Bătălia pentru scaunul de la Cotroceni e din ce în ce mai înverșunată și apar tot mai mulți combatanți. Să fie oare semnul unei mize mai importante decât accederea la funcția propriu-zisă? Înclin să cred că da. Aproape toți cei care s‑au anunțat drept candidați au și ceva în plus de câștigat sau pierdut în cursa electorală de la finele acestui an. Și de aceea energiile consumate încă de pe acum sunt pe măsura obiectivelor.
Victor Ponta își joacă viitorul politic. Câștigarea funcției de președinte îi asigură o reîntoarcere glorioasă în PSD și o posibilă continuare a carierei politice ca președinte de partid. Imaginați-vi‑l după două mandate la Cotroceni, având 52 de ani — cine din partid i‑ar putea contesta autoritatea de șef? L‑ar mai putea aștepta o postură ulterioară de prim-ministru sau de președinte al senatului și chiar dacă nici una din funcțiile astea nu e la nivelul celei de președinte al României, se poate spune că a realizat maximum din ceea ce putea să-și dorească un politician. Dacă pierde alegerile, va pierde președinția partidului și va trece în ilustra anonimitate în care se scaldă azi Adrian Năstase și Mircea Geoană.
Klaus Iohannis are nevoie să consolideze proiectul unificării dreptei pe care și l‑a asumat cu destulă hotărâre. Câștigarea fotoliului de la Cotroceni ar accelera reușita și ar mări aderența la proiect a celor două partide implicate. La fel ca Ponta, după mandatele la Cotroceni, s‑ar putea întoarce glorios in fruntea dreptei, de unde să-și asume alte provocări în guvern sau parlament. Dacă pierde cursa electorală va avea dificultăți în a‑și susține proiectul. Nu e imposibil ca unificarea dreptei să continuie totuși chiar și în acest scenariu, dar cârcotașii proiectului vor avea mult mai mult aplomb în a‑l combate.
Elena Udrea este orice în afară de proastă. O fi arivistă, oportunistă, lipsită de viziune politică, dar îmi este imposibil să-mi imaginez că ea nu realizează ce șanse reduse are de a câștiga Cotroceniul. Iar susținerea exprimată de Băsescu — și el un individ realist și foarte bine informat, dar aflat in scădere de popularitate — nu are cum să o propulseze semnificativ peste scorul partidului. Aș spune că dimpotrivă, partidul a obținut 6% pe barba lui Băsescu, altminteri ar fi fost sub 2%. Deci de ce se inscrie în cursă Elena Udrea? Motivul cred că e foarte clar: trebuie să promoveze PMP-ul și nu există o poziție mai bună de a‑l expune în fața întregului electorat decât tribuna alegerilor prezidențiale. Scorul obținut acum contează pentru negocierile din turul doi cu marele ACL, dar consolidează și imaginea de partid de opoziție la PSD ale cărei roade le vor culege (eventual) mai târziu. Elena Udrea nu are, deci, nimic de pierdut. Și asta o face destul de periculoasă.
Prin contrast, Cristian Diaconescu nu are nici un fel de șansă și nici un fel de miză. Capacitatea sa de a se bate cu Ponta este afectată puternic de faptul că nu demult era în aceeași barcă cu inamicul. Șansele de a câștiga cursa prezidențială sunt nule, iar abilitățile sale de a promova propriul partid sunt cel puțin discutabile. Nu e de mirare că este înlăturat acum — candidatura sa independentă nici nu merită discutată, fiind foarte posibil să nu aibă susținerea necesară pentru a o lansa — e de mirare faptul că a fost nominalizat vreodată.
Monica Macovei este cavalerul singuratic al acestor alegeri. Pare că nimeni n‑o susține decât propriul său palmares ca ministru și europarlamentar, plus aprecierile unor politicieni străini. Se poate câștiga Cotroceniul doar cu atât? Cu siguranță că nu. Dar la nivel individual Monica Macovei are numai de câștigat dacă poate să-și expună opiniile politice în privința justiției. Din interiorul PDL n‑a avut nici poziția, nici tribuna de la care să vorbească despre tema ei preferată, lupta împotriva corupției. Nefiind nici ea o naivă, nu cred că se amăgește că va câștiga alegerile, însă nici ea nu are nimic de pierdut.
Sunt mulți cei care spun că dreapta unită e doar o poveste de adormit copiii, pentru că — voilà! — proiectul nu e capabil să expună un candidat unic. Poate că e așa. Eu văd și niște posibile avantaje ale situației actuale, dar ele se vor materializa numai în anumite condiții. Hai să ne uităm puțin la confruntarea principală dintre Ponta și Iohannis. Care vor fi principalele teme de atac?
Ponta va insista că Iohannis nu e de etnie română, nu e ortodox și că e băsist. La primele două aspecte sunt convins că Iohannis poate răspunde foarte coerent. La al treilea, dacă tratează cu indiferență, pierde puncte. Dacă neagă, tot pierde puncte. Qui s’excuse, s’accuse. Ponta câștigă teren. Dar dacă în cursă apare un băsist autentic — Elena Udrea — ba chiar unul care se mândrește cu această etichetă, tunurile lui Ponta vor trebui puse pe acel candidat, iar tirul asupra lui Iohannis va scădea în intensitate. Udrea va ataca la baionetă fiecare greșeală făcută vreodată de Ponta, îl va cataloga pisicuț și incompetent, va ridica în slăvi reușitele mandatelor lui Băsescu, iar Ponta va trebui să reacționeze pentru că altminteri imaginea sa se va deteriora.
Iohannis va insista probabil pe statul de drept și pe performanțele guvernării, ambele fiind puncte slabe ale lui Ponta. Dacă la al doilea subiect disputa va fi pe cifre, iar aici Iohannis va avea un avantaj prin exprimarea sa simplă și exactă, ușor de înțeles de către oricine, primul subiect poate naște polemici aprige, capitol la care sasul nu excelează. Dar exact pe subiectul ăsta campionul este Monica Macovei. Dacă Ponta va riposta spunând că el respectă principiile statului de drept, intră direct în capcana ei, unde îl va toca mărunt pentru fiecare eroare comisă în ultimii ani: marțea neagră, susținerea miniștrilor corupți, încercarea de a trece pe sub masă o lege pentru Roșia Montană șamd. Nu e de mirare că pesedistul a anunțat că nu va participa la nici o dezbatere până în turul doi — nu-si dorește să se înfrunte cu cele două contracandidate.
Udrea și Macovei pot fi deci un clește foarte eficient în susținerea lui Iohannis în cursa electorală, fiecare dintre ele excelând într‑o zonă în care el e mai slab. Pentru că, să recunoaștem, Iohannis nu are tupeul și limbarița lui Udrea și nici aplombul justițiar al lui Macovei. Împreună însă ar putea să demoleze candidatura lui Ponta, obținând fiecare exact ceea ce și‑a dorit la începutul acestei campanii. Cu o singură condiție: să fie suficient de inteligenți încât să coopereze discret și eficient. Ceea ce — admit — nu pare foarte probabil. Pentru că Udrea și pentru că România.
20:08
Foarte buna analiza preelectorala, bravo Sorine!