Despre traseism

Subiec­tul zilei este tra­seis­mul politic. Dom­nul Ponta vrea să‐l scoată pen­tru 45 de zile de sub stig­matul moral și să‐l trans­forme într‐un act de nece­sară justiție. Log­ica e sim­plă: pri­marul împi­lat de con­duc­erea par­tidu­lui de opoz­iție din partea căruia a can­di­dat vrea să se elibereze de sub jugul terorii și să fie liber să sub­scrie acolo unde curge lapte și miere, adică în PSD.

Privind prob­lema din per­spec­tiva unui pri­mar, aspectele morale devin destul de tul­buri. Căci, în fond, ce își dorește un pri­mar? Teo­retic, să arate obștei că mer­ită fotoliul pe care l‐a primit prin vot. Prac­tic, să bine­merite de la funcția pe care o are în sen­sul cel mai mate­r­ial cu putință. Dacă le îmbină pe amân­două e, teo­retic și prac­tic, genial. Mai con­tează în vreun fel par­tidul pe care îl reprez­intă? Nu e binele obștei un pre­text exce­lent ca să susții că tra­seis­mul e jus­ti­fi­cat?

Ca să demon­strezi con­cetățe­nilor tăi că faci ceva pen­tru ei și ca să furi în folos per­sonal ai nevoie de fon­duri. Adică de un buget local. Ori ăsta nu vine de la par­tid, ci de la put­ere. Deci nu e nimic mai firesc decât să urmezi put­erea mai ales că nu ți se cere mare lucru: să o ajuți să rămână în frun­tea bucatelor când vine vre­mea alegerilor. Din nou moral­i­tatea trocu­lui este dis­cutabilă: dacă nu faci ser­vici­ile astea pen­tru cei de la put­ere, nu le‐ai fi făcut oricum pen­tru par­tidul pe care îl reprezen­tai?

Tra­seis­mul nu e doar o cutumă politică. E prac­ti­cat și în viața "civilă" de către mulți din­tre con­cetățenii noștri, mai ales de către cei tineri. Caută un job, obțin un salariu și o poz­iție și apoi încep să vâneze urmă­toarea opor­tu­ni­tate. N‐are impor­tanță dacă au sau nu com­pe­tențe, dacă au acu­mu­lat sau nu expe­riența nece­sară, prin­cip­iul e sim­plu: te sui în primul tren care merge mai repede. Către ce? Către mai mulți bani, mașină de ser­vi­ciu, funcție.

Nu e doar vina lor. Părinții i‐au trimis la fac­ul­tate ca să dobân­dească o diplomă care nu face nici doi bani și pe care nici ei nu pun nici un preț. E doar poarta de acces spre tra­seis­mul pro­fe­sional. Nu com­pe­tența e cea care te împinge înainte, ci abil­i­tatea de a te "vinde" bine la inter­vi­uri. Tot părinții dau apoi acatiste la bis­er­ică pen­tru reușita copi­ilor lor. Ce își doresc pen­tru ei? Salariu mare, mașină de ser­vi­ciu, funcție. Să se real­izeze, cum se spune. Obser­vați forma reflex­ivă a expre­siei: să SE real­izeze în loc de să real­izeze CEVA.

Nici istoric vorbind nu am dat dovadă de prea multă con­sis­tență. Ba am fost cu turcii, ba cu rușii, ba cu polonezii. Am început un război mon­dial ală­turi de unii și l‐am ter­mi­nat ală­turi de ceilalți, ăia care au învins. Ba chiar ne facem un titlu de glo­rie din asta. Coloana ver­te­brală românească e cel mai prob­a­bil făcută din cau­ciuc.

Așadar tra­seis­mul politic e greu de com­bă­tut atâta timp căt avem un mil­ion de pre­texte gata pregătite pen­tru a scuza acest com­por­ta­ment. Avem genetic con­stru­ite două mâini pen­tru luat și nici una pen­tru dat. Deci, dom­nule Ponta, dați‐i înainte! Aveți apro­barea tac­ită a majorității românilor.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu