Une­ori mă gân­desc că toți ăș­tia de‑s nos­tal­gici după anii co­mu­nis­mu­lui ar tre­bui să poată re­trăi nițel din at­mosfera ace­lei pe­ri­oade, poate așa si-ar aminti că nu cur­gea de­loc lapte și mi­ere prin Ro­mâ­nia. Și poate că nu doar lor le-ar fo­losi o ast­fel de ex­pe­riență, ci și ti­ne­ri­lor năs­cuți după ’80, ca să pri­ceapă unde pot duce lipsa de im­pli­care în viața ci­vică, ce se poate în­tâm­pla atunci când te in­te­re­sează nu­mai pre­zen­tul imediat.

Apropo de asta. Fe­tița unor pri­e­teni avea o dis­cu­ție cu pă­rin­ții ei des­pre cât timp pe­trece în fața te­le­vi­zo­ru­lui. Drept ar­gu­ment con­ving­ă­tor ta­tăl ei îi spu­nea că te­le­vi­zo­rul nu este sin­gu­rul mod în care ci­neva se poate dis­tra — de pildă chiar ei, pă­rin­ții, tră­i­seră vre­muri în care la te­le­vi­zor erau doar două ore de pro­gram și alea erau doar des­pre mult-iu­bi­tul to­va­răș, deci tre­bu­i­seră să-și gă­sească alte mo­da­li­tăți de a pe­trece tim­pul li­ber. De ce nu schim­bați ca­na­lul? a în­tre­bat fata. Nu erau alte ca­nale, era doar unul sin­gur, ăsta des­pre care îți spu­nem și n‑aveai la ce să te uiți, a re­pli­cat mama. Bine, atunci de ce nu vă ui­tați pe Yo­u­Tube? s‑a mi­rat copilul.

Poate că zâm­biți, dar există mulți ti­neri care pur și sim­plu nu-și pot ima­gina cum ar arăta o lume pre­cum cea de di­na­inte de ’89. S‑au năs­cut și tră­iesc într-un con­text în care po­veș­tile des­pre anii co­mu­nis­mu­lui par ab­so­lut in­cre­di­bile, o ză­mi­slire fan­tas­ma­gorică a unei so­ci­e­tăți pur te­o­re­tice, im­po­si­bil de creat în re­a­li­tate. Cred că lor le-ar servi să aibă parte de ex­pe­riența ne­mij­lo­cită a ace­lei lumi.

De-aia mă gân­deam la o po­si­bilă pu­nere în scenă a ace­lor vre­muri. Ima­gi­nați-vă un sat pus­tiu care ar fi trans­for­mat într-un mi­nis­tat co­mu­nist, de ti­pul ce­lui ceau­șist. Aduci o sută de oa­meni și le dai câte o casă ca lo­cu­ință, le spui că au loc de muncă asi­gu­rat pen­tru că că sunt ță­rani la CAP și în fi­e­care zi tre­buie să meargă la munca câm­pu­lui. Pui o ali­men­tară în mij­lo­cul sa­tu­lui, apro­vi­zio­nată doar cu apă mi­ne­rală sul­fu­roasă, din aia cu mi­ros de toa­letă, con­serve de pește și ra­chiu de droj­die. Aduci doar 50 de li­tri de lapte în fi­e­care di­mi­neață, la ora 4 și ob­servi cum trep­tat oa­me­nii se scoală cu noaptea‑n cap ca să prindă o sti­clă. Carne aduci rar și doar vreo 30 de ki­lo­grame, ca să stea la coadă și să se bată pen­tru ea. Le îm­parți bani ceva mai mulți de­cât ar avea ce să facă cu ei. Toate roa­dele câm­pu­lui — ro­șii, vi­nete, ceapă, car­tofi, po­rumb — le spui că sunt pen­tru ex­port și n‑au voie să se atingă de ele. Pe un sis­tem în­chis de te­le­vi­ziune dai doar două cea­suri de pro­gram,  nu­mai cân­tece pa­tri­o­tice și știri des­pre re­a­li­ză­rile pla­nu­lui cin­ci­nal. Din când în când, mai ales seara, tai lu­mina fără să anunți cât va dura pana de curent.

Dar mai ales le faci im­po­si­bilă ple­ca­rea. Ni­meni nu poate pă­răsi sa­tul până la fi­nele în­tre­gu­lui ex­pe­ri­ment. Cei ce în­cearcă sunt ares­tați și duși la o în­chi­soare, unde vor presta ziua muncă sil­nică, iar noap­tea vor sta după gra­tii. Cei care vor­besc de rău re­gi­mul, la fel — ajung la în­chi­soare. Cei care‑i toarnă pe al­ții, cum ar fi pe cei ce vor­besc de rău re­gi­mul, pri­mesc di­verse avan­taje — de pildă pot cum­păra carne pe sub mână, chiar de la au­to­ri­tă­țile satului.

Și par­tea cea mai mișto, ca să par­ti­cipe la acest ex­pe­ri­ment foarte re­a­list și in­struc­tiv par­ti­ci­pan­ții tre­buie să plă­tească. De exem­plu 2.000€ pen­tru o lună de caznă. Ce zi­ceți, nu‑i o idee de bu­si­ness senzațională?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Corina Tatu

    Chiar ca e sen­za­tio­nala ideea!

  2. Aurel Punga

    daca se­lec­tezi nu­mai ce a fost rau in co­mu­nism,.. ceia ce este acum ( ca nu știu cum se cheamă : hot-eism, sme­cher-istm, ma­fiot-istm ?) e Raiu pe Pământ — cu ma­nele la dis­cre­ție, cu fițe de fițe , cu…telembelizore non-stop, cu.…, — ame­ri­ca­nism pe pâine, care iti da drep­tul sa alegi răul cel mai mic din cele cele n‑posibile…


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.