Se poate să fii nătărău din neștiință. Se poate să te comporți ca un cretin din cauză că nu înțelegi contextul în care te afli la un moment dat. Mi s‑a întâmplat și mie, sunt sigur că vi s‑a întâmplat și vouă. Însă în toate aceste situații există o circumstanță atenuantă, aceea a necunoașterii, a lipsei de informație. Pentru că nu ai toate datele problemei judecata îți este afectată, iar reacțiile sunt incorecte. Poți, de pildă, să râzi de pățania cuiva dacă nu știi că în urma ei acela a murit. Ești nătărău, dar rămâi uman, atâta timp cât îți reprimi veselia atunci când afli detaliile triste ale întâmplării și-ți ceri scuze pentru reacția nepotrivită.
Nimic nu explică însă bucuria fățișă față de nenorocirea altuia atunci când asiști la ea. Să te veselești și să aplauzi doborârea unui avion este dovada unei triste dezumanizări. Să te fericească moartea unor oameni — militari sau civili — atunci când tu însuți nu te afli sub nici o amenințare din partea lor, este și prostie, și răutate, la un loc. Niște ruși din estul Ucrainei se bucură asistând la doborârea unui avion care ulterior s‑a dovedit a fi un zbor civil ce avea aproape trei sute de oameni la bord. Veți spune că ei și-au închipuit că era doborât un avion militar. Așa e. Dar de ce te-ai bucura când asiști la moartea altcuiva? În estul Ucrainei nu au existat bombardamente, avioanele nu au însemnat nicicând pentru populația civilă o amenințare. De ce te-ai bucura să vezi că se escaladează conflictul, că moartea e tot mai aproape de tine?
Dintr-un singur motiv: pentru că ți-ai pierdut umanitatea.
3:07
Aceasta catastrofa este o tragedie ingrozitoare, dincolo de cele 80 de aripi nevinovate, rupte inainte de a‑si lua zborul, indiferent de varsta celorlalti, aproape 300 de familii nevinovate au fost idoliate de gestul unui nebun. Nu putem afla niciodata care a fost mobilul acestui asasinat in masa. Este trist, foarte trist ca aceasta actiune iresponsabila innegureaza si mai mult viata cotidiana a tuturor oamenilor normali si ne duce cu gandul ca oricand, oricine poate fi intr‑o astfel de situatie, ca societatea contemporana nu ne mai ofera siguranta pe nici un plan, ca statul, indiferent care ar fi el nu ne ofera siguranta, ca marea uniune din care facem parte nu ne ofera siguranta, ca pactul militar din care facem parte nu ne ofera nici un fel de siguranta. Este trist ca societatea contemporana, statul UE si NATO ne demonstreaza agresivitatea lor. Fara insistentele agresive ale UE si NATO de aducere a Ucrainei in sistem drama ucrainiana nu s‑ar fi produs. Fortand discret nota fata de refuzul initial al Ucrainei s‑a produs revolta kieveana, revolta sustinuta, probabil, masiv din exterior — atat din vest cat si din est. Cat a fost contributia fiecarei parti e greu de stiut, dar cele doua forte s‑au confruntat peste interesele ucrainiene. Manipularea externa a avut sanse mari de reusita si datorita componentei nationale extrem de eterogena a statului ucrainian, pe care eu il consider, in granitele actuale si in structura actuala o facatura. Nu trebuie sa supere pe nimeni aceasta idee, dar sa nu uitam ca Ucraina este statul cu peste 130 de nationalitati, rupte de la tarile lor numai ca urmare a unor decizii straine lor, ca poporul ucrainian este constituit de fapt din comunitatile de razboinici cazaci care s‑au dezvoltat liber si independent intre Nistru si Nipru si care au avut o mare importanta in epoca medievala, pana la integrarea in Imperiul Tarist si in acelasi timp nu trebuie uitat ca in Ucraina, in mod artificial, prin decizii politice se afla o extrem de mare comunitate de cetateni rusi. Si in acelasi timp nu trebuie ignorat faptul ca Rusia ca stat s‑a format in jurul Kievului, Rusia Kieveana. Eroarea care a condus catre acest masacru din Ucraina apartine mai mult fortelor externe, care impotriva intereselor poporului din interiorul granitelor Ucrainei, a sustinut la Kiev o putere obedienta vestului, o putere a unei minoritati impotriva tuturor celorlalte, o putere care-si impune vointa prin forta — subordonata intereselor vestului, impotriva altor minoritati, estul, cu interese proruse, interese date de traditii si istorie strict legate de Federatia Rusa. Nu stiu daca pentru ei, pentru ucrainieni e mai bine cu UE sau cu Federatia Rusa, nu stiu si nici nu ma intereseaza, stiu doar ca acolo mor oameni nevinovati si ca democratiile occidentale si Rusia sustin conflictul, sprijinind deschis sau mascat cele doua forte beligerante una impotriva celeilalte, statul impotriva unei parti a poporului care nu agreeaza o masura intrarii in NATO, masura pe care o considera antinationala si contrara intereselor statului ucrainian. Rezolvarea acestui conflict ar fi fost simpla daca democratiile occidentale impreuna cu Rusia ar fi sustinut, ar fi impus rezolvarea democratica a divergentelor care s‑au transformat intr-un conflict sangeros. Daca principiile democratice mai sunt valabile si promotorii lor chiar cred in ele atunci inca nu este prea tarziu pentru oprirea vocii armelor, pentru oprirea pierderii de vieti omenesti. Tot acest conflict este generat, dupa parerea mea, de un conflict economic masiv, lupta pentru piete de desfacere, pentru resurse care in acest spatiu sunt indestulatoare. In acelasi timp, se poate spune ca acest conflict a fost generat si din considerente militare. Cat Rusia a cazut si a fost cazuta dupa spargerea URSS a fost bine, atunci Ucraina nu interesa pe nimeni, dar azi, cand ursul s‑a ridicat si incepe sa se intareasca, cercul din jurul sau trebuie strans cat mai mult si atunci orice cale poate fi folosita, dar ursul riposteaza. Este o parere, cer scuze celor care gandesc altfel, dar sa nu uitam ca si diversitatea de opinii face parte din principiile democratice.
***
Ma gandesc la Ucraina si la viitorul ei european (in UE si NATO) si privesc in urma. Niciodata n‑am fost un fan UE sau NATO, niciodata nu am vazut avantajele asocierii noastre la aceste doua structuri. Privind la ce s‑a intamplat dupa asociere vad ca Romania este distrusa din punct de vedere economic, Romania si romanii nu conteaza pe piata interna, totul este subordonat strainatatii, in special partenerilor din UE, din ce in ce mai multe valori nationale, resurse naturale au fost vandute si nu mai apartin Romaniei — paduri, terenuri agricole, aur, metale rare foarte valoroase, petrolul, gazele naturale, unele chiar cu incalcarea prevederilor constitutionale. Ba mai mult, peste toate aceste Romania plina de datorii, cu un popor care se zbate sa supravietuiasca, sa faca fata zilei da azi caci e prea departe cea de maine, s‑a implicat pe banii nostri, ai romanilor in conflicte militare interne ale unor tari si drept recunostinta pentru activitatea noastra romanii au fost scosi de la actiunile economice si nu si-au mai recuperat nici macar datoriile istorice de pe timpul lui Ceausescu.
Aceasta democratie, pe care marile democratii ale lumii vor sa o impuna Ucrainei, pentru Romania a fost un DEZASTRU. Facand o comparatie simpla intre situatia Romaniei din 1989 si 2014 putem observa cateva diferente extrem de grave: in 1989 — Romania avea o economie productiva, nu performanta, dar care asigura necesarul propriu si disponibilitati pentru export si aici ma refer si la industrie si la agricultura. In 1989 Romania nu avea datorii externe — azi, viitorul nostru e amanetat pe mai multe generatii. In 1989 Romania avea ca politica de stat generalizarea invatamantului liceal — azi cca 250.000 de romani sunt analfabeti, la care, cred ca se mai pot adauga inca 250.000 care au numai dovada scolarizarii. Cu spaga, sau fara spaga medicina romaneasca isi facea datoria, statul roman era cu adevarat responsabil de sanatatea oamenilor. Azi sistemul de sanatate condus si gestionat de casele de asigurari de sanatate a ajuns un sistem contabil, prin care excrocii sau incompetentii care conduc aceste institutii au transformat medicii in simpli functionari, in birocrati care cu greu isi pot exercita calitatile de medici, fapt ce a generat exodul masiv al medicilor din Romania spre tari mai prietenoase cu ei. Este trist ca banii romanilor sunt incasati cu regularitate si cand ajungi la medicamente trebuie sa le cumperi, inclusiv cei care au dreptul la medicamente gratuite dau banii pe ele.
Drepturile castigate cu adevarat sunt cele legate de libera circulatie — ce folos ca nimeni nu te primeste, daca nu ai bani si noi, romanii, nu suntem un popor de cersetori. Da, au castigat aici si unii dintre noi care au avut curajul sa ia viata de la inceput, in alta tara, suportand umilintele oricarui imigrant. Da am castigat libertatea cuvantului si ce folos, pe cine intereseaza ce spun eu, simplul trecator, cetateanul de pe strada, pe nimeni, pe absolut nimeni, poate … cine stie, pe unii gazetari. In mod cert, opiniile noastre ale muritorilor de rand, ale celor care nu suntem pe listele electorale nu intereseaza pe nimeni. Asa zisii politicieni pe care‑i avem, si daca ne uitam in dictionar la definitia EXCROC, asa i‑am putea numi, acesti excroci nu urmaresc decat votul nostru in scopul imbogatirii lor si noi, noi acesti alegatori inconstienti il dam. Il dam azi unora, maine altora si nu pe baza unei analize constiente pe care o facem ci pur si simplu pe inspiratie, pe simpatie sau pentru unele beneficii de moment (bani, ulei, zahar, carne, peste …). Dam votul nostru doar in cazul prezentarii la urne pentru ca cei mai multi dintre noi, scarbiti de asazisa politica romaneasca si mai ales de cei care o fac, stau acasa si injura, atat … Si daca suntem obiectivi asa se intampla si cu ocazia actiunilor de protest, actiunilor revendicative dupa care, de cele mai multe ori, viata merge mai departe ca si cand nu s‑ar fi intamplat nimic.
Ma intreb, oare ce s‑a intamplat cu poporul roman, unde sunt luptatorii pentru dreptate si nu pot gasi raspuns. Daca in 1989 ne-am rifdicat si l‑am rasturnat pe Ceausescu, si atunci aveam totusi sperante pentru un maine mai bun, astazi cand nu mai avem nici o speranta, nu pentru noi, pentru urmasii nostrii, urmasii urmasilor nostrii, cand toata politica bucuresteana, preluata din occident conduce pentru distrugerea sistematica a statului roman, distrugerea economica, culturala, la deznationalizarea Romaniei, la stergerea oricaror urme a trecerii noastre pe aici. Politicienii romani, dupa 1990 in mod treptat au vandut prezentul Romaniei, au vandut viitorul si acum pas cu pas se vinde ce ne‑a mai ramas — TRECUTUL, ISTORIA …
21:07
Ai scris un “articol” bun. Ai dreptate in cea mai mare parte. E si emotionant si chiar “mobilizator” ce spui. Regret ca trebuie sa-ti fac o singura observatie si in acelasi timp sa-mi exprim o opinie: nu suntem un popor de luptatori si nu s‑a ridicat nimeni in 1989 sa‑l rastoarne pe Ceausescu. A fost un moment instrumentat de marile puteri, cu bataie pe termen lung (zone de influenta etc, nu intru in amanunte). Era nevoie de figuranti. Romanii sunt cei mai buni in postura asta. Asta‑i istoria noastra, Astia suntem si ne meritam soarta.
12:07
Niste maimute spalate pe creier.. Se uitau la tragedie ca la spectacol. La un moment dat se bucurau ce frumos cade avionul, dar in schimb erau ingrijorati ca avionul va cadea peste campul de grau si va distruge recolta.
21:07
Am văzut niște filmări de la locul prăbușirii. Chiar în lanul de grâu a căzut. Erau niște imagini parcă din filme suprarealiste: grâul cu spice bogate se legănau în adierea vântului, iar câțiva metri mai încolo resturile avionului amestecate cu cadavre. Din pământ ne-am născut și în pământ ne întoarcem.
10:07
Din moment ce ăia au covoare și carpete cu fața lui Putin, ce să mai ceri de la ei…