Să-mi fie de bine

M‑am tuns. Prob­a­bil a două-suta-treizeci-și-nu-știu-câta oară în viața mea. Mie mi se pare un fapt obiș­nuit. Din când în când tre­buie să ne mai scurtăm părul. Sau nu. Tre­aba fiecăruia. Vreau să zic că e o chestie de o nes­fârșită banal­i­tate. Cu toate astea se pare că sim­plul fapt de a îmi taia părul stârnește un interes spe­cial.

Te-ai tuns! remarcă un coleg. Câtă per­spi­cac­i­tate!

Să-ți fie de bine! zice altul. De ce să-mi fie de bine? S‑a întâm­plat să‑i fie rău cuiva după o tun­soare? L‑a luat cu crampe? A avut grețuri și vărsă­turi?

Stop tarif! exclamă cineva care n‑a reușit să depășească vârsta liceu­lui. Tarif pe ce? Și de ce stop?

Mă nedumerește intere­sul acesta nejus­ti­fi­cat și nevoia de a face o remarcă apropo de o plată banal­i­tate. Da, dragii mei, m‑am tuns. Ce e atât de spe­cial în asta? Poate să mă lămurească și pe mine cineva de unde naiba vin urările astea și ce rost au ele?

Până una-alta aflați deci că m‑am tuns și mi‑a fost de bine. Vă mulțumesc.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Georgiana Cobzaru

    si eu ma intre­bam ace­lasi lucru, de ce pe unii ii intere­seaza lungimea paru­lui meu

  2. Georgiana Cobzaru

    ha ha ha


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu