Zilele trecute am lecturat opiniile unei tinere blogărițe despre munca de acasă în România. Și, după ce am parcurs întregul articol, trebuie să recunosc că n‑am rămas cu prea mare lucru în minte din textul cu pricina — când te aventurezi să spui de ce șefii din România se tem de lucratul de acasă, ar trebui să faci o analiză mai profundă a cauzelor, nu doar să afirmi că munca de acasă este bună, că munca la birou e nașpa și că șefii români se tem de tendințele moderne pentru că le e frică să nu piardă controlul. Ceea ce e un soi de truism, pentru că un șef — în înțelesul pur al cuvântului — este un simplu instrument de control. Pe urmă, judecând după vârsta pe care o sugerează fotografia tinerei, m‑am gândit că are îndeajuns timp de aici înainte ca să-și nuanțeze opiniile. Poate cândva va avea norocul să întâlnească manageri și lideri, nu doar șefi.
Subiectul în sine este însă foarte interesant. Este destul de evident că economia modernă — cu toate păcatele și convulsiile sale din ultima vreme — a generat domenii noi de activitate, cu propriile lor procese de muncă, ce ies din tiparele uzuale ale industrializării din secolele XIX și XX. Liniile de producție clasică și întreaga lor infrastructură tehnologică presupun prezența într‑o anume locație — nu poți produce un Duster stând acasă — dar în egală măsură conceperea unui plan de marketing, a unei aplicații software sau prestarea unui serviciu de suport pentru utilizatorii unui produs se pot desfășura oriunde sunt indeplinite câteva relativ simple condiții tehnice.
Există totuși niste nuanțe care tind să fie ignorate în entuziasmul de a promova mobilitatea locului de muncă al viitorului. Creația umană nu este — aproape niciodată — potențată de individualism. Cu excepția artei, care este o formă egocentrică de creativitate, căci reprezintă viziunea unilaterală a artistului asupra lumii, toate creațiile de sorginte tehnologică au progresat și s‑au desăvârșit prin cooperarea mai multor indivizi, care au contribuit uneori în moduri surprinzătoare. Eu unul rămân convins că un grup de oameni, într-un rezonabil număr maxim, pot produce împreună rezultate mult mai valoroase decât ceea ce ar fi creat fiecare în mod individual. Firește, nu orice persoane luate aleator de pe stradă pot deveni un grup creativ. Munca în colectiv necesită o anume educație și îmbrățișarea unor valori legate de comunitate.
Există apoi și o suspiciune de hedonism în această recentă înclinație de a sublinia avantajele muncii de acasă. Normal că e mai plăcut să te trezești mai târziu, să-ți bei cafeaua în pijama până pe la prânz, lucrând într-un ritm relaxat și alternând munca cu un mail personal, lectura unui articol interesant sau o postare pe Facebook. Întrebarea esențială este: cum te aștepți să fii plătit? Pentru că sistemul tradițional de muncă în birou presupune plata pentru timpul petrecut acolo — este treaba managerului să se asigure că acest timp este utilizat cu eficiență. Munca de acasă presupune o schimbare semnificativă a logicii de compensare, înlocuind timpul cu valoarea.
Asta înseamnă să accepți de pildă să fii plătit pentru planul tău de marketing în funcție de rezultatele pe care le generează atunci când este aplicat și nu în funcție de câte ore sau zile a durat elaborarea sa. Sau să fii plătit pentru aplicația software pe care ai creat‑o în funcție de cât de bine s‑a vândut și nu după numărul de linii de cod pe care le-ai scris pentru a‑i implementa funcționalitățile. Suntem pregătiți pentru această abordare? Și — mai concret — sunt românii pregătiți pentru acest tip de compensare?
Vă las în compania unei dizertații foarte interesante despre acest subiect, pe care aș amenda‑o totuși cu cele câteva observații de mai sus, dar căreia îi recunosc meritul de a sublinia destul de limpede că ceea ce trebuie să prevaleze este valoarea muncii creative. Nu este o apologie a muncii de acasă, ci o pledoarie — probabil incompletă și încă insuficient de convingătoare — pentru libertatea lucrătorilor de a decide într-un mod responsabil asupra procesului de muncă și instrumentelor sale.
12:09
Sunt de acord că articolul linkuit este repetitiv și lipsit de nuanțe.
Nu știu dacă munca în colectiv e superioară celei individuale. Dar mai ales nu văd de ce munca de acasă este una automat individuală. Ar trebui să ne gândim la ce se referă termenul de colectiv — o simplă prezență fizică a mai multor oameni într-un spațiu restrâns? Sau o colaborare? În ultimul caz, nu văd de ce muncind de acasă nu poți fi, totuși, parte a unui colectiv. Printre altele, internetul anulează distanțele fizice.
