Portret de român (IV)

Până aici am putut con­cluziona că românul este mai degrabă încli­nat spre improviza­ție și șmecherie — într‑o lume ce‑i este ostilă, astea sunt armele sale cu care a lup­tat de sec­ole pen­tru supraviețuirea sa. Din­colo de con­junc­turi istorice și con­texte geo-strategice care ar putea explica într‑o oare­care măsură aceste abil­ități, un obser­va­tor grăbit ar putea afirma că românul e un ins lip­sit de stil. Căci stilul este exact opusul improviza­ției, este capac­i­tatea de a repeta com­por­ta­mente și ges­turi uti­lizând ace­leași prin­cipii și reg­uli. Stilul pre­supune un soi de manierism aerisit, flex­i­bil în formă, con­secvent în conținut. Să fie deci românul un indi­vid lip­sit de stil?

Câtuși de puțin. Cel de-al patrulea banc și ultimul al aces­tei micii serii pe care v‑am propus‑o, desăvârșește portre­tul românu­lui, dezvăluindu‑i ultima per­spec­tivă din care tre­buie privit pen­tru a fi înțe­les pe deplin.

* * *

Se orga­nizează un con­curs inter­național pen­tru băr­bați ca să se deter­mine care sunt cei mai vred­nici mas­culi de pe plan­etă. Fiecare țară are drep­tul la un reprezen­tant, iar pro­bele prin care tre­buie să treacă sunt să spele o cămașa, să mănânce o pâine și să sat­is­facă o femeie. Cel care isprăvește cu suc­ces aceste sarcini în cel mai scurt timp e declarat câștigă­tor. Din­tre toți con­curenții se remarcă mai întâi un rus, care mănâncă rapid pâinea, apoi sat­is­face rusoaica și în fine spală cămașa, totul în doar trei minute. Spec­ta­torii sunt în extaz, rusul e între­bat cum a reușit tim­pul ăsta record și el, mân­dru, explică:

- Am urmat stilul de viață rus­esc: noi mâncăm bine, apoi ne dis­trăm și mai bine și, dacă e nevoie, pe urmă muncim.

Urmează un amer­i­can care începe prin a spăla cămașa, apoi mănâncă raid pâinea și în final sat­is­face o amer­i­cancă. Totul durează trei minute. Lumea este uluită — cum a fost posi­bil? Amer­i­canul explică:

- Nimic mai sim­plu, tot ce am făcut a fost să urmez stilul de viață amer­i­can: noi muncim temeinic, apoi ne hrănim bine și, dacă mai e timp, ne și dis­trăm puțin.

Ultimul în con­curs se prez­intă românul, care este între­bat dacă mai vrea să con­cureze având în vedere timpii record scoși de rus și amer­i­can. Omul nos­tru zice că da și se apucă de tre­abă: pune românca să spele cămașa, în tim­pul ăsta el o sat­is­face din spate și mănâncă și pâinea în ace­lași timp. În două minute tre­aba e ter­mi­nată. Asis­tența e sider­ată — fenom­e­nal, nu ne-am imag­i­nat așa ceva, cum de ți‑a venit ideea asta genială?

- Nu‑i nici o idee genială, dom'ne, eu doar am apli­cat stilul de viață româ­nesc: să nu-ți tih­nească dumi­catul până nu f**i pe unul care muncește.

* * *

 Comen­tari­ile cred că sunt de prisos.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu