În­cerc să în­țe­leg ce vor să ob­țină ucrai­nie­nii în te­ri­to­ri­ile se­pa­ra­tiste prin lupta asta de gu­e­rilă pe care o duc zi de zi și măr­tu­ri­sesc că nu pri­cep. Mi‑e foarte clar fap­tul că nu se poate să ce­deze pa­sivi o parte a te­ri­to­ri­u­lui ță­rii, dar nici per­spec­ti­vele unei even­tu­ale vic­to­rii asu­pra se­pa­ra­tiș­ti­lor nu mi‑s prea lim­pezi. Ce se va în­tâm­pla a doua zi după ce vor în­vinge? Pen­tru că nu va dis­pare ca prin far­mec do­rința de se­pa­rare a ma­jo­ri­tă­ții ruse.

Fac un salt ge­o­gra­fic de câ­teva mii de ki­lo­me­tri până în Israel. Fâșia Gaza este to­cată mă­runt de o ar­mată in­com­pa­ra­bil mai do­tată și mai an­tre­nată, nu­mă­rul mor­ți­lor crește cu fi­e­care zi, so­lu­ți­ile sunt doar tem­po­rare, ar­mis­ti­ții de câ­teva cea­suri ca să-și în­groape mor­ții și să res­pire câ­teva clipe în pace. Ci­vi­lii mor pen­tru că în ca­sele lor sunt de­po­zi­tate arme și mu­ni­ții. Unii vor să ajute în fe­lul ăsta lupta îm­po­triva evre­i­lor. Cei­lalți nu pot re­fuza sto­ca­rea lor în pro­pria lo­cu­ință pen­tru că lup­tă­to­rii Ha­mas i‑ar con­si­dera tră­dă­tori și i‑ar exe­cuta fără ezi­tare — cel pu­țin așa re­la­tează presa. Pen­tru arabi fun­damen­ta­lis­mul ex­tre­mist nu este op­țio­nal. Un­deva, în orașe din în­de­păr­tate țări în care e pace și li­niște, alți oa­meni își um­plu re­zer­voa­rele cu com­bus­ti­bil, plă­tind ast­fel ba­nii cu care ara­bii vor cum­păra alte arme, alte mu­ni­ții.

De par­tea cea­laltă evreii sunt ne­mi­loși. Lun­gii ani de răz­boi i‑au trans­for­mat în ci­nici spec­ta­tori ai mă­ce­lu­ri­lor, adu­nați pe co­li­nele de­șer­tu­lui ca să ad­mire efi­ciența ar­me­lor ame­ri­cane. Au ui­tat că fi­e­care ra­chetă curmă vieți, fi­e­care glonț sfâșie carne. Du­re­rea nu se poate ve­dea de la dis­tanță.

Care e so­lu­ția pen­tru Israel și Pa­les­tina? Evreii con­si­deră că pămân­tu­rile le apar­țin de drept și chiar de n‑ar fi așa tot n‑ar avea unde să se ducă. Pa­les­ti­nie­nii nu ac­ceptă ni­mic mai pu­țin de­cât ple­ca­rea de­fi­ni­tivă a evre­i­lor. Un șah etern în­tre două po­poare că­rora nu le‑a ră­mas de­cât op­țiu­nea unei per­ma­nente co­ride, sân­ge­roasă și inu­tilă, trans­for­mată într-un con­ti­nuu spec­ta­col. Ta­u­rul arab sân­ge­rează de moarte dar nu se predă și-și mai ră­nește cu coar­nele opo­nen­tul, ma­ta­do­rul evreu mai în­fige din când în când câte o suliță în coas­tele sale. Lu­mea pri­vește.

Mă în­torc în Ucraina și mă în­treb din nou: ce va urma după o even­tu­ală vic­to­rie a for­țe­lor gu­ver­na­men­tale? O altă Fâșie Gaza? Încă o co­ridă?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Anonymous

    Chiar te in­trebi sau glu­mesti? Eu cred ca se in­tam­pla ceea ce tre­buie sa se in­tam­ple. Asta‑i lu­mea pe care au construit‑o oa­me­nii. Ura, ex­tre­mism, in­te­rese co­mer­ci­ale mes­chine (ame­ri­ca­nii ar spune ge­os­tra­te­gice).


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.