În ce privește sistemul de remunerare în funcție de rezultatele obținute, el este în mod cert superior celui în care ești plătit după timpul lucrat. Să ne gândim la următoarea analogie: un țăran ară de dimineață până seara un hectar de pământ cu plugul și boii. Un alt țăran ară de dimineață până la amiazi două hectare de pământ cu un tractor. Al doilea țăran muncește mai puține ore, depune un efort mai scăzut dar are o productivitate mai mare. În toamnă, va obține de două ori mai mulți bani pe legumele vândute. Acești bani sunt expresia productivității lui și nu a timpului și efortului depus. Pentru că așa funcționează mecanismele profunde ale economiei, indiferent de ce credem noi sau de cât de bine reușim să ne aliniem la ele. Un salariu pe performanță va fi mai benefic pentru patron, pentru economie și în ultimă instanță pentru angajat, dacă este eficient. Iar dacă nu este, pentru ce să‑l mai plătești?
În România se practică acest sistem de ceva vreme, de exemplu la multe firme care vând sucuri, bere și produse alimentare, unde personalul direct implicat în vânzare este recompensat în funcție de rezultatele obținute.
Clipul încă nu l‑am văzut. Probabil o să mă uit la el acasă, unde am viteză mai mare la net. Pentru că da, sunt la job și citesc articole pe Facebook.
17:09
Sigur ca pot sa-ti dau exemple, dar nu pe forum. :)) Oricand la o cafea sau o bere. Ca sa implementezi munca din home office trebuie sa ai sisteme informatice si de comunicatii care sa-ti permita sa faci asta: CRM, remote desktop, VPN, centrala IP, telefon mobil inteligent, solutii software cu time record, etc. Sa stii ca si pe tehnic se pot pune KPI-uri, dar forma scurta este: ai un task pentru care ai alocat timpul X in care trebuie sa te incadrezi. Timpul acela X a fost estimat de seful tehnicului. Deci ai ce sa masori. Sunt deacord ca sunt multe companii in care tehnicul ponteaza cat vrea ca “asta am putut eu sa fac”. Dar nu vb de acele companii care vanzand munca cu 400 euro/zi isi permite sa‑l lase tehnicul sa‑l fure la timp, ca oricum intr‑o saptamana de full time real isi acopera leafa. In vanzari e cu atat mai frumos sa lucrezi de acasa, esti relaxat, nu e agitatie in jurul tau. Asta cand stii bine produsele si serviciile firmei. Cand ai nevoie mereu de suport tehnic e mai bine sa vinzi din firma. Dar repet, mai ales in Germania, seniorii (expertii) lucreaza din home office. Sistemele CRM germane sun integrate cu centralele telefonice digitale si cu telefoanele inteligente si pot genera rapoarte clare automate: cate telefoane ai dat si pe cine ai sunat si cat ai vorbit (din lista de convorbiri, nu bagate de manuta), cate email-uri, in ce intervale orare, in ce intervale ai editat informatii in CRM, cat a durat demonstratia on line cu clientul (netviewer sau teamviewer cu record time), etc. si se vede extrem de usor activitatea fara sa‑l vezi pe angajat sub ochii tai ca vb la telefon (poate vb si cu maica-sa sau cu iubita). Dar asta presupune o investitie in tehnologie si o schimbare de mentalitate.
14:09
Mihai, îmi dai un exemplu concret? Că povești cu performanța măsurată am cât să scriu o carte. Faptul că există niște cifre pe care nimeni nu le tratează serios și le “mânăresc” ca să iasă nu înseamnă nimic. Am lucrat în pharma, în software development, in consultanță IT, în cosmetice, în regii de stat — peste tot aceeași poveste. Finalmente dacă vii la 9 și pleci la 6 ești ok, îți iei salariul în majoritatea joburilor (poate ăia din vânzari au niște metrice mai clare). Și culmea, ăia care au metrice aplicabile nu cer să lucreze de acasă, pentru că nici n‑au cum. Cei care vor să lucreze de acasă sunt tocmai ăia a căror performanță e foarte greu de evaluat.
14:09
Sorin, si munca la birou presupune, in companiile moderne si care urmaresc performanta, pontarea pe task-uri sau plata la productia realizata. Nu te mai plateste nimeni doar ca ai venit de la 9 la 17 la birou si ai stat numai la suete, decat daca esti personal TESA (HR, contabilitate, paza, secretariat, etc.). Si este foarte bine asa pentru ca se elimina discutiile interminabile legate cu “ce ai facut tu azi”. Si, pot sa-ti spun ca‑s multi leaderi si manageri de companii mari din Romania (si nu numai) care vor sa vada ei lumea la birou, sa‑i vada muncind si exclud lucrul remote chiar daca cunosc angajatul si‑l stiu ca fiind serios, muncitor si implicat.
13:09
Cam așa văd și eu lucrurile…
13:09
depinde de munca, as zice. daca esti singur acasa, e liniste si cat de cat ordine, merge. daca munca ta consta in a impleti cosuri din rachita sau a face sapun cand te taie cheful, merge.
daca depind de tine si de ce faci de pe o ora pe alta vreo 50 de oameni, nu prea mai merge. daca ai si 1, 2, 3 copii care nu inteleg decat ca ma-sa ii ignora pentru a se holba intr-un monitor (indiferent de ce e pe monitorul ala, cod sursa, campanie FB, traducere, exceluri), iar nu prea mai merge, ca ajungi sa dai rasol pe toate planurile.
am lucrat de acasa juma de an, mi‑a iesit pe ochi. repet, zic de job cu responsabilitati, echipa si tot tam tamul, nu de hobby ridicat la rangul de slujba