Nu‑i așa că sa­cri­fi­ciul de sine în nu­mele so­li­da­ri­tă­ții cu o nuli­tate este în­dui­o­șă­tor? Și cât de fru­mos răs­punde și nuli­ta­tea la dui­oasa re­nun­țare, amin­tind că me­ri­tul prin­ci­pal tot ei i se cu­vine ca prea-în­drep­tă­țită și în­de­lung-ova­țio­nată con­ti­nu­a­toare a po­li­ti­cii de îm­păr­țire a Ro­mâ­niei în cele două con­sa­crate ca­te­go­rii: bă­șiști îm­pu­țiți și pon­taci ordinari.

Aproape că-mi vine să vă spun: v‑am zis eu!


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.