La auzul sentinței de zece ani cu executare Lia Olguța Vasilescu s‑a mirat public și retoric pe propria pagină de Facebook: pe cine a omorât Voiculescu de a luat 10 ani!!!!!!! cu executare? Huidu a omorât un om și a luat 3 cu suspendare! Ortografia aparține autoarei. Uimirea sa nu este complet nejustificată. Până acum justiția a fost mai moderată în a împărți ani de închisoare — Năstase a luat doar patru pentru șantaj și mită, Voicu a luat șapte pentru trafic de influență, Mureșan tot șapte pentru deturnare de fonduri, iar Copos doar trei ani și opt luni pentru evaziune fiscală.
Probabil că Voiculescu și‑a complicat singur situația încercând într-un mod de‑a dreptul nesimțit să evite judecarea, ajungând până acolo încât a demisionat din parlament pentru a muta dosarul, apoi candidând din nou (și bineînțeles fiind ales de bucureșteni într-un procent neverosimil) pentru a muta iar dosarul și — după două luni — demisionând iar — pentru a‑l mai plimba o dată. Apoi episodul cu judecătorul Mustață (pe care pretindea că nu‑l cunoaște) este cât se poate de dubios, iar faptul că magistratul a fost arestat chiar în ziua unui termen de judecată a lui Voiculescu mă face să cred că DNA și serviciile secrete aveau informații că Varanul îl cumpărase. Completul de judecată care a finalizat procesul era împins de suita asta de evenimente, orchestrate chiar de Voiculescu, spre o imparabilă severitate.
Dar nu asta vroiam să vă spun — m‑am luat cu vorba. Vroiam să observ silogismele Olguței: nu iei zece ani și mai ales cu executare nici dacă omori pe cineva. Darămite pentru o amărâtă spălare de bani. Iar comparația cu celălalt caz e și ea elocventă: așa cum Huidu a omorât un om și a luat trei ani cu suspendare, la fel și Voiculescu — care doar a spălat niște bani — ar fi putut lua o pedeapsă mai mică. Doamna Vasilescu nu se îndoiește deci de comiterea faptei, ci de severitatea pedepsei. Într-un fel, ea e singurul politician PSD care confirmă infracțiunea lui Voiculescu.
Eu am bănuiala că politicienii știu destul de multe lucruri de culise unii despre alții. Sunt aproape sigur că în mediile politice se cunoaște originea averii lui Voiculescu și, chiar dacă vor mai fi ceva înflorituri discutabile ale poveștii, elementele esențiale sunt știute. Lia Olguța Vasilescu nu e nici pe departe vreo mironosiță — la cât de ambițioasă și lipsită de scrupule se arată mă îndoiesc că nu are informațiile necesare despre oamenii politici importanți. Știe deci exact câte parale face domnul Voiculescu, probabil din acest motiv nici nu se indignează la auzul acuzațiilor ce s‑au adus. Ceea ce o miră cu adevărat este asprimea sentinței.
Traficul de influență, spălarea de bani, mita fac parte din viața cotidiană a multor politicieni români. Sunt atât de obișnuiți cu ele încât nici nu le mai observă, nici nu le mai consideră încălcări ale legii. Unii probabil că nici nu mai au percepția infracțiunii, considerând perfect legitim si legal ceea ce fac. Mirarea lor in fața unor pedepse atât de mari e absolut ingenuă: zece ani pentru o biată spălare de bani?
Poporul PSD, cel care se presupune că suflă în aripile electorale ale acestor oameni, are opinii simetrice. Cineva, un domn în vârstă aflat la manifestația de protest de la Cotroceni, întrebat de un reporter ce părere are despre faptul că Voiculescu a furat a răspuns retoric: ce a furat, dom’ne? a băgat mâna în buzunarul cuiva?
Un singur lucru a mai rămas necomis. Crima este ultima redută necucerită a politicii românești, în vreme ce toate celelalte infracțiuni sunt pardonabile, fac parte din instrumentarul acceptabil al politicianului. Să furi, să minți e deja instituționalizat. Să omori a rămas singurul tabu. Cine și când îl va încălca?
11:08
SE pare ca s‑au coagulat si directionat ‚FORTE importante, impotriva hotiei ‚hotilor si coruprtilor din tara asta.