Dacă am vreo curiozitate nesatisfăcută în toata povestea asta cu procesele lui Voiculescu cu siguranță cea mai mare este aceea de a ști dacă el are conștința faptelor sale, dacă îl străbate în vreo clipă un fior de luciditate. Aș vrea să știu cum gândește cu adevărat în sinea sa despre tot ceea ce se întâmplă — consideră că este cu adevărat nevinovat sau e convins că urmele pe care mârșăviile sale le-au lăsat sunt imposibil de detectat? Și nu mă refer la discursul său public, nici măcar cel în fața apropiaților și a familiei, ci la ceea ce își spune în gând atunci când e singur cu el însuși.
Aș fi foarte mirat să nu fie condamnat în pronunțarea sentinței de azi. Va fi cel mai probabil trimis după gratii și am putea spune că respirăm ușurați. Un prag a fost pășit în justiția românească. Condamnarea lui Năstase a fost un semnal, condamnarea lui Voiculescu ar fi o confirmare. Cineva începe să facă curățenie în România. Dar ne putem oare declara liniștiți?
Marți seară, știind că procesul lui Voiculescu nu mergea deloc bine pentru el, am căutat postul Antena 3 ca să văd ce atmosferă e pe-acolo. Am dat peste Dana Grecu și niște invitați, toți având un soi de resemnare pe față din care mai tresăreau din când în când în accente de revoltă, când perorau împotriva lui Băsescu. Luceafărul dejecțiilor, patronul mascaradelor, se stinge. Ce va rămâne în urma sa? Cine va direcționa iscusit armata de lătrăi a antenelor? Va supraviețui mașina de spălat creiere numită Antena 3 fără mentorul său spiritual și material?
Aș fi tentat să spun că nu. Însă văzând scrisoarea de susținere a unor angajați din Antena 3, încep să fiu cu adevărat îngrijorat. Oamenii ăștia au pierdut contactul cu realitatea, probabil la fel ca patronul lor. Sub stindardul unei închipuite lupte pentru adevăr si dreptate — care sunt întotdeauna doar de partea lor — așa-zișii jurnaliști justițiari au ajuns să‑l vadă pe Băsescu drept inamic personal, implicat omnipotent în toate malversațiunile României, în timp ce patronul lor serafic e “dom’ profesor’ ”, un om care nu renunță la demnitate și onoare. Și, mai grav, toți se declară gata să continuie “lupta” chiar dacă au eșuat în tentativa lor de a‑și apăra sponsorul. Încrâncenare? Dorința de a‑și securiza salariile mari? Disperarea că nici o altă televiziune nu i‑ar primi? Toate la un loc?
Ouăle de varan încă există. Cum împiedicăm acești pui să devină viitoarele reptile ale spațiului public românesc? Cine va readuce standardele jurnalismului acolo unde ar trebui să se afle?
11:08
Oamenii astia nu vor disparea cu totul (a se citi “outele de varan”). Si, in orice caz, nu dintr‑o data. Ei sunt acum disperati, asa cum securistii de dupa 89′ erau disperati. Dar, daca societatea noastra le va permite, se vor grupa, se vor adaposti, se vor aduna in “PONTE”, mai mari sau mai mici, si vor ecloza. Si se vor inmulti. Sper ca acest scenariu sumbru sa nu se transforme in realitate. “Mizez” pe lasitatea, lipsa de personalitate, mizeria, nimicnicia si impotenta ce se ascund in fiecare dintre aceste “oute de varan”.