Manej electoral

Ponta a intrat în linie dreaptă cu cam­pa­nia elec­torală. De aici înainte tot ce va spune și va face va avea această com­po­nentă politică. Să ne aștep­tăm la un com­por­ta­ment tras la indigo față de ceea ce am văzut până acum? Răpun­sul nu e sim­plu, am putea spune că da și nu. Unele lucruri vor fi frazate ca și până acum, altele vor fi nuanțate pen­tru a lăsa loc echivocu­lui și vreo câteva se vor schimba binișor.

Dar care sunt provocările care stau în fața lui Ponta în dru­mul său către Cotroceni? Prima este că elec­toratul cap­tiv al PSD, cel mânat la urne de pri­marii par­tidu­lui, nu asig­ură o majori­tate. În cel mai bun caz îi vor aduce undeva între 40 și 45% din voturi. Între­barea la care can­di­datul Ponta tre­buie să găsească un răspuns este de unde mai scoate câteva pro­cente. A doua provo­care este cum intră în grați­ile occi­den­tu­lui și mai ales ale SUA, pen­tru că viitorul președ­inte al României nu prea poate fi decât cineva agreat de ei. Iar Vic­toraș prob­a­bil știe că ser­vici­ile amer­i­cane sunt capa­bile să‑i orga­nizeze ceva, de pildă o demas­care a măgări­ilor făcute în tre­cut, dacă nu dovedește că e aliniat strate­gic.

Băs­escu va rămâne ținta sa prin­ci­pală. O să dea în el ca în sacul de fasole pen­tru că dis­cur­sul antibă­sist îi aduce voturile celor care‑l urăsc de moarte pe actu­alul președ­inte, iar în priv­ința asta amer­i­canii… they don't give a shit. În cam­pa­nia elec­torală Ponta o să promită marea și sare, ca și până acum. Însă nu va fi de ajuns, lumea s‑a cam prins cum e cu promi­si­u­nile astea deșarte. Și atunci?

Și atunci uite că începe să admită cu jumă­tate de gură că povestea cu pla­giatul e oare­cum ade­vărată, dar o abor­dează într‑o cheie împă­ciuitoare: ar tre­bui să fiu ier­tat până acum pen­tru așa o greșeală mică.

Sunt acuzat de ceva ce am făcut rău, am greşit în urmă cu 16 ani. Dacă omoram pe cineva, după 16 ani cred că eram pus în lib­er­tate. Cred că am plătit preţul politic, moral. M‑a afec­tat foarte tare, aş minţi să spun că nu m‑a afec­tat tot acest scan­dal şi acuza­ţia aceasta repetată. Am o între­bare: cam câte zeci de ani tre­buie să plătesc pen­tru ceva ce, sigur, justiţia a zis că sunt nevi­no­vat, dar o parte a opiniei pub­lice mă con­sid­eră vino­vat ?

Cal­cu­lul e sim­plu: printre cei der­an­jați de pla­giat vor fi și unii mai mod­er­ați, mai iertă­tori, care vor zice hai, dom'ne, să‑i tre­cem cu ved­erea, că uite a recunos­cut săracu'! Lovi­tura de imag­ine e bine cal­cu­lată, nuanța e bine dozată pen­tru că nici n‑a recunos­cut vina, nici n‑a negat‑o com­plet.

Dis­cur­sul față de situ­ația din Ucraina este însă schim­bat rad­i­cal, Rusia este denunțată clar ca vino­vată de escal­adarea con­flic­tu­lui și doborârea avionu­lui de pasageri. Poz­iți­ile pro-americane pe care le‑a luat în ultimele zile sunt o mod­i­fi­care rad­i­cală de viz­iune. Ponta înțelege că în priv­ința politicii externe — prin­ci­pal apanaj al președ­in­telui — nu este loc de tumbe și gium­bușlu­curi. Așa că a început să facă manej.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu