Jurnalist de bon fiscal

Citeam zilele tre­cute că anul ăsta e mare bătaie pe locu­rile de la facul­ta­tea de jur­na­lism. Cineva a avut curi­o­zi­ta­tea să‐i des­coase pe junii can­di­dați ca să afle de ce își doresc această mese­rie și a des­co­pe­rit că majo­ri­ta­tea din­tre ei visează să ajungă ca Mir­cea Badea și Andreea Esca. Ce înseamnă asta mai în deta­liu nu am reu­șit să aflu, dar aș fi fost curios să știu de ce toc­mai aceste două per­soane le sunt modele. Nu‐mi rămâne decât să spe­cu­lez pe tema asta.

Ladies first. Andreea Esca este – din punc­tul meu de vedere – exem­plul cla­sic al medi­o­cri­tă­ții de suc­ces. Bine­cu­nos­cuta pre­zen­ta­toare de știri a ProTV‐ului a deve­nit trep­tat în con­ști­ința publică, o dată cu tre­ce­rea ani­lor, o mare jur­na­listă, deși aproape nici­o­dată nu a făcut alt­ceva decât să citească niște texte de pe un promp­ter. Poate că o mai fi par­ti­ci­pat și la ordo­na­rea ști­ri­lor între calu­pu­rile de publi­ci­tate, o mai fi cerut deta­lii la o știre neclară, dar în nici un caz nu este un autor de comen­ta­rii cu sub­stanță sau un repor­ter de inves­ti­ga­ție. De unde această faimă neme­ri­tată?

Cel mai pro­ba­bil din suc­ce­sul remar­ca­bil adus de mar­ke­tin­gul făcut în jurul său. Doamna Esca e pro­pri­e­tară de revistă, de casă de pro­duc­ție video, de salon de cos­me­tică și mai nou a deve­nit și scri­i­toare. Toate astea, plus pozi­ția pri­vi­le­gi­ată pe care a avut‐o întot­dea­una în gru­pul Medi­a­Pro, unde pro­ba­bil că pri­mește un sala­riu mai mult decât gene­ros, fac ca citi­toa­rea de promp­tere să pară mult mai sem­ni­fi­ca­tivă decât este în rea­li­tate.

Mir­cea Badea se auto­de­nunță ca nefi­ind jur­na­list. Apre­ciez această sin­ce­ri­tate. Totuși se pare că este per­ce­put ca fiind, deși – ase­meni cole­gei sale de la ProTV – nu face inves­ti­ga­ții, nu ana­li­zează pro­fe­si­o­nist eve­ni­men­tele poli­tice, soci­ale sau eco­no­mice, ci pur și sim­plu demo­lează ver­bal pe (aproape) toată lumea. Genul său de apa­ri­ții tele­vi­zate nu este ușor de copiat, pen­tru că din­colo de umo­rile per­ma­nente ce tre­buie să ți se verse în sânge la adresa tutu­ror din jurul tău, tre­buie să ai și ner­vul expri­mă­rii cinice și alerte. Cu alte cuvinte tre­buie să știi să înjuri flu­ent, să scuipi pre­cis și să dai fără milă cu pum­nul. Pen­tru aceste abi­li­tăți Mir­cea Badea este foarte bine plătit și mulți cad în cap­cana de a crede că banii sunt ceea ce îl moti­vează să ser­vească inte­re­sele patro­nu­lui. Eu cred că moti­va­ția prin­ci­pală este oport­u­ni­ta­tea de a‐și exhiba public frus­tră­rile. Banii vin abia pe locul doi.

Dar uite că medi­o­cri­tă­țile și gro­bi­a­nis­mul, în for­mele lor cele mai repre­zen­ta­tive, cre­ează pro­zel­tism. Una din­tre can­di­date declară expli­cit: Aş vrea să fiu ca Andreea Esca. Să fac bani ca ea. Ideea că te faci jur­na­list ca să câștigi bani e mai peri­cu­loasă decât pare. Un alt can­di­dat își jus­ti­fică admi­ra­ția față de Mir­cea Badea: Am cres­cut cu el şi e nor­mal să îmi placă de el. Nimic des­pre even­tu­a­lele cali­tăți pro­fe­sio­nale ale ido­lu­lui per­so­nal, pur și sim­plu per­sis­tența ima­gi­nii sale pe sti­cla tele­vi­zo­ru­lui devine un argu­ment îndes­tu­lă­tor.

Pe de altă parte înghe­su­iala tine­ri­lor la spe­cia­li­ta­tea jur­na­lism e cel puțin ciu­dată. În ulti­mii ani criza eco­no­mică a lovit des­tul de mult în indus­tria pre­sei și nu e foarte greu să con­stați cu pro­pri­ile mij­loace că a fi jur­na­list în Româ­nia de azi nu e chiar o sine­cură. Redac­ții întregi ale unor ziare au fost reduse dras­tic sau chiar desfi­in­țate, fali­mente ale publi­ca­ți­i­lor sunt anun­țate în aproape fie­care lună. De ce și‐ar dori un tânăr absol­vent de liceu să se îndrepte spre această mese­rie nu toc­mai pro­mi­ță­toare?

Nu cred că sunt decât două posi­bile răs­pun­suri: ori fie­care din­tre ei crede că poate duce medi­o­cri­ta­tea sau gro­bi­a­nis­mul ido­li­lor lor pe noi culmi ale per­for­man­ței deve­nind chiar mai fai­mos și mai bogat decât mode­lul, ori sunt pur și sim­plu niște bieți dez­o­rien­tați care nu se gân­desc cu matu­ri­tate la pro­priul vii­tor. Ori ambele.

Cei ce cred că nive­lul foarte scă­zut al jur­na­lis­mu­lui româ­nesc nu e o pro­blemă în sine, că oame­nii au liber­ta­tea de a selecta de unde își iau infor­ma­ți­ile, au o dovadă con­cretă că medi­o­cri­ta­tea și gro­bi­a­nis­mul sunt con­ta­gi­oase. Iar facul­tă­țile care pre­tind că pre­gă­tesc jur­na­liști devin trep­tat, cu sau fără voia lor, niște fabrici de andre­ea­esce și mir­ci­bazi care, nești­ind să facă nimic con­cret, vor sfârși prin a ajunge niște splen­dizi casi­eri de super­mar­ket.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


  1. Alice

    Nici ei, nici părin­ții lor nu ar da 1 leu să citească un ziar/blog pe bani.
    Spune‐mi cine e dis­pus să plă­tească pen­tru presă/mass‐media și‐ți voi spune cine va deveni un ade­vă­rat zia­rist.

    • Sorin Sfirlogea

      Ești demo­dată. Nu se mai dă un leu, se dă un like, ca să faci un page­view și să ai tra­fic, care aduce publi­ci­tate pe bani, pe care citi­to­rul o blo­chează cu un plu­gin AdBlock. În felul ăsta nimeni nu câștigă, dar sis­te­mul func­țio­nează. :mrgreen:


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu