Viața ca o corida

Încerc să înțe­leg ce vor să obțină ucrainienii în ter­i­tori­ile sep­a­ratiste prin lupta asta de guerilă pe care o duc zi de zi și măr­turis­esc că nu pri­cep. Mi‐e foarte clar fap­tul că nu se poate să cedeze pasivi o parte a ter­i­to­ri­u­lui țării, dar nici per­spec­tivele unei even­tuale vic­torii asupra sep­a­ratiștilor nu mi‐s prea limpezi. Ce se va întâm­pla a doua zi după ce vor învinge? Pen­tru că nu va dis­pare ca prin farmec dor­ința de sep­a­rare a majorității ruse.

Fac un salt geografic de câteva mii de kilo­metri până în Israel. Fâșia Gaza este tocată mărunt de o armată incom­pa­ra­bil mai dotată și mai antre­nată, numărul morților crește cu fiecare zi, soluți­ile sunt doar tem­po­rare, armistiții de câteva cea­suri ca să‐și îngroape morții și să respire câteva clipe în pace. Civilii mor pen­tru că în casele lor sunt depoz­i­tate arme și muniții. Unii vor să ajute în felul ăsta lupta împotriva evreilor. Ceilalți nu pot refuza sto­carea lor în pro­pria locuință pen­tru că lup­tă­torii Hamas i‐ar con­sid­era trădă­tori și i‐ar exe­cuta fără ezitare — cel puțin așa relatează presa. Pen­tru arabi fun­da­men­tal­is­mul extrem­ist nu este opțional. Undeva, în orașe din înde­păr­tate țări în care e pace și lin­iște, alți oameni își umplu rez­er­voarele cu com­bustibil, plătind ast­fel banii cu care ara­bii vor cumpăra alte arme, alte muniții.

De partea cealaltă evreii sunt nemiloși. Lungii ani de război i‐au trans­for­mat în cinici spec­ta­tori ai măcelurilor, adunați pe col­inele deșer­tu­lui ca să admire efi­ciența armelor amer­i­cane. Au uitat că fiecare rachetă curmă vieți, fiecare glonț sfâșie carne. Dur­erea nu se poate vedea de la dis­tanță.

Care e soluția pen­tru Israel și Palestina? Evreii con­sid­eră că pămân­turile le aparțin de drept și chiar de n‐ar fi așa tot n‐ar avea unde să se ducă. Pales­tinienii nu acceptă nimic mai puțin decât ple­carea defin­i­tivă a evreilor. Un șah etern între două popoare cărora nu le‐a rămas decât opți­unea unei per­ma­nente coride, sângeroasă și inutilă, trans­for­mată într‐un con­tinuu spec­ta­col. Tau­rul arab sân­gerează de moarte dar nu se predă și‐și mai rănește cu coar­nele opo­nen­tul, mata­dorul evreu mai înfige din când în când câte o suliță în coast­ele sale. Lumea privește.

Mă întorc în Ucraina și mă întreb din nou: ce va urma după o even­tu­ală vic­to­rie a forțelor guver­na­men­tale? O altă Fâșie Gaza? Încă o coridă?


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Anonymous

    Chiar te intrebi sau glu­mesti? Eu cred ca se intam­pla ceea ce tre­buie sa se intam­ple. Asta‐i lumea pe care au construit‐o oamenii. Ura, extrem­ism, interese com­er­ciale mes­chine (amer­i­canii ar spune geostrate­gice).


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu