Guvernul din umbră

De 25 de ani fiecare son­daj care măsoară nivelul de încredere al românilor în insti­tuții plasează invari­abil pe primele două locuri bis­er­ica și armata. Prima este sau ar tre­bui să fie reprezen­tanta moral­ității, a com­por­ta­men­tu­lui etic creștin, repe­rul nesmintit al cumpănirii și mod­er­ației. Cea de‑a doua este sim­bolul dis­ci­plinei și al simțu­lui dato­riei. Priv­ită din afară, prin ochii naivi ai unui străin, Româ­nia pare deci o nați­une ale cărei înalte val­ori morale sunt dublate de un deosebit simț al respon­s­abil­ității. Noi — cei care trăim înăun­trul său — știm că nu e deloc așa. Și dacă nu morala fermă și nici dis­ci­plina autoim­pusă nu ne sunt trăsă­turi defin­i­torii ca popor, de unde această prefer­ință pen­tru cele două insti­tuții?

În cazul armatei lucrurile par a fi sim­ple. Românii au un soi de fetiș colec­tiv pen­tru mil­i­tari, cul­ti­vat insis­tent în perioada anilor comu­niști de către autorități. Isto­ria mil­i­tară a României nu este prea bogată în eveni­mente care să explice acest exagerat respect. Faptele de arme de azi nu‑s nici ele o jus­ti­fi­care. Luați la bani mărunți, majori­tatea românilor ar recunoaște prob­a­bil că armata noas­tră nu e toc­mai forța pe care ne-am putea bizui în caz de război. De unde încred­erea? Poate din fap­tul că armata este o ier­arhie strictă, o orga­ni­za­ție în care reg­ulile sunt sim­ple și neîndu­ple­cate — ordinul se exe­cută și nu se dis­cută — iar asta o face cred­i­bilă. Cu totul alt­fel stau lucrurile cu insti­tuția orto­dox­iei române.

Ca afacere bis­er­ica este con­dusă cu remar­ca­bilă îndemânare antre­preno­ri­ală de către o elită a cleru­lui, iar pros­per­i­tatea sa nu a făcut decât să crească după căderea comu­nis­mu­lui, mai ales după retro­cedările de terenuri agri­cole și forestiere. Bis­er­ica etalează forță, bis­er­ica poate.

Ca biro­crație bis­er­ica e con­stru­ită după reg­uli și canoane extrem de clare, orig­inând din cartea cărților pe care nimeni nu o poate con­testa fără a suferi anatema pub­lică, apărate cu îndâr­jire de către cler chiar și atunci când ele se dovedesc în com­plet deza­cord cu real­itățile con­tem­po­rane. Bis­er­ica este con­sis­tentă și coer­entă, bis­er­ica știe.

Ca orga­ni­za­ție bis­er­ica e con­stru­ită per­fect pirami­dal, cu struc­turi ier­arhice bine def­i­nite și obiec­tive foarte clare care urmăresc întărirea poz­iției sociale — popa din sat tre­buie să aducă eno­ri­așii în bis­er­ică (prin moaște, icoane făcă­toare de min­uni sau orice alt instru­men­tar potrivit), iar clerul înalt tre­buie să se racordeze la struc­turile politice deci­dente pen­tru a obține facil­ități (scu­tiri de taxe, alocări de la buge­tul de stat, terenuri pen­tru con­strucția de bis­erici). Bis­er­ica are țeluri con­crete, bis­er­ica vrea.

Bis­er­ica știe, poate și vrea. Dar ceea ce o face cu ade­vărat iubită de români este disponi­bil­i­tatea sa de a se adapta. La baza piramidei, popa sat­u­lui sau al cartieru­lui este cel ce mijlo­cește legă­tura cu șefii de sus mergând până la șeful cel mare, Iisus. În numele peten­tu­lui el poate obține fel de fel de derogări — dezlegări de păcate, cele­brări de nunți în post — sau aprobări prin extra­or­di­narul instru­ment numit acatist, care poate oferi împlinirea celor mai varii dor­ințe, mergând până la aspectele cele mai proza­ice și mai mate­ri­al­iste cu putință. Bis­er­ica e per­mi­sivă.

Și nu doar că biro­crația ier­arhică este foarte acce­si­bilă pen­tru soluționarea petiți­ilor si excepți­ilor, dar "funcționarul", taica popa, este foarte anco­rat în real­itățile coti­di­ene, împărtășind ace­leași aspi­rații ca și eno­ri­așii săi: casă, mașină, acare­turi. Toate astea nu ar putea fi susținute din salariu, e limpede deci pen­tru toată lumea că banii de acatiste, cutia milei, tax­ele de botezuri, nunți și înmor­mân­tări sunt dij­muite zdravăn de prea-cucernicii părinți. Românul — mulțu­mit că i se promite și rezolvarea prob­lemelor lui, dacă nu acum măcar în viața de apoi — declară con­de­scen­dent: să faci ce spune popa, nu ce face el. Și în com­pletare: fură popa, da' face ceva și pen­tru noi.

Nici o altă insti­tuție nu are abil­itățile pe care le expune bis­er­ica. Este capa­bilă să ofere justiție, sănă­tate, ba chiar și pros­per­i­tate eco­nom­ică, însă toate doar la nivel de promi­si­une condițion­ată de com­por­ta­men­tul bunului creștin care, tot mai des, e chemat să și‑l man­i­feste finan­ciar — pen­tru români promi­si­unea pare să fie îndea­juns, atâta timp cât este repetată con­tinuu. Nici recrutarea viito­rilor eno­ri­ași nu este lăsată la voia întâm­plării — botezul este doar actul for­mal de "înscriere", însă noii creș­tini sunt pre­lu­ați încă din clasele pri­mare și edu­cați (a se citi îndoc­tri­nați) cu per­ceptele insti­tuției. Toate ele­mentele esențiale ale exis­tenței unui indi­vid se regăs­esc în această uri­așă biro­crație, de la naștere până la moarte. Nu este de mirare că românii simt nevoia de a pune sub oblă­duirea ei nu doar viețile lor, ci și bunurile pe care le dețin. Iar bis­er­ica acceptă cu mărin­imie să sfințească casele, mașinile, bici­cletele, cea­surile și orice alte obiecte prezen­tate sfân­tu­lui duh — în fond e un fel de a le lua în cus­todie, de a‑și extinde pre­rog­a­tivele asupra fiecărui colțișor al soci­etății. E genial preaferic­i­tul Daniel, nu?

Prin com­para­ție cu statul incom­pe­tent, impo­tent și dezor­ga­ni­zat, bis­er­ica este o admin­is­trație para­lelă cu politici și strate­gii clare, o biro­crație autori­taristă de suc­ces căreia cetățenii-enoriași i se supun fără crâc­nire. Un guvern din umbră, cu mult mai de suc­ces decât cel ofi­cial ce tinde să i se sub­or­doneze docil în schim­bul spri­jin­u­lui care garan­tează politi­cie­nilor că vor avea acces dis­creționar la partea laică a economiei românești. Cât despre guvernare e cât se poate de sim­plu: pen­tru că ade­văratul pre­mier al României nu este de aici, de pe pământ, toate lucrurile se întâm­plă numai dacă și când dă Dum­nezeu. Doamne-ajută!


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu