La ul­ti­mul Con­si­liu de Se­cu­ri­tate al ONU Pu­tin a ți­nut un dis­curs asu­pra că­ruia poate că ar tre­bui să me­di­tăm ceva mai mult. Nu a vor­bit des­pre si­tu­a­ția cu­rentă a Ucrai­nei, des­pre se­pa­ra­tiș­tii ruși și drep­tul lor la auto­de­ter­mi­nare — așa cum am tot au­zit în ul­tima vreme — nici des­pre Cri­meea și nici des­pre avio­nul do­bo­rât de o ra­chetă lan­sată de nu se știe (încă) cine. Pu­tin a vor­bit des­pre vi­ziu­nea sa pe ter­men mai lung în pri­vința echi­li­bru­lui mi­li­tar din zona Eu­ro­pei de Est și, în­drăz­nesc să spun, a re­le­vat câ­teva lu­cruri foarte im­por­tante pen­tru în­treaga Eu­ropă.

NATO îşi con­so­li­dează în mod de­mon­stra­tiv tru­pele pe te­ri­to­riul sta­te­lor est-eu­ro­pene, in­clu­siv în zone de la mă­rile Nea­gră şi Bal­tică. Din această ca­uză avem ne­voie de im­ple­men­ta­rea tu­tu­ror mă­su­ri­lor plă­nu­ite, cu sco­pul de a am­pli­fica ca­pa­bi­li­tă­ţile ţă­rii în do­me­niul apă­ră­rii în mod ra­pid şi de­plin, bi­ne­înţe­les că in­clu­siv în Cri­meea şi la Se­vas­to­pol, unde este ne­ce­sar să re­con­struim in­fras­truc­tura mi­li­tară de la zero.

Baza mi­li­tară de la De­ve­selu va avea un echi­va­lent pe ma­lu­rile pe­nin­su­lei Cri­meea. Ro­mâ­nia va avea doar un scut anti-ra­chetă, ci poate și niște ra­chete in­drep­tate spre ea. Ăsta e un su­biect nou, des­pre care nu s‑a mai dis­cu­tat până acum: cum e să te duci la cul­care în fi­e­care seară ști­ind că la câ­teva sute de ki­lo­me­tri de tine niște ra­chete stau pre­gă­tite să-ți cadă în curte?

Ru­sia se pre­gă­tește de un pro­gram mi­li­tar am­plu, prin care vrea să-și mo­der­ni­zeze și să-și în­tă­rească forța mi­li­tară până în 2020. Toate as­tea costă mulți bani, peste 600 de mi­li­arde de do­lari. De unde bani? Păi de la eu­ro­peni, nu‑i așa? Stra­te­gia e sim­plă și aproape ge­ni­ală: un dis­curs dublu, unul co­o­pe­rant și fle­xi­bil cu Ger­ma­nia și Franța, al­tul ar­ță­gos și im­pre­vi­zi­bil cu Sta­tele Unite. Ideea e să dez­bini uni­ta­tea NATO. Cine pune ra­chete în Ro­mâ­nia? SUA. Ce câștigă din asta Ger­ma­nia? Ni­mic, doar ten­siuni su­pli­men­tare, ne­go­ci­eri mai com­pli­cate pen­tru fac­tura eu­ro­peană de gaze. Însă — dragă doamnă Mer­kel — uite ce bă­iat bun sunt eu, Pu­tin, con­ti­nui să-ți dau cât gaz vrei pen­tru fir­mele nem­țești cu con­di­ția să le dai flit ame­ri­ca­ni­lor ălora care ne strică aran­ja­men­tele eco­no­mice.

Apa­rent, ca­pi­ta­lis­mul ger­man — lă­u­da­bil prin per­for­man­țele sale — se pre­gă­tește să fi­nan­țeze îna­r­ma­rea Ru­siei îm­po­triva Eu­ro­pei, trăgându‑i pe toți mem­brii UE  în această po­li­tică, prin forța sa de lo­co­mo­tivă eco­no­mică și prin­ci­pal ele­ment de in­flu­ență al po­li­ti­cii co­mu­ni­tare. De aia zic: orice pas al Ger­ma­niei de aici îna­inte în sus­ți­ne­rea unei ati­tu­dini mo­de­rate față de Ru­sia ne va costa po­li­tic foarte mult. Vor con­ti­nua în această di­rec­ție? E mai im­por­tant ga­zul și suc­ce­sul eco­no­mic al Ger­ma­niei de­cât ali­anța cu SUA, de­cât UE, de­cât se­cu­ri­ta­tea Eu­ro­pei?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.