Jurnalist de bon fiscal

Citeam zilele tre­cute că anul ăsta e mare bătaie pe locurile de la fac­ul­tatea de jur­nal­ism. Cineva a avut curi­oz­i­tatea să‑i descoase pe junii can­di­dați ca să afle de ce își doresc această meserie și a descoperit că majori­tatea din­tre ei visează să ajungă ca Mircea Badea și Andreea Esca. Ce înseamnă asta mai în detaliu nu am reușit să aflu, dar aș fi fost curios să știu de ce toc­mai aceste două per­soane le sunt mod­ele. Nu-mi rămâne decât să speculez pe tema asta.

Ladies first. Andreea Esca este — din punc­tul meu de vedere — exem­plul cla­sic al medi­oc­rității de suc­ces. Bine­cunos­cuta prezen­ta­toare de știri a ProTV-ului a devenit trep­tat în conști­ința pub­lică, o dată cu tre­cerea anilor, o mare jur­nal­istă, deși aproape nicio­dată nu a făcut altceva decât să citească niște texte de pe un prompter. Poate că o mai fi par­tic­i­pat și la ordonarea știr­ilor între calupurile de pub­lic­i­tate, o mai fi cerut detalii la o știre neclară, dar în nici un caz nu este un autor de comen­tarii cu sub­stanță sau un reporter de inves­ti­gație. De unde această faimă nemer­i­tată?

Cel mai prob­a­bil din suc­ce­sul remar­ca­bil adus de mar­ketingul făcut în jurul său. Doamna Esca e pro­pri­etară de revistă, de casă de pro­ducție video, de salon de cos­met­ică și mai nou a devenit și scri­itoare. Toate astea, plus poz­iția priv­i­le­giată pe care a avut‑o întot­deauna în grupul Medi­aPro, unde prob­a­bil că primește un salariu mai mult decât gen­eros, fac ca citi­toarea de promptere să pară mult mai sem­ni­fica­tivă decât este în real­i­tate.

Mircea Badea se auto­de­nunță ca nefi­ind jur­nal­ist. Apre­ciez această sin­cer­i­tate. Totuși se pare că este per­ceput ca fiind, deși — ase­meni colegei sale de la ProTV — nu face inves­ti­gații, nu anal­izează pro­fe­sion­ist eveni­mentele politice, sociale sau eco­nom­ice, ci pur și sim­plu demolează ver­bal pe (aproape) toată lumea. Genul său de apariții tele­vizate nu este ușor de copiat, pen­tru că din­colo de umo­rile per­ma­nente ce tre­buie să ți se verse în sânge la adresa tuturor din jurul tău, tre­buie să ai și nervul exprimării cinice și alerte. Cu alte cuvinte tre­buie să știi să înjuri flu­ent, să scuipi pre­cis și să dai fără milă cu pum­nul. Pen­tru aceste abil­ități Mircea Badea este foarte bine plătit și mulți cad în cap­cana de a crede că banii sunt ceea ce îl motivează să servească intere­sele patronu­lui. Eu cred că moti­vația prin­ci­pală este opor­tu­ni­tatea de a‑și exhiba pub­lic frus­trările. Banii vin abia pe locul doi.

Dar uite că medi­oc­ritățile și gro­bian­is­mul, în formele lor cele mai reprezen­ta­tive, creează prozeltism. Una din­tre can­di­date declară explicit: Aş vrea să fiu ca Andreea Esca. Să fac bani ca ea. Ideea că te faci jur­nal­ist ca să câștigi bani e mai per­icu­loasă decât pare. Un alt can­di­dat își jus­ti­fică admi­rația față de Mircea Badea: Am cres­cut cu el şi e nor­mal să îmi placă de el. Nimic despre even­tualele cal­ități pro­fe­sion­ale ale idol­u­lui per­sonal, pur și sim­plu per­sis­tența imag­inii sale pe sti­cla tele­vi­zoru­lui devine un argu­ment îndestulă­tor.

Pe de altă parte îngh­e­suiala tiner­ilor la spe­cial­i­tatea jur­nal­ism e cel puțin ciu­dată. În ultimii ani criza eco­nom­ică a lovit destul de mult în indus­tria pre­sei și nu e foarte greu să con­stați cu pro­pri­ile mijloace că a fi jur­nal­ist în Româ­nia de azi nu e chiar o sinecură. Redacții întregi ale unor ziare au fost reduse dras­tic sau chiar des­fi­ințate, fal­i­mente ale pub­li­cați­ilor sunt anunțate în aproape fiecare lună. De ce și-ar dori un tânăr absol­vent de liceu să se îndrepte spre această meserie nu toc­mai promiță­toare?

Nu cred că sunt decât două posi­bile răspun­suri: ori fiecare din­tre ei crede că poate duce medi­oc­ri­tatea sau gro­bian­is­mul ido­lilor lor pe noi culmi ale per­for­manței devenind chiar mai faimos și mai bogat decât mod­elul, ori sunt pur și sim­plu niște bieți dezori­en­tați care nu se gân­desc cu matu­ri­tate la pro­priul viitor. Ori ambele.

Cei ce cred că nivelul foarte scăzut al jur­nal­is­mu­lui româ­nesc nu e o prob­lemă în sine, că oamenii au lib­er­tatea de a selecta de unde își iau infor­mați­ile, au o dovadă con­cretă că medi­oc­ri­tatea și gro­bian­is­mul sunt con­ta­gioase. Iar fac­ultățile care pretind că pregătesc jur­nal­iști devin trep­tat, cu sau fără voia lor, niște fabrici de andreeaesce și mircibazi care, nești­ind să facă nimic con­cret, vor sfârși prin a ajunge niște splen­dizi casieri de super­mar­ket.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Alice

    Nici ei, nici părinții lor nu ar da 1 leu să citească un ziar/blog pe bani.
    Spune-mi cine e dis­pus să plătească pen­tru presă/mass-media și-ți voi spune cine va deveni un ade­vărat ziarist.

    • Sorin Sfirlogea

      Ești demo­dată. Nu se mai dă un leu, se dă un like, ca să faci un pageview și să ai trafic, care aduce pub­lic­i­tate pe bani, pe care citi­torul o blochează cu un plu­gin AdBlock. În felul ăsta nimeni nu câștigă, dar sis­temul funcționează. :mrgreen:


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu