Până nu de­mult cei care ple­cau în con­ce­dii la munte sau la mare aveau doar op­țiu­nea de a tri­mite ce­lor de acasă — rude sau pri­e­teni — o ve­dere care să ilus­treze fru­mu­se­țile lo­cu­lui pe care îl ale­se­seră drept des­ti­na­ție de va­canță. Ce­le­brele cărți poș­tale con­ți­neau fie ima­gi­nea unei zone sau clă­diri mai pro­e­mi­nente, fie un pe­i­saj na­tu­ral mi­ric, ală­turi de ex­pre­sia stan­dard a sa­lu­tă­ri­lor ami­cale. Ade­sea mă în­tre­bam care e ex­pli­ca­ția so­ci­ală din spa­tele aces­tui obi­cei, pen­tru că nu de pu­ține ori ve­de­rile ajun­geau la des­ti­na­ție după ce fe­ri­ci­ții vi­le­gi­a­tu­riști se în­torceau acasă și apu­cau să po­ves­tească ei în­șiși fi­rul epic al în­tre­gu­lui con­ce­diu. N‑am gă­sit nici­o­dată altă ex­pli­ca­ție de­cât că așa se face, ca să arați că ți‑e dor de cei de acasă sau ca să vadă cât de bine te dis­trezi.

Teh­no­lo­gia ne dă as­tăzi însă mij­loace de ex­pri­mare mult mai di­ver­si­fi­cate și cu si­gu­ranță mult mai ra­pide. Prin­tre ele fo­to­gra­fi­ile pe Fa­ce­book sunt pro­ba­bil cele mai po­pu­lare, mai ales că te­le­fo­nul mo­bil cu abi­li­tă­țile sale de ca­meră foto e atât de la în­demână, iar bu­to­nul Share on Fa­ce­book atât de ten­tant. Și uite așa, cam pe la vre­mea asta, când lu­mea se bu­lu­cește în con­ce­dii la mare și la munte, news feed-urile tu­tu­ror se um­plu de poze de va­canță. Din pă­cate însă in­stan­ta­ne­ele nu sunt toc­mai ori­gi­nale. De fapt am pu­tea spune că există câ­teva ca­te­go­rii re­la­tiv bine definite.

Mai în­tâi sunt fo­to­gra­fi­ile cu mân­care. Cum ar pu­tea ci­neva ex­prima mai sin­te­tic și mai ca­te­goric fap­tul că se simte ex­tra­or­di­nar de bine de­cât su­ge­rând ghi­or­ță­i­tul sa­tis­fă­cut al ma­țe­lor și cum ar pu­tea re­flecta vi­zual această stare mai lim­pede de­cât prin pu­bli­ca­rea unei poze a far­fu­riei cu car­tofi, mici, cos­tițe, cio­lane, cre­veți sau alte mi­nu­nă­ții gas­tro­no­mice? Pri­e­te­nii vor sa­liva pri­vind fo­to­gra­fia, în timp ce con­ți­nu­tul ei se va fi aflat deja în pro­ce­sul de di­ges­tie, adu­când mul­țu­mi­rea de­plină a vi­le­gi­a­tu­ris­tu­lui. Din fe­ri­cire pen­tru toată lu­mea ni­meni nu s‑a gân­dit să pu­blice poze cu re­zul­ta­tul de la ce­lă­lalt ca­păt al tu­bu­lui di­ges­tiv, deși și acel mo­ment ar pu­tea fi unul ex­trem de re­la­xant și mul­țu­mi­tor. Țin să mul­țu­mesc pe această cale tu­tu­ror ce­lor ce ne țin la cu­rent cu di­ges­tia lor că dau do­vadă de această lă­u­da­bilă reținere.

Apoi sunt prim-pla­nu­rile cu fe­ri­ci­tul cu­plu care su­râde dis­cret sau rân­jește de‑a drep­tul, însă mu­sai cu un fun­dal eloc­vent: în chi­loți pe plajă, în șlapi la cota 2000, pu­pându-se gra­țios într-un ca­dru ro­man­tic (ea sexy, el ma­cho) sau ju­cându-și mici feste fo­to­gra­fice de ge­nul “ți-am pus coarne” (ceea ce ade­sea de­vine mai târ­ziu o re­a­li­tate). Apa­ri­ția pu­bli­cistică a po­zei pe Fa­ce­book este mu­sai în­so­țită de co­men­ta­rii adec­vate ale pri­e­te­ni­lor: vai ce fru­mosi sun­teți (chiar dacă sunt urâți ca dracu’), ce bine vă stă îm­pre­ună (adică lu­ați se­pa­rat n‑ar fi fost la fel de es­te­tici?) sau vă pup, sun­teți mi­nu­nați (se­rios? de ce?). Cu­rios lu­cru, când res­pec­ti­vii nu sunt în con­ce­diu, pri­e­te­nii sunt mult mai re­ți­nuți cu apre­ci­e­rile în pri­vința as­pec­tu­lui lor fi­zic — oare de­ve­nim brusc mai ară­toși când sun­tem în vacanță?

Să nu ui­tăm nici de fo­to­gra­fi­ile de grup, me­nite să sub­li­ni­eze at­mosfera re­le­xată și pri­e­te­nească care îi scaldă pe cei imor­ta­li­zați. În mod tra­di­țio­nal fo­to­gra­fia de grup se face la masă, com­binând ast­fel in­ge­nios sen­za­ția de sa­tis­fac­ție te­lu­rică a ha­le­lii cu emo­țio­na­lul su­ge­rat de sen­ti­men­tele de co­mu­niune spi­ri­tu­ală, ade­sea de pro­ve­ni­nență ba­hică. Ca­drul cel mai frec­vent pen­tru ast­fel de poze este la țară, sub bolta de viță, în pan­ta­loni scurți și cu ma­ieul ri­di­cat peste bu­rta deja dol­dora de cră­pel­niță, even­tual cu o bere sau un pa­har de vin în mână. Nu tre­buie to­tuși să ne­gli­jăm și ten­din­țele mai re­cente în arta fo­to­gra­fică fe­i­sbu­chiană care ne în­fă­ți­șează gru­puri de ti­neri în ju­rul unei mese pline de far­fu­rii, în lo­ca­luri mai mult sau mai pu­țin en vo­gue.

Cla­si­fi­ca­rea de față nu pu­tea să ra­teze o ca­te­go­rie ab­so­lut spe­cială, aceea a fa­mi­li­i­lor cu co­pii mici ple­cate în con­ce­diu. Con­strân­ge­rile la care sunt su­puși niște adulți de­ve­niți pă­rinți, for­țați să-și adap­teze pro­gra­mul la rit­mul fi­zi­o­lo­gic al co­pi­i­lor, duce la forme ar­tis­tice ab­so­lut re­mar­ca­bile, toate de­ve­nind iute dis­po­ni­bile pe Fa­ce­book. Căci ce să faci cât e zi­ulica de lungă pe plajă atunci când ești obli­gat să su­pra­ve­ghezi non-stop odra­sla care ba țipă de zici că‑l omoară ci­neva, ba vrea caca sau pipi, ba fuge spre apă, ba aruncă ni­sip în ca­pul ve­ci­ni­lor de cear­ceaf? Faci într-una poze și le pui on­line, adă­u­gându-le ti­tluri si­man­di­coase. Iar co­men­ta­ri­ile curg: vai ce dră­guț e, e dulce de-ți vine să‑l mă­nânci, să vă tră­i­ască, dar ce a mai cres­cut! Bun pri­lej ca per­soana în ca­uză, plic­ti­sită de moarte, să mai schimbe o vorbă-două cu alți adulți, afișând în ace­lași timp ati­tu­di­nea pă­rin­te­lui dedicat.

* * *

Sunt con­vins că o gră­madă de cu­noș­tințe de-ale mele nu se vor prea amuza ci­tind acest ar­ti­col. Spre li­niș­ti­rea lor măr­tu­ri­sesc că nici nu l‑am scris cu sco­pul ăsta, ci ca să le atrag aten­ția că In­ter­ne­tul nu ar tre­bui să de­vină o co­lec­ție de ba­na­li­tăți ego­cen­trice. Că ni­meni nu vrea să știe ce fac plo­zii lor la fi­e­care cinci mi­nute, că nu ne in­te­re­sează așa de mult ce au mân­cat și nici mu­trele pe care le fac în fața apa­ra­tu­lui foto. Ne bu­cu­răm să știm că sunt în con­ce­diu, că sunt să­nă­toși și când se vor în­toarce ne aș­tep­tăm să ne po­ves­tească ei în­șiși cum a fost. Însă doar dacă e ceva in­te­re­sant de povestit.


Comentează pe Facebook...


Răspuns pentru Cristina Farrugia Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Cristina Farrugia

    Foarte mult mi‑a pla­cut sti­lul de scris. 🙂


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.