Zi­lele tre­cute am lec­tu­rat opi­ni­ile unei ti­nere blo­gă­rițe des­pre munca de acasă în Ro­mâ­nia. Și, după ce am par­curs în­tre­gul ar­ti­col, tre­buie să re­cu­nosc că n‑am ră­mas cu prea mare lu­cru în minte din tex­tul cu pri­cina — când te aven­tu­rezi să spui de ce șe­fii din Ro­mâ­nia se tem de lu­cra­tul de acasă, ar tre­bui să faci o ana­liză mai pro­fundă a ca­u­ze­lor, nu doar să afirmi că munca de acasă este bună, că munca la bi­rou e nașpa și că șe­fii ro­mâni se tem de ten­din­țele mo­derne pen­tru că le e frică să nu pi­ardă con­tro­lul. Ceea ce e un soi de tru­ism, pen­tru că un șef — în în­țe­le­sul pur al cu­vân­tu­lui — este un sim­plu in­stru­ment de con­trol. Pe urmă, ju­de­când după vâr­sta pe care o su­ge­rează fo­to­gra­fia ti­ne­rei, m‑am gân­dit că are în­de­a­juns timp de aici îna­inte ca să-și nu­an­țeze opi­ni­ile. Poate cân­dva va avea no­ro­cul să în­tâl­nească ma­na­geri și li­deri, nu doar șefi.

Su­biec­tul în sine este însă foarte in­te­re­sant. Este des­tul de evi­dent că eco­no­mia mo­dernă — cu toate pă­ca­tele și con­vul­si­ile sale din ul­tima vreme — a ge­ne­rat do­me­nii noi de ac­ti­vi­tate, cu pro­pri­ile lor pro­cese de muncă, ce ies din ti­pa­rele uzu­ale ale in­dus­tria­li­ză­rii din se­co­lele XIX și XX. Li­ni­ile de pro­duc­ție cla­sică și în­treaga lor in­fras­truc­tură teh­no­lo­gică pre­su­pun pre­zența într‑o anume lo­ca­ție — nu poți pro­duce un Dus­ter stând acasă — dar în egală mă­sură con­ce­pe­rea unui plan de mar­ke­ting, a unei apli­ca­ții software sau pres­ta­rea unui ser­vi­ciu de su­port pen­tru uti­li­za­to­rii unui pro­dus se pot des­fă­șura ori­unde sunt in­de­pli­nite câ­teva re­la­tiv sim­ple con­di­ții tehnice.

Există to­tuși niste nu­anțe care tind să fie ig­no­rate în en­tu­zi­as­mul de a pro­mova mo­bi­li­ta­tea lo­cu­lui de muncă al vi­i­to­ru­lui. Cre­a­ția umană nu este — aproape nici­o­dată — po­ten­țată de in­di­vi­du­a­lism. Cu ex­cep­ția ar­tei, care este o formă ego­cen­trică de cre­a­ti­vi­tate, căci re­pre­zintă vi­ziu­nea uni­la­te­rală a ar­tis­tu­lui asu­pra lu­mii, toate cre­a­ți­ile de sor­ginte teh­no­lo­gică au pro­gre­sat și s‑au de­să­vâr­șit prin co­o­pe­ra­rea mai mul­tor in­di­vizi, care au con­tri­buit une­ori în mo­duri sur­prin­ză­toare. Eu unul rămân con­vins că un grup de oa­meni, într-un re­zo­na­bil nu­măr ma­xim, pot pro­duce îm­pre­ună re­zul­tate mult mai va­lo­roase de­cât ceea ce ar fi creat fi­e­care în mod in­di­vi­dual. Fi­rește, nu orice per­soane lu­ate alea­tor de pe stradă pot de­veni un grup cre­a­tiv. Munca în co­lec­tiv ne­ce­sită o anume edu­ca­ție și îm­bră­ți­șa­rea unor va­lori le­gate de comunitate.

Există apoi și o sus­pi­ciune de he­do­nism în această re­centă în­cli­na­ție de a sub­li­nia avan­ta­jele mun­cii de acasă. Nor­mal că e mai plă­cut să te tre­zești mai târ­ziu, să-ți bei ca­feaua în pi­jama până pe la prânz, lu­crând într-un ritm re­la­xat și al­ter­nând munca cu un mail per­so­nal, lec­tura unui ar­ti­col in­te­re­sant sau o pos­tare pe Fa­ce­book. În­tre­ba­rea esen­ți­ală este: cum te aș­tepți să fii plătit? Pen­tru că sis­te­mul tra­di­țio­nal de muncă în bi­rou pre­su­pune plata pen­tru tim­pul pe­tre­cut acolo — este treaba ma­na­ge­ru­lui să se asi­gure că acest timp este uti­li­zat cu efi­ciență. Munca de acasă pre­su­pune o schim­bare sem­ni­fi­ca­tivă a lo­gi­cii de com­pen­sare, în­lo­cu­ind tim­pul cu valoarea.

Asta în­seamnă să ac­cepți de pildă să fii plătit pen­tru pla­nul tău de mar­ke­ting în func­ție de re­zul­ta­tele pe care le ge­ne­rează atunci când este apli­cat și nu în func­ție de câte ore sau zile a du­rat ela­bo­ra­rea sa. Sau să fii plătit pen­tru apli­ca­ția software pe care ai creat‑o în func­ție de cât de bine s‑a vân­dut și nu după nu­mă­rul de li­nii de cod pe care le-ai scris pen­tru a‑i im­ple­menta func­țio­na­li­tă­țile. Sun­tem pre­gă­tiți pen­tru această abor­dare? Și — mai con­cret  — sunt ro­mâ­nii pre­gă­tiți pen­tru acest tip de compensare?

Vă las în com­pa­nia unei di­zer­ta­ții foarte in­te­re­sante des­pre acest su­biect, pe care aș amenda‑o to­tuși cu cele câ­teva ob­ser­va­ții de mai sus, dar că­reia îi re­cu­nosc me­ri­tul de a sub­li­nia des­tul de lim­pede că ceea ce tre­buie să pre­va­leze este va­loa­rea mun­cii cre­a­tive. Nu este o apo­lo­gie a mun­cii de acasă, ci o ple­doa­rie — pro­ba­bil in­com­pletă și încă in­su­fi­cient de con­ving­ă­toare — pen­tru li­ber­ta­tea lu­cră­to­ri­lor de a de­cide într-un mod res­pon­sa­bil asu­pra pro­ce­su­lui de muncă și in­stru­men­te­lor sale.


Comentează pe Facebook...


Răspuns pentru Mihai Ravici Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Lotus

    Sunt de acord că ar­ti­co­lul lin­kuit este re­pe­ti­tiv și lip­sit de nuanțe.

    Nu știu dacă munca în co­lec­tiv e su­pe­ri­oară ce­lei in­di­vi­du­ale. Dar mai ales nu văd de ce munca de acasă este una auto­mat in­di­vi­du­ală. Ar tre­bui să ne gân­dim la ce se re­feră ter­me­nul de co­lec­tiv — o sim­plă pre­zență fi­zică a mai mul­tor oa­meni într-un spa­țiu res­trâns? Sau o co­la­bo­rare? În ul­ti­mul caz, nu văd de ce mun­cind de acasă nu poți fi, to­tuși, parte a unui co­lec­tiv. Prin­tre al­tele, in­ter­ne­tul anu­lează dis­tan­țele fizice.

    În ce pri­vește sis­te­mul de re­mu­ne­rare în func­ție de re­zul­ta­tele ob­ți­nute, el este în mod cert su­pe­rior ce­lui în care ești plătit după tim­pul lu­crat. Să ne gân­dim la ur­mă­toa­rea ana­lo­gie: un ță­ran ară de di­mi­neață până seara un hec­tar de pământ cu plu­gul și boii. Un alt ță­ran ară de di­mi­neață până la ami­azi două hec­tare de pământ cu un trac­tor. Al doi­lea ță­ran mun­cește mai pu­ține ore, de­pune un efort mai scă­zut dar are o pro­duc­ti­vi­tate mai mare. În toamnă, va ob­ține de două ori mai mulți bani pe le­gu­mele vân­dute. Acești bani sunt ex­pre­sia pro­duc­ti­vi­tă­ții lui și nu a tim­pu­lui și efor­tu­lui de­pus. Pen­tru că așa func­țio­nează me­ca­nis­mele pro­funde ale eco­no­miei, in­di­fe­rent de ce cre­dem noi sau de cât de bine re­u­șim să ne ali­niem la ele. Un sa­la­riu pe per­for­manță va fi mai be­ne­fic pen­tru pa­tron, pen­tru eco­no­mie și în ul­timă in­stanță pen­tru an­ga­jat, dacă este efi­cient. Iar dacă nu este, pen­tru ce să‑l mai plătești?

    În Ro­mâ­nia se prac­tică acest sis­tem de ceva vreme, de exem­plu la multe firme care vând su­curi, bere și pro­duse ali­men­tare, unde per­so­na­lul di­rect im­pli­cat în vân­zare este re­com­pen­sat în func­ție de re­zul­ta­tele obținute.

    Cli­pul încă nu l‑am vă­zut. Pro­ba­bil o să mă uit la el acasă, unde am vi­teză mai mare la net. Pen­tru că da, sunt la job și ci­tesc ar­ti­cole pe Facebook.

  2. Mihai Ravici

    Si­gur ca pot sa-ti dau exem­ple, dar nu pe fo­rum. :)) Ori­cand la o ca­fea sau o bere. Ca sa im­ple­men­tezi munca din home office tre­buie sa ai sis­teme in­for­ma­tice si de co­mu­ni­ca­tii care sa-ti per­mita sa faci asta: CRM, re­mote des­k­top, VPN, cen­trala IP, te­le­fon mo­bil in­te­li­gent, so­lu­tii software cu time re­cord, etc. Sa stii ca si pe teh­nic se pot pune KPI-uri, dar forma scurta este: ai un task pen­tru care ai alo­cat tim­pul X in care tre­buie sa te in­ca­drezi. Tim­pul acela X a fost es­ti­mat de se­ful teh­ni­cu­lui. Deci ai ce sa ma­sori. Sunt de­a­cord ca sunt multe com­pa­nii in care teh­ni­cul pon­teaza cat vrea ca “asta am pu­tut eu sa fac”. Dar nu vb de acele com­pa­nii care vanzand munca cu 400 euro/zi isi per­mite sa‑l lase teh­ni­cul sa‑l fure la timp, ca ori­cum intr‑o sap­ta­mana de full time real isi aco­pera leafa. In vanzari e cu atat mai fru­mos sa lu­crezi de acasa, esti re­la­xat, nu e agi­ta­tie in ju­rul tau. Asta cand stii bine pro­du­sele si ser­vi­ci­ile fir­mei. Cand ai ne­voie me­reu de su­port teh­nic e mai bine sa vinzi din firma. Dar re­pet, mai ales in Ger­ma­nia, se­ni­o­rii (ex­per­tii) lu­creaza din home office. Sis­te­mele CRM ger­mane sun in­te­grate cu cen­tra­lele te­le­fo­nice di­gi­tale si cu te­le­foa­nele in­te­li­gente si pot ge­nera ra­poarte clare auto­mate: cate te­le­foane ai dat si pe cine ai su­nat si cat ai vor­bit (din lista de con­vor­biri, nu ba­gate de ma­nuta), cate email-uri, in ce in­ter­vale orare, in ce in­ter­vale ai edi­tat in­for­ma­tii in CRM, cat a du­rat de­mon­stra­tia on line cu cli­en­tul (ne­tvi­ewer sau team­vi­ewer cu re­cord time), etc. si se vede ex­trem de usor ac­ti­vi­ta­tea fara sa‑l vezi pe an­ga­jat sub ochii tai ca vb la te­le­fon (poate vb si cu maica-sa sau cu iu­bita). Dar asta pre­su­pune o in­ves­ti­tie in teh­no­lo­gie si o schim­bare de mentalitate.

