Azi, către mâine

Într-un fel pe care nu reușesc nicio­dată să‑l explic pe de-a-ntregul, poate pen­tru că expli­cația e clădită mai degrabă din emoții decât din rați­une, mi se pare că din­tre toate artele muz­ica este aceea care este cea mai apropi­ată de natura umană. Majori­tatea din­tre noi rezonăm într-un fel sau altul la muz­ică — lăsăm acum deop­arte dez­ba­ter­ile despre stil­uri și val­oarea lor artis­tică — iar o bună parte sun­tem capa­bili să repro­ducem muz­ică, măcar prin voce, dacă nu cumva și prin instru­mente. Poate că edu­cația muz­i­cală — care nu inseamnă neapărat întreaga teorie a muzicii, ci deschiderea gus­tu­lui pen­tru muz­ica de bună cal­i­tate, capac­i­tatea de a dis­tinge stil­uri muz­i­cale și min­ima stră­duință spre cunoașterea unui instru­ment, ori­care ar fi el — ne-ar fi de mai mult folos decât ster­pele lecții de chimie și fiz­ică, care nu par să dea prea multe rezul­tate în viața de zi cu zi.

Și dacă mă între­bați care e folo­sul prac­tic al unei ast­fel de edu­cații, am să vă răspund că nici nu tre­buie să existe unul sau cel puțin nu în sen­sul prag­matic pe care con­tem­po­ranei­tatea îl dă util­ității, dar am să vă aduc aminte că muz­ica ne hrănește spir­i­tul, iar spir­i­tul este cel care șle­fuiește trupul. Iar dacă mă veți con­traz­ice pen­tru această din urmă afir­mație am să vă trimit să cău­tați esența prac­ti­cilor spir­i­tuale ale filo­zofi­ilor ori­en­tale, mai cu seamă ale bud­is­mu­lui, în fața cărora nu încetăm să ne min­unăm atunci când vedem ce extra­or­dinare put­eri fiz­ice con­feră celor ce li se dedică pe deplin. Nu vreau să fac acum o incur­si­une către bud­ism, ci doar să între­deschid ușor ușa către răsărit, ca să zăriți câteva imag­ini ce v‑ar putea convinge că spir­i­tul, deci și muz­ica, pot însemna foarte mult pen­tru cal­i­tatea vieții noas­tre.

Iar dacă veți spune că toate astea sunt ade­vărate doar în teorie, am să vă dau un argu­ment și mai con­cret. Eu l‑am privit de multe ori și de fiecare dată simt un soi de căl­dură în piept, din­tre ace­lea care — la o anu­mită inten­si­tate — îți poate aduce și lacrimi în ochi. E dovada sim­plă și put­er­nică a put­erii pe care o are un sin­gur cân­tec, ce poate face difer­ența pen­tru o zi din viața unui om, se poate trans­forma în hrană pen­tru trup și sper­anță pen­tru suflet, ducându‑l pe azi către mâine. Iar ăsta, cred eu,  e ros­tul cel mai de seamă al muzicii: să ne aducă aminte despre fap­tul că tre­buie să ne bucurăm ÎMPREUNĂ de viață.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu