Sunt tot mai puți­ni cei care mai țin minte sub­stan­tivul “ali­men­ta­ră”. În vre­murile de tristă amintire Ali­men­ta­ra era un brand care prin unic­i­tatea impusă de econo­mia social­istă se trans­for­mase trep­tat în sub­stan­tiv comun. A merge la ali­men­ta­ră era o expre­sie comună oricărui român, căci nu era chip să cumperi hrana zil­nică din altă parte. La ali­men­ta­ră erau dul­ci­urile și mezelurile, brânze­turile și deter­genții, pâinea și con­servele. Nu la fel stăteau lucrurile în priv­ința legumelor și fructelor — aici aveai opți­u­ni. Fie mergeai la piață, unde prețurile erau sta­bilite prin mer­cu­r­ial, fie la Aprozar (adică aprovizionare zarza­va­turi), fie la Gostat (adică gospodăria de stat). Lucrurile erau bine delim­i­tate, nu era loc de con­fuzii, iar ali­men­ta­ra se afla — după cum vă spuneam — la loc de cin­ste. Tre­cem acum sub tăcere anii lun­gi când nu găseai înăun­trul aces­tor mag­a­zine nim­ic comestibil…

După ’89 cor­nul abun­denței s‑a revăr­sat trep­tat și peste români. Ali­menta­rele au dis­părut și în locul lor avem puzderie de super­mar­ke­turi si hyper­mar­ke­turi. Ca să nu mai zic de mag­a­zinele cash & car­ry. Ai zice că în sfârșit avem parte de bine­fac­er­ile cap­i­tal­is­mu­lui, des­fășu­rate în fața ochilor noștri pre­cum como­rile din peștera lui Alladin. Las acum la o parte fap­tul că măr­furile vin de aiurea și că banii voștri ies ușurel din țară, risipin­du-vă munca și ago­niseala în patru zări — v‑am mai povestit despre asta. Dar observ că sunt cel puțin două lanțuri care râv­nesc la dom­i­nația zdro­bitoare a alimetarelor de altă­dată: Mega Image și Car­refour.

Sunt deja cele­bre glumele cu locurile în care s‑a mai deschis un Mega Image. Mie mi‑a plă­cut aia care zice că, din lip­să de spații disponi­bile, un nou Mega Image s‑a deschis într-un alt Mega Image. Din­co­lo de glumă este evi­den­tă stră­da­nia aces­tei afac­eri de a ne aca­para fiecare cumpără­tură, fiecare bănuț dat pe ali­mente și pe alte arti­cole de băcănie. Forța lor de pătrun­dere a impre­sion­at într-atât încât s‑a ajuns chiar la copierea culo­rilor bran­du­lui de către alte super­mar­ke­turi, în sper­anța de a atrage clienți care vor crede că intră într-un Mega Image — am văzut vreo două ast­fel de mag­a­zine prin București.

Dar nu numele pro­priu al bran­du­lui este cel care tre­buie să se impună. Cei de la Mega Image visează în secret ca numele lor să dev­ină sub­stan­tiv comun. Într‑o bună zi vă veți trezi spunănd mă duc la megaimaj. Apoi va fi doar o chestiune de timp ca noul cuvânt să apară în DEX.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu