­primi ve­se­lia atunci când afli de­ta­li­ile triste ale în­tâm­plă­rii și-ți ceri scuze pen­tru re­ac­ția nepotrivită.

Ni­mic nu ex­plică însă bu­cu­ria fă­țișă față de ne­no­ro­ci­rea al­tuia atunci când asiști la ea. Să te ve­se­lești și să apla­uzi do­bo­rârea unui avion este do­vada unei triste dezu­ma­ni­zări. Să te fe­ri­cească moar­tea unor oa­meni — mi­li­tari sau ci­vili — atunci când tu în­suți nu te afli sub nici o ame­nin­țare din par­tea lor, este și pros­tie, și ră­u­tate, la un loc. Niște ruși din es­tul Ucrai­nei se bu­cură asis­tând la do­bo­rârea unui avion care ul­te­rior s‑a do­ve­dit a fi un zbor ci­vil ce avea aproape trei sute de oa­meni la bord. Veți spune că ei și-au în­chi­puit că era do­bo­rât un avion mi­li­tar. Așa e. Dar de ce te-ai bu­cura când asiști la moar­tea alt­cuiva? În es­tul Ucrai­nei nu au exis­tat bom­bar­damente, avi­oa­nele nu au în­sem­nat nici­când pen­tru po­pu­la­ția ci­vilă o ame­nin­țare. De ce te-ai bu­cura să vezi că se es­ca­la­dează con­flic­tul, că moar­tea e tot mai aproape de tine?

Dintr-un sin­gur mo­tiv: pen­tru că ți-ai pier­dut umanitatea.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Radu Comsa

    Aceasta ca­tas­trofa este o tra­ge­die in­gro­zi­toare, din­colo de cele 80 de aripi ne­vi­no­vate, rupte ina­inte de a‑si lua zbo­rul, in­di­fe­rent de var­sta ce­lor­lalti, aproape 300 de fa­mi­lii ne­vi­no­vate au fost ido­li­ate de ges­tul unui ne­bun. Nu pu­tem afla nici­o­data care a fost mo­bi­lul aces­tui asa­si­nat in masa. Este trist, foarte trist ca aceasta ac­tiune ires­pon­sa­bila inn­e­gu­reaza si mai mult vi­ata co­ti­diana a tu­tu­ror oa­me­ni­lor nor­mali si ne duce cu gan­dul ca ori­cand, ori­cine poate fi intr‑o ast­fel de si­tu­a­tie, ca so­ci­e­ta­tea con­tem­po­rana nu ne mai ofera si­gu­ranta pe nici un plan, ca sta­tul, in­di­fe­rent care ar fi el nu ne ofera si­gu­ranta, ca ma­rea uniune din care fa­cem parte nu ne ofera si­gu­ranta, ca pac­tul mi­li­tar din care fa­cem parte nu ne ofera nici un fel de si­gu­ranta. Este trist ca so­ci­e­ta­tea con­tem­po­rana, sta­tul UE si NATO ne de­mon­streaza agre­si­vi­ta­tea lor. Fara in­sis­ten­tele agre­sive ale UE si NATO de adu­cere a Ucrai­nei in sis­tem drama ucrai­ni­ana nu s‑ar fi pro­dus. For­tand dis­cret nota fata de re­fu­zul ini­tial al Ucrai­nei s‑a pro­dus re­volta ki­e­veana, re­volta sus­ti­nuta, pro­ba­bil, ma­siv din ex­te­rior — atat din vest cat si din est. Cat a fost con­tri­bu­tia fi­e­ca­rei parti e greu de stiut, dar cele doua forte s‑au con­frun­tat peste in­te­re­sele ucrai­niene. Ma­ni­pu­la­rea ex­terna a avut sanse mari de re­u­sita si da­to­rita com­po­nen­tei na­tio­nale ex­trem de ete­ro­gena a sta­tu­lui ucrai­nian, pe care eu il con­si­der, in gra­ni­tele ac­tu­ale si in struc­tura ac­tu­ala o fa­ca­tura. Nu tre­buie sa su­pere pe ni­meni aceasta idee, dar sa nu ui­tam ca Ucraina este sta­tul cu peste 130 de na­tio­na­li­tati, rupte de la ta­rile lor nu­mai ca ur­mare a unor de­ci­zii straine lor, ca po­po­rul ucrai­nian este con­sti­tuit de fapt din co­mu­ni­ta­tile de raz­bo­i­nici ca­zaci care s‑au dezvol­tat li­ber si in­de­pen­dent in­tre Nis­tru si Nipru si care au avut o mare im­por­tanta in epoca me­di­e­vala, pana la in­te­gra­rea in Im­pe­riul Ta­rist si in ace­lasi timp nu tre­buie ui­tat ca in Ucraina, in mod ar­ti­fi­cial, prin de­ci­zii po­li­tice se afla o ex­trem de mare co­mu­ni­tate de ce­ta­teni rusi. Si in ace­lasi timp nu tre­buie ig­no­rat fap­tul ca Ru­sia ca stat s‑a for­mat in ju­rul Ki­e­vu­lui, Ru­sia Ki­e­veana. Eroa­rea care a con­dus ca­tre acest ma­sa­cru din Ucraina apar­tine mai mult for­te­lor ex­terne, care im­po­triva in­te­re­se­lor po­po­ru­lui din in­te­ri­o­rul gra­ni­te­lor Ucrai­nei, a sus­ti­nut la Kiev o pu­tere obe­dienta ves­tu­lui, o pu­tere a unei mi­no­ri­tati im­po­triva tu­tu­ror ce­lor­lalte, o pu­tere care-si im­pune vo­inta prin forta — sub­or­do­nata in­te­re­se­lor ves­tu­lui, im­po­triva al­tor mi­no­ri­tati, es­tul, cu in­te­rese pro­ruse, in­te­rese date de tra­di­tii si is­to­rie strict le­gate de Fe­de­ra­tia Rusa. Nu stiu daca pen­tru ei, pen­tru ucrai­nieni e mai bine cu UE sau cu Fe­de­ra­tia Rusa, nu stiu si nici nu ma in­te­re­seaza, stiu doar ca acolo mor oa­meni ne­vi­no­vati si ca de­mo­cra­ti­ile oc­ci­den­tale si Ru­sia sus­tin con­flic­tul, spri­ji­nind des­chis sau mas­cat cele doua forte be­li­ge­rante una im­po­triva ce­lei­lalte, sta­tul im­po­triva unei parti a po­po­ru­lui care nu agre­eaza o ma­sura in­tra­rii in NATO, ma­sura pe care o con­si­dera an­ti­na­tio­nala si con­trara in­te­re­se­lor sta­tu­lui ucrai­nian. Re­zol­va­rea aces­tui con­flict ar fi fost sim­pla daca de­mo­cra­ti­ile oc­ci­den­tale im­pre­una cu Ru­sia ar fi sus­ti­nut, ar fi im­pus re­zol­va­rea de­mo­cra­tica a di­ver­gen­te­lor care s‑au trans­for­mat intr-un con­flict san­ge­ros. Daca prin­ci­pi­ile de­mo­cra­tice mai sunt va­la­bile si pro­mo­to­rii lor chiar cred in ele atunci inca nu este prea tar­ziu pen­tru opri­rea vo­cii ar­me­lor, pen­tru opri­rea pier­de­rii de vi­eti ome­ne­sti. Tot acest con­flict este ge­ne­rat, dupa pa­re­rea mea, de un con­flict eco­no­mic ma­siv, lupta pen­tru piete de des­fa­cere, pen­tru re­surse care in acest spa­tiu sunt in­des­tu­la­toare. In ace­lasi timp, se poate spune ca acest con­flict a fost ge­ne­rat si din con­si­de­rente mi­li­tare. Cat Ru­sia a ca­zut si a fost ca­zuta dupa spar­ge­rea URSS a fost bine, atunci Ucraina nu in­te­resa pe ni­meni, dar azi, cand ur­sul s‑a ri­di­cat si in­cepe sa se in­ta­reasca, cer­cul din ju­rul sau tre­buie strans cat mai mult si atunci orice cale poate fi fo­lo­sita, dar ur­sul ri­pos­teaza. Este o pa­rere, cer scuze ce­lor care gan­desc alt­fel, dar sa nu ui­tam ca si di­ver­si­ta­tea de opi­nii face parte din prin­ci­pi­ile democratice.
    ***
    Ma gan­desc la Ucraina si la vi­i­to­rul ei eu­ro­pean (in UE si NATO) si pri­vesc in urma. Nici­o­data n‑am fost un fan UE sau NATO, nici­o­data nu am va­zut avan­ta­jele aso­ci­e­rii noas­tre la aceste doua struc­turi. Pri­vind la ce s‑a in­tam­plat dupa aso­ci­ere vad ca Ro­ma­nia este dis­trusa din punct de ve­dere eco­no­mic, Ro­ma­nia si ro­ma­nii nu con­teaza pe pi­ata in­terna, to­tul este sub­or­do­nat strai­na­ta­tii, in spe­cial par­te­ne­ri­lor din UE, din ce in ce mai multe va­lori na­tio­nale, re­surse na­tu­rale au fost van­dute si nu mai apar­tin Ro­ma­niei — pa­duri, te­re­nuri agri­cole, aur, me­tale rare foarte va­lo­roase, pe­tro­lul, ga­zele na­tu­rale, unele chiar cu in­cal­ca­rea pre­ve­de­ri­lor con­sti­tu­tio­nale. Ba mai mult, peste toate aceste Ro­ma­nia plina de da­to­rii, cu un po­por care se zbate sa su­pra­vi­e­tu­iasca, sa faca fata zi­lei da azi caci e prea de­parte cea de maine, s‑a im­pli­cat pe ba­nii nos­tri, ai ro­ma­ni­lor in con­flicte mi­li­tare in­terne ale unor tari si drept re­cu­nos­tinta pen­tru ac­ti­vi­ta­tea noas­tra ro­ma­nii au fost scosi de la ac­tiu­nile eco­no­mice si nu si-au mai re­cu­pe­rat nici ma­car da­to­ri­ile is­to­rice de pe tim­pul lui Ceausescu.
    Aceasta de­mo­cra­tie, pe care ma­rile de­mo­cra­tii ale lu­mii vor sa o im­puna Ucrai­nei, pen­tru Ro­ma­nia a fost un DEZASTRU. Fa­cand o com­pa­ra­tie sim­pla in­tre si­tu­a­tia Ro­ma­niei din 1989 si 2014 pu­tem ob­serva ca­teva di­fe­rente ex­trem de grave: in 1989 — Ro­ma­nia avea o eco­no­mie pro­duc­tiva, nu per­for­manta, dar care asi­gura ne­ce­sa­rul pro­priu si dis­po­ni­bi­li­tati pen­tru ex­port si aici ma re­fer si la in­dus­trie si la agri­cul­tura. In 1989 Ro­ma­nia nu avea da­to­rii ex­terne — azi, vi­i­to­rul nos­tru e ama­ne­tat pe mai multe ge­ne­ra­tii. In 1989 Ro­ma­nia avea ca po­li­tica de stat ge­ne­ra­li­za­rea in­va­ta­man­tu­lui li­ceal — azi cca 250.000 de ro­mani sunt anal­fa­beti, la care, cred ca se mai pot ada­uga inca 250.000 care au nu­mai do­vada sco­la­ri­za­rii. Cu spaga, sau fara spaga me­di­cina ro­ma­neasca isi fa­cea da­to­ria, sta­tul ro­man era cu ade­va­rat res­pon­sa­bil de sa­na­ta­tea oa­me­ni­lor. Azi sis­te­mul de sa­na­tate con­dus si ges­tio­nat de ca­sele de asi­gu­rari de sa­na­tate a ajuns un sis­tem con­ta­bil, prin care ex­cro­cii sau in­com­pe­ten­tii care con­duc aceste in­sti­tu­tii au trans­for­mat me­di­cii in sim­pli func­tio­nari, in bi­ro­crati care cu greu isi pot exer­cita ca­li­ta­tile de me­dici, fapt ce a ge­ne­rat exo­dul ma­siv al me­di­ci­lor din Ro­ma­nia spre tari mai pri­e­te­noase cu ei. Este trist ca ba­nii ro­ma­ni­lor sunt in­ca­sati cu re­gu­la­ri­tate si cand ajungi la me­di­ca­mente tre­buie sa le cum­peri, in­clu­siv cei care au drep­tul la me­di­ca­mente gra­tu­ite dau ba­nii pe ele.
    Drep­tu­rile cas­ti­gate cu ade­va­rat sunt cele le­gate de li­bera cir­cu­la­tie — ce fo­los ca ni­meni nu te pri­meste, daca nu ai bani si noi, ro­ma­nii, nu sun­tem un po­por de cer­se­tori. Da, au cas­ti­gat aici si unii din­tre noi care au avut cu­ra­jul sa ia vi­ata de la in­ce­put, in alta tara, su­por­tand umi­lin­tele ori­ca­rui imi­grant. Da am cas­ti­gat li­ber­ta­tea cu­van­tu­lui si ce fo­los, pe cine in­te­re­seaza ce spun eu, sim­plul tre­ca­tor, ce­ta­tea­nul de pe strada, pe ni­meni, pe ab­so­lut ni­meni, poate … cine stie, pe unii ga­ze­tari. In mod cert, opi­ni­ile noas­tre ale mu­ri­to­ri­lor de rand, ale ce­lor care nu sun­tem pe lis­tele elec­to­rale nu in­te­re­seaza pe ni­meni. Asa zi­sii po­li­ti­cieni pe care‑i avem, si daca ne ui­tam in dic­tio­nar la de­fi­ni­tia EXCROC, asa i‑am pu­tea numi, acesti ex­croci nu ur­ma­resc de­cat vo­tul nos­tru in sco­pul im­bo­ga­ti­rii lor si noi, noi acesti ale­ga­tori in­con­sti­enti il dam. Il dam azi unora, maine al­tora si nu pe baza unei ana­lize con­sti­ente pe care o fa­cem ci pur si sim­plu pe in­spi­ra­tie, pe sim­pa­tie sau pen­tru unele be­ne­fi­cii de mo­ment (bani, ulei, za­har, carne, peste …). Dam vo­tul nos­tru doar in ca­zul pre­zen­ta­rii la urne pen­tru ca cei mai multi din­tre noi, scar­biti de asa­zisa po­li­tica ro­ma­neasca si mai ales de cei care o fac, stau acasa si in­jura, atat … Si daca sun­tem obiec­tivi asa se in­tam­pla si cu oca­zia ac­tiu­ni­lor de pro­test, ac­tiu­ni­lor re­ven­di­ca­tive dupa care, de cele mai multe ori, vi­ata merge mai de­parte ca si cand nu s‑ar fi in­tam­plat nimic.
    Ma in­treb, oare ce s‑a in­tam­plat cu po­po­rul ro­man, unde sunt lup­ta­to­rii pen­tru drep­tate si nu pot gasi ras­puns. Daca in 1989 ne-am ri­fdi­cat si l‑am ras­tur­nat pe Cea­u­sescu, si atunci aveam to­tusi spe­rante pen­tru un maine mai bun, as­tazi cand nu mai avem nici o spe­ranta, nu pen­tru noi, pen­tru ur­ma­sii nos­trii, ur­ma­sii ur­ma­si­lor nos­trii, cand toata po­li­tica bu­cu­res­teana, pre­lu­ata din oc­ci­dent con­duce pen­tru dis­tru­ge­rea sis­te­ma­tica a sta­tu­lui ro­man, dis­tru­ge­rea eco­no­mica, cul­tu­rala, la dez­na­tio­na­li­za­rea Ro­ma­niei, la ster­ge­rea ori­ca­ror urme a tre­ce­rii noas­tre pe aici. Po­li­ti­cie­nii ro­mani, dupa 1990 in mod trep­tat au van­dut pre­zen­tul Ro­ma­niei, au van­dut vi­i­to­rul si acum pas cu pas se vinde ce ne‑a mai ra­mas — TRECUTUL, ISTORIA …

    • Anonymous

      Ai scris un “ar­ti­col” bun. Ai drep­tate in cea mai mare parte. E si emo­tio­nant si chiar “mo­bi­li­za­tor” ce spui. Re­gret ca tre­buie sa-ti fac o sin­gura ob­ser­va­tie si in ace­lasi timp sa-mi ex­prim o opi­nie: nu sun­tem un po­por de lup­ta­tori si nu s‑a ri­di­cat ni­meni in 1989 sa‑l ras­to­arne pe Cea­u­sescu. A fost un mo­ment in­stru­men­tat de ma­rile pu­teri, cu ba­taie pe ter­men lung (zone de in­flu­enta etc, nu in­tru in ama­nunte). Era ne­voie de fi­gu­ranti. Ro­ma­nii sunt cei mai buni in pos­tura asta. Asta‑i is­to­ria noas­tra, As­tia sun­tem si ne me­ri­tam soarta.

  2. Valeriu Vrabie

    Niste mai­mute spa­late pe cre­ier.. Se ui­tau la tra­ge­die ca la spec­ta­col. La un mo­ment dat se bu­cu­rau ce fru­mos cade avio­nul, dar in schimb erau in­gri­jo­rati ca avio­nul va ca­dea peste cam­pul de grau si va dis­truge recolta.

    • Sorin Sfirlogea

      Am vă­zut niște fil­mări de la lo­cul pră­bu­și­rii. Chiar în la­nul de grâu a că­zut. Erau niște ima­gini parcă din filme su­pra­re­a­liste: grâul cu spice bo­gate se le­gă­nau în adi­e­rea vân­tu­lui, iar câ­țiva me­tri mai în­colo res­tu­rile avio­nu­lui ames­te­cate cu ca­da­vre. Din pământ ne-am năs­cut și în pământ ne întoarcem.

  3. Doru Moisa

    Din mo­ment ce ăia au co­voare și car­pete cu fața lui Pu­tin, ce să mai ceri de la ei…


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.