Sunt tot mai puțini cei care mai țin minte substantivul “alimentară”. În vremurile de tristă amintire Alimentara era un brand care prin unicitatea impusă de economia socialistă se transformase treptat în substantiv comun. A merge la alimentară era o expresie comună oricărui român, căci nu era chip să cumperi hrana zilnică din altă parte. La alimentară erau dulciurile și mezelurile, brânzeturile și detergenții, pâinea și conservele. Nu la fel stăteau lucrurile în privința legumelor și fructelor — aici aveai opțiuni. Fie mergeai la piață, unde prețurile erau stabilite prin mercurial, fie la Aprozar (adică aprovizionare zarzavaturi), fie la Gostat (adică gospodăria de stat). Lucrurile erau bine delimitate, nu era loc de confuzii, iar alimentara se afla — după cum vă spuneam — la loc de cinste. Trecem acum sub tăcere anii lungi când nu găseai înăuntrul acestor magazine nimic comestibil…
După ’89 cornul abundenței s‑a revărsat treptat și peste români. Alimentarele au dispărut și în locul lor avem puzderie de supermarketuri si hypermarketuri. Ca să nu mai zic de magazinele cash & carry. Ai zice că în sfârșit avem parte de binefacerile capitalismului, desfășurate în fața ochilor noștri precum comorile din peștera lui Alladin. Las acum la o parte faptul că mărfurile vin de aiurea și că banii voștri ies ușurel din țară, risipindu-vă munca și agoniseala în patru zări — v‑am mai povestit despre asta. Dar observ că sunt cel puțin două lanțuri care râvnesc la dominația zdrobitoare a alimetarelor de altădată: Mega Image și Carrefour.
Sunt deja celebre glumele cu locurile în care s‑a mai deschis un Mega Image. Mie mi‑a plăcut aia care zice că, din lipsă de spații disponibile, un nou Mega Image s‑a deschis într-un alt Mega Image. Dincolo de glumă este evidentă strădania acestei afaceri de a ne acapara fiecare cumpărătură, fiecare bănuț dat pe alimente și pe alte articole de băcănie. Forța lor de pătrundere a impresionat într-atât încât s‑a ajuns chiar la copierea culorilor brandului de către alte supermarketuri, în speranța de a atrage clienți care vor crede că intră într-un Mega Image — am văzut vreo două astfel de magazine prin București.
Dar nu numele propriu al brandului este cel care trebuie să se impună. Cei de la Mega Image visează în secret ca numele lor să devină substantiv comun. Într‑o bună zi vă veți trezi spunănd mă duc la megaimaj. Apoi va fi doar o chestiune de timp ca noul cuvânt să apară în DEX.
Lasă un comentariu