  3. Sorin Sfirlogea

    Mi­hai, îmi dai un exem­plu con­cret? Că po­vești cu per­for­manța mă­su­rată am cât să scriu o carte. Fap­tul că există niște ci­fre pe care ni­meni nu le tra­tează se­rios și le “mâ­nă­resc” ca să iasă nu în­seamnă ni­mic. Am lu­crat în pharma, în software de­ve­lo­p­ment, in con­sul­tanță IT, în cos­me­tice, în re­gii de stat — peste tot ace­eași po­veste. Fi­nal­mente dacă vii la 9 și pleci la 6 ești ok, îți iei sa­la­riul în ma­jo­ri­ta­tea jo­bu­ri­lor (poate ăia din vân­zari au niște me­trice mai clare). Și cul­mea, ăia care au me­trice apli­ca­bile nu cer să lu­creze de acasă, pen­tru că nici n‑au cum. Cei care vor să lu­creze de acasă sunt toc­mai ăia a că­ror per­for­manță e foarte greu de evaluat.

  4. Mihai Ravici

    So­rin, si munca la bi­rou pre­su­pune, in com­pa­ni­ile mo­derne si care ur­ma­resc per­for­manta, pon­ta­rea pe task-uri sau plata la pro­duc­tia re­a­li­zata. Nu te mai pla­teste ni­meni doar ca ai ve­nit de la 9 la 17 la bi­rou si ai stat nu­mai la su­ete, de­cat daca esti per­so­nal TESA (HR, con­ta­bi­li­tate, paza, se­cre­ta­riat, etc.). Si este foarte bine asa pen­tru ca se eli­mina dis­cu­ti­ile in­ter­mi­na­bile le­gate cu “ce ai fa­cut tu azi”. Si, pot sa-ti spun ca‑s multi lea­deri si ma­na­geri de com­pa­nii mari din Ro­ma­nia (si nu nu­mai) care vor sa vada ei lu­mea la bi­rou, sa‑i vada mun­cind si ex­clud lu­crul re­mote chiar daca cu­nosc an­ga­ja­tul si‑l stiu ca fi­ind se­rios, mun­ci­tor si implicat.

  5. Sorin Sfirlogea

    Cam așa văd și eu lucrurile…

  6. Ina Elena Irimia

    de­pinde de munca, as zice. daca esti sin­gur acasa, e li­niste si cat de cat or­dine, merge. daca munca ta con­sta in a im­pleti co­suri din ra­chita sau a face sa­pun cand te taie che­ful, merge.
    daca de­pind de tine si de ce faci de pe o ora pe alta vreo 50 de oa­meni, nu prea mai merge. daca ai si 1, 2, 3 co­pii care nu in­te­leg de­cat ca ma-sa ii ig­nora pen­tru a se holba intr-un mo­ni­tor (in­di­fe­rent de ce e pe mo­ni­to­rul ala, cod sursa, cam­pa­nie FB, tra­du­cere, ex­ce­luri), iar nu prea mai merge, ca ajungi sa dai ra­sol pe toate planurile.

    am lu­crat de acasa juma de an, mi‑a ie­sit pe ochi. re­pet, zic de job cu res­pon­sa­bi­li­tati, echipa si tot tam ta­mul, nu de ho­bby ri­di­cat la ran­gul de slujba


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.