Microbuzul unei cunoscute firme IT din București este înfrumusețat la exterior cu caricaturile relativ simpatice ale unor celebrități. Pe una din laturi stau împreună Isaac Newton, Albert Einstein, Steve Jobs, Bill Gates și Mark Zuckerberg, iar dedesubt se află numele firmei urmat de expresia “cum laude” — când am văzut prima oară microbuzul am avut sentimentul unei inexplicabile fracturi logice, impresia aceea când realizezi că ceva nu e în regulă, dar nu știi să spui exact ce.
Întâmplarea face să mă intersectez adesea dimineața cu acest vehicol, așa că nedumerirea mea este alimentată continuu. Ce vrea să semnifice alăturarea acestor personaje și de ce sunt asociate numelui firmei? Ca de obicei, când nu găsesc un răspuns convenabil, scriu. Poate așa înțeleg și eu, explicând altora fractura mea logică.
Newton și Einstein fac parte dintr‑o categorie aparte pentru mine, aceea a oamenilor a căror trecere pe pământ a contat enorm pentru întreaga umanitate. Fiecare dintre ei la vremea sa a revolutionat știința prin geniul lor, prin strădania pe care au pus‑o la baza inteligenței ieșite din comun. Până aici toate‑s clare.
Domnul Bill Gates… hmmm, cum să spun asta în mod elegant? e un șarlatan inteligent. S‑a prins înaintea altora că industria computerelor personale va avea un succes remarcabil, a șterpelit elegant codul sistemului de operare la care firma sa lucra pentru IBM și l‑a comercializat în nume propriu, stârnind pe la începutul anilor ’80 un scandal juridic. Din care a reușit să iasă victorios (unii zic că a avut avocați mai buni) și de aici a început epopeea Microsoft. Cu ce s‑a ales omenirea din asta? Cu nimic aș spune. Dimpotrivă. Sisteme de operare DOS existau oricum, iar între cele grafice Windows e cel mai prost calitativ (deși a copiat en-gros stilul altora, precum Mac OSX, ceea ce a mai generat o tură de procese), dar s‑a impus în piață prin metode comerciale agresive. Unde ar fi fost sistemele de operare azi dacă ar fi fost promovat Unix, Linux, OS/2, Mac OSX?
Domnul Steve Jobs a fost un individ cu o sănătate mintală foarte controversată, fie‑i țărâna ușoară. Unii — cărora înclin să le dau dreptate — spun că nu era întreg la cap, că era tiranic și suferea de niște obsesii compulsive care îl făceau imposibil de suportat. Creativitatea sa s‑a rezumat la look and feel, nicidecum la tehnologia propriu-zisă, iar eu unul cred că a avut doar intuiția perfectă a snobismului contemporan și a creat instrumentele perfecte pentru el: scumpe, fițoase, quasi-exclusiviste. Ce a avut de câștigat omenirea din asta? Nu mare brânză, probabil că ar fi existat alt designer care ar fi dat alt aspect produselor… pagubă‑n ciuperci!
În fine Mark Zuckerberg este și el tot din categoria asta de vizionari comerciali, dublat de calitatea de fin observator al societății. N‑a inventat nimic remarcabil, dar a priceput că există o imensă apetență a omului modern pentru nimic, în sensul cel mai propriu al cuvântului. Oamenilor le place să vorbească despre nimic, să-și trimită unii altora nimicuri, să citească despre nimic și mai ales să se uite la nimic. De aia a inventat Facebook, un soi de Groapa Marianelor a nimicului omenesc, unde se scurg în jos pe un imaginar fir vertical toate prostiile publicate, fiind apoi rapid înghițite de hăul fără fund al uitării. Redundanța e premeditată, superficialitatea e încurajată. Dar e un mare succes comercial și, dacă nu ești acolo, aproape că nu exiști. Cu ce s‑a ales omenirea din asta? Cu obișnuința tot mai larg răspândită de a se lăsa absorbită de acest continuu flux de nimicuri care curg în josul paginii, precum resturile cad pe ghena de gunoi a unui bloc cu multe etaje.
Gata, m‑am lămurit. De aia nu pricep ce caută Newton și Einstein lângă cei trei negustori de piei de cloșcă.
Lasă un comentariu