Dacă am vreo cu­ri­o­zi­tate ne­sa­tis­fă­cută în toata po­ves­tea asta cu pro­ce­sele lui Vo­i­cu­lescu cu si­gu­ranță cea mai mare este aceea de a ști dacă el are con­ș­tința fap­te­lor sale, dacă îl stră­bate în vreo clipă un fior de lu­ci­di­tate. Aș vrea să știu cum gân­dește cu ade­vă­rat în si­nea sa des­pre tot ceea ce se în­tâm­plă — con­si­deră că este cu ade­vă­rat ne­vi­no­vat sau e con­vins că ur­mele pe care mâr­șă­vi­ile sale le-au lă­sat sunt im­po­si­bil de de­tec­tat? Și nu mă re­fer la dis­cur­sul său pu­blic, nici mă­car cel în fața apro­pi­a­ți­lor și a fa­mi­liei, ci la ceea ce își spune în gând atunci când e sin­gur cu el însuși.

Aș fi foarte mi­rat să nu fie con­dam­nat în pro­nun­ța­rea sen­tin­ței de azi. Va fi cel mai pro­ba­bil tri­mis după gra­tii și am pu­tea spune că res­pi­răm ușu­rați. Un prag a fost pă­șit în jus­ti­ția ro­mâ­nească. Con­dam­na­rea lui Năs­tase a fost un sem­nal, con­dam­na­rea lui Vo­i­cu­lescu ar fi o con­fir­mare. Ci­neva în­cepe să facă cu­ră­țe­nie în Ro­mâ­nia. Dar ne pu­tem oare de­clara liniștiți?

Marți seară, ști­ind că pro­ce­sul lui Vo­i­cu­lescu nu mer­gea de­loc bine pen­tru el, am că­u­tat pos­tul An­tena 3 ca să văd ce at­mosferă e pe-acolo. Am dat peste Dana Grecu și niște in­vi­tați, toți având un soi de re­sem­nare pe față din care mai tre­să­reau din când în când în ac­cente de re­voltă, când pe­ro­rau îm­po­triva lui Bă­sescu. Lu­cea­fă­rul de­jec­ți­i­lor, pa­tro­nul mas­ca­ra­de­lor, se stinge. Ce va rămâne în urma sa? Cine va di­rec­ționa is­cu­sit ar­mata de lă­trăi a an­te­ne­lor? Va su­pra­vie­țui ma­șina de spă­lat cre­iere nu­mită An­tena 3 fără men­to­rul său spi­ri­tual și material?

Aș fi ten­tat să spun că nu. Însă vă­zând scri­soa­rea de sus­ți­nere a unor an­ga­jați din An­tena 3, în­cep să fiu cu ade­vă­rat în­gri­jo­rat. Oa­me­nii ăș­tia au pier­dut con­tac­tul cu re­a­li­ta­tea, pro­ba­bil la fel ca pa­tro­nul lor. Sub stin­dar­dul unei în­chi­pu­ite lupte pen­tru ade­văr si drep­tate — care sunt în­tot­dea­una doar de par­tea lor — așa-zi­șii jur­na­liști jus­ti­țiari au ajuns să‑l vadă pe Bă­sescu drept ina­mic per­so­nal, im­pli­cat omni­po­tent în toate mal­ver­sa­țiu­nile Ro­mâ­niei, în timp ce pa­tro­nul lor se­ra­fic e “dom’ pro­fe­sor’ ”, un om care nu re­nunță la dem­ni­tate și onoare. Și, mai grav, toți se de­clară gata să con­ti­nuie “lupta” chiar dacă au eșuat în ten­ta­tiva lor de a‑și apăra spon­so­rul. În­crân­ce­nare? Do­rința de a‑și se­cu­riza sa­la­ri­ile mari? Dis­pe­ra­rea că nici o altă te­le­vi­ziune nu i‑ar primi? Toate la un loc?

Ouăle de va­ran încă există. Cum îm­pie­di­căm acești pui să de­vină vi­i­toa­rele rep­tile ale spa­ți­u­lui pu­blic ro­mâ­nesc? Cine va rea­duce stan­dar­dele jur­na­lis­mu­lui acolo unde ar tre­bui să se afle?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Anonymous

    Oa­me­nii as­tia nu vor dis­pa­rea cu to­tul (a se citi “ou­tele de va­ran”). Si, in orice caz, nu dintr‑o data. Ei sunt acum dis­pe­rati, asa cum se­cu­ris­tii de dupa 89′ erau dis­pe­rati. Dar, daca so­ci­e­ta­tea noas­tra le va per­mite, se vor grupa, se vor ada­posti, se vor aduna in “PONTE”, mai mari sau mai mici, si vor ecloza. Si se vor in­multi. Sper ca acest sce­na­riu sum­bru sa nu se trans­forme in re­a­li­tate. “Mi­zez” pe la­si­ta­tea, lipsa de per­so­na­li­tate, mi­ze­ria, ni­mic­ni­cia si im­po­tenta ce se as­cund in fi­e­care din­tre aceste “oute de varan”.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.