Laureata unui concurs de împrejurări

Există unele me­se­rii unde im­pro­vi­za­ția nu ține. No­ro­cul te poate ajuta tem­po­rar, dar pe ter­men lung nu te scoate la li­man. E ne­voie de ști­ința re­ală de a ma­ne­vra in­stru­men­tele, de ex­pe­riența ne­ce­sară pen­tru a face ce tre­buie când tre­buie. E ne­voie de per­se­ve­rența exer­ci­ți­u­lui care să aducă în timp mă­ies­tria. Și o ast­fel de me­se­rie este cea de ju­că­tor pro­fe­si­o­nist de tenis.

Se­ria de re­zul­tate mai mo­deste ale Si­mo­nei Ha­lep din ul­tima vreme e un semn că încă mai are de în­vă­țat me­se­ria asta. Ceva nu e bine în ceea ce face — fe­lul în care își pro­gra­mează tur­ne­ele, mo­dul în care al­ter­nează an­tre­na­men­tele cu pe­ri­oa­dele de pa­uză, nu mă pri­cep să spun ce anume ca­u­zează scă­de­rea de per­for­manță, dar sunt si­gur că încă nu stă­pâ­nește par­tea aceasta a pro­fe­siei sale. Ceea ce s‑a în­tâm­plat la US Open nu se poate ex­plica de­cât prin ast­fel de argumente.

Apoi se vede des­tul de lim­pede că are niște li­mi­tări psi­hice, de pildă îi este im­po­si­bil deo­cam­dată să treacă de Sha­ra­pova. Nu‑i vorbă, ru­soaica este o vulpe bă­trână deja, cu ști­ința de a‑și hăr­țui psi­hic ad­ver­sa­rele, dar Si­mona mi se pare că e o vic­timă si­gură de fi­e­care dată când o are ca opo­nent. Nici cu Bo­u­chard nu a stră­lu­cit din punct de ve­dere al stă­pâ­ni­rii de sine.

Dar hai să ne adu­cem aminte că Si­mona are doar 22 de ani. Acum crește. Ghi­nio­nul ei este că i s‑a creat un cu­loar no­ro­cos ce i‑a per­mis să ajungă nu­mă­rul 2 mondial și toată lu­mea o pri­vește acum ca și cum ar avea va­loa­rea unui nu­măr 2 mondial. Dar încă nu o are. Am mai spus: nu po­zi­ția are im­por­tanță, ci va­loa­rea jo­cu­lui, iar Si­mona nu joacă la nive­lul lo­cu­lui pe care îl ocupă acum. Și nu mă re­fer ne­a­pă­rat la teh­nica ei, ci mai mult la cele ce le-am în­și­rat mai sus: tă­ria psi­hică, ști­ința de a‑și pro­grama tur­ne­ele ast­fel ca vâr­ful de formă să o prindă atunci când miza e mai im­por­tantă șamd. Și cred că are ne­voie de un an­tre­nor care să o ri­dice și une­ori am im­pre­sia că cel ac­tual nu e din ca­te­go­ria asta.

Si­mona va co­borî de pe po­di­u­mul WTA. Așa cum chiar ea spune, e un om nor­mal, iar po­di­u­mul WTA nu e pen­tru oa­meni nor­mali. Dar va re­veni cu si­gu­ranță acolo și sper să se în­tâm­ple asta atunci când o va pro­pulsa va­loa­rea ei, nu când va fi la­u­re­ata vre­u­nui alt con­curs de îm­pre­ju­rări. Pen­tru că Si­mona are po­ten­ți­a­lul de a ajunge chiar și nu­mă­rul 1.

Comentează pe Facebook...

Abonează-te...