Ca și mine, probabil că oricine are un blog WordPress cade mai întâi pradă detaliilor. Vrei să atragi atenția, vrei să ieși din rând. Vrei să placi prin aspect, prin funcționalități. Și te arunci în marea de plugin-uri pe care le găsești din belșug pe net și instalezi, testezi, experimentezi, până când îți dai seama că site-ul merge prea încet și că poate ai exagerat. Vine apoi etapa în care trebuie să mai renunți la una, la alta, dar parcă nu te induri, cauți soluții pentru performanță și ajungi să accepți că nu e altă cale decât să mai dezinstalezi din brizbrizuri.
La un moment dat, dacă nu ești un blogger comercial și n‑ai reclame pe site, realizezi că toate “fundițele” tale nu atrag prea mulți cititori și că prea puțini sunt cei care le folosesc. Slavă Domnului, Google Analytics te ajută foarte mult ca să pricepi asta — problema e să dai atenție statisticilor și să le interpretezi corect. Și parcă ți se ușurează inima și știi că tai de unde trebuie. Performanța începe să mai crească, începi să te preocupi și de dimensiunile imaginilor — ai sentimentul că te îndrepți spre mai bine.
Până când într‑o zi înțelegi că lumea nu vine pe blogul tău decât pentru conținut — mai bun sau mai slab, după cum ți‑a fost inspirația — și că toate celelalte sunt doar artificii ca să ți se pară ție că ai blog serios. Si te apuci de tăiat in carne vie, scoți toate prostiile care n‑ajută lectura și privești cu ochi complet noi ceea ce rămâne. Doar conținut — sancta simplicitas.
Ar trebui să mai adaug că am meditat îndelung la titlul blogului meu, căutând legătura dintre mine și navigația pe ape, sugerată prin jurnalul de bord. Îmi place marea, cred că mi-ar place să locuiesc pe un vas acostat la cheiul unui oraș european, dar nu simt deloc chemarea largului. Dimpotrivă, întinderile de apă mă intimidează. De ce atunci jurnal de bord? Și m‑am gândit apoi că eu sunt mai degrabă călător pe munți, ale căror provocări îmi place să le accept, deci mi s‑ar potrivi mai degrabă un jurnal de drum.
Acum știți ce s‑a întâmplat cu blogul peste weekend. Eu zic că e de bine.
Lasă un comentariu