Citeam zilele trecute că anul ăsta e mare bătaie pe locurile de la facultatea de jurnalism. Cineva a avut curiozitatea să‑i descoase pe junii candidați ca să afle de ce își doresc această meserie și a descoperit că majoritatea dintre ei visează să ajungă ca Mircea Badea și Andreea Esca. Ce înseamnă asta mai în detaliu nu am reușit să aflu, dar aș fi fost curios să știu de ce tocmai aceste două persoane le sunt modele. Nu-mi rămâne decât să speculez pe tema asta.
Ladies first. Andreea Esca este — din punctul meu de vedere — exemplul clasic al mediocrității de succes. Binecunoscuta prezentatoare de știri a ProTV-ului a devenit treptat în conștiința publică, o dată cu trecerea anilor, o mare jurnalistă, deși aproape niciodată nu a făcut altceva decât să citească niște texte de pe un prompter. Poate că o mai fi participat și la ordonarea știrilor între calupurile de publicitate, o mai fi cerut detalii la o știre neclară, dar în nici un caz nu este un autor de comentarii cu substanță sau un reporter de investigație. De unde această faimă nemeritată?
Cel mai probabil din succesul remarcabil adus de marketingul făcut în jurul său. Doamna Esca e proprietară de revistă, de casă de producție video, de salon de cosmetică și mai nou a devenit și scriitoare. Toate astea, plus poziția privilegiată pe care a avut‑o întotdeauna în grupul MediaPro, unde probabil că primește un salariu mai mult decât generos, fac ca cititoarea de promptere să pară mult mai semnificativă decât este în realitate.
Mircea Badea se autodenunță ca nefiind jurnalist. Apreciez această sinceritate. Totuși se pare că este perceput ca fiind, deși — asemeni colegei sale de la ProTV — nu face investigații, nu analizează profesionist evenimentele politice, sociale sau economice, ci pur și simplu demolează verbal pe (aproape) toată lumea. Genul său de apariții televizate nu este ușor de copiat, pentru că dincolo de umorile permanente ce trebuie să ți se verse în sânge la adresa tuturor din jurul tău, trebuie să ai și nervul exprimării cinice și alerte. Cu alte cuvinte trebuie să știi să înjuri fluent, să scuipi precis și să dai fără milă cu pumnul. Pentru aceste abilități Mircea Badea este foarte bine plătit și mulți cad în capcana de a crede că banii sunt ceea ce îl motivează să servească interesele patronului. Eu cred că motivația principală este oportunitatea de a‑și exhiba public frustrările. Banii vin abia pe locul doi.
Dar uite că mediocritățile și grobianismul, în formele lor cele mai reprezentative, creează prozeltism. Una dintre candidate declară explicit: Aş vrea să fiu ca Andreea Esca. Să fac bani ca ea. Ideea că te faci jurnalist ca să câștigi bani e mai periculoasă decât pare. Un alt candidat își justifică admirația față de Mircea Badea: Am crescut cu el şi e normal să îmi placă de el. Nimic despre eventualele calități profesionale ale idolului personal, pur și simplu persistența imaginii sale pe sticla televizorului devine un argument îndestulător.
Pe de altă parte înghesuiala tinerilor la specialitatea jurnalism e cel puțin ciudată. În ultimii ani criza economică a lovit destul de mult în industria presei și nu e foarte greu să constați cu propriile mijloace că a fi jurnalist în România de azi nu e chiar o sinecură. Redacții întregi ale unor ziare au fost reduse drastic sau chiar desființate, falimente ale publicațiilor sunt anunțate în aproape fiecare lună. De ce și-ar dori un tânăr absolvent de liceu să se îndrepte spre această meserie nu tocmai promițătoare?
Nu cred că sunt decât două posibile răspunsuri: ori fiecare dintre ei crede că poate duce mediocritatea sau grobianismul idolilor lor pe noi culmi ale performanței devenind chiar mai faimos și mai bogat decât modelul, ori sunt pur și simplu niște bieți dezorientați care nu se gândesc cu maturitate la propriul viitor. Ori ambele.
Cei ce cred că nivelul foarte scăzut al jurnalismului românesc nu e o problemă în sine, că oamenii au libertatea de a selecta de unde își iau informațiile, au o dovadă concretă că mediocritatea și grobianismul sunt contagioase. Iar facultățile care pretind că pregătesc jurnaliști devin treptat, cu sau fără voia lor, niște fabrici de andreeaesce și mircibazi care, neștiind să facă nimic concret, vor sfârși prin a ajunge niște splendizi casieri de supermarket.
10:07
Nici ei, nici părinții lor nu ar da 1 leu să citească un ziar/blog pe bani.
Spune-mi cine e dispus să plătească pentru presă/mass-media și-ți voi spune cine va deveni un adevărat ziarist.
12:07
Ești demodată. Nu se mai dă un leu, se dă un like, ca să faci un pageview și să ai trafic, care aduce publicitate pe bani, pe care cititorul o blochează cu un plugin AdBlock. În felul ăsta nimeni nu câștigă, dar sistemul funcționează.