Nea Tase și capitalizarea bursieră

Por­nise la drum către Sibiu într‐o dimi­neață răco­roasă de sfâr­șit de sep­tem­brie. Moto­rul mași­nii de ser­vi­ciu – un Cielo ușor uzat – torcea liniș­tit pe autos­trada spre Pitești, un zum­zet egal între­rupt doar de zgo­mo­tul roți­lor tre­când peste deni­ve­lă­rile asfal­tu­lui. Valen­tin era con­cen­trat la drum, dar gân­du­rile îl pur­tau îna­inte, anti­ci­pând ziua de lucru ce abia înce­pea. Avea să se oprească la Râm­nicu Vâl­cea, să dis­cute cu direc­to­rii unei foste firme de stat, pri­va­ti­zată cu un an îna­inte, în '94. Își anun­țase vizita tele­fo­nic cu câteva zile îna­inte, îl aștep­tau, nu mai tre­buia decât să găsească abor­da­rea potri­vită.

Cum să con­vingi niște mana­geri să‐și capi­ta­li­zeze firma listându‐se la bursă? Enu­meră în gând argu­men­tele cele mai con­ving­ă­toare, imaginându‐și dis­cur­sul pe care îl va ține, lăsând pen­tru final câteva fraze puter­nice, impre­sio­nante. Pro­ba­bil îl vor invita în sala de ședințe a con­si­li­u­lui de admi­nis­tra­ție. Își ima­gină masa mare – poate de două­zeci de per­soane – și mana­ge­rii fir­mei așe­zați în sca­u­nele de piele și ascultându‐i fas­ci­nați ple­doa­ria.. Dacă au un retro­pro­iec­tor va fi și mai bine, căci era pre­gă­tit cu câteva gra­fice puse pe folie trans­pa­rentă – astea au întot­dea­una un impact vizual bun, oame­nii pri­cep rapid avan­ta­jele și dobân­desc o per­cep­ție pozi­tivă des­pre lis­ta­rea la bursă. La final va împărți căr­țile sale de vizită și, gândindu‐se la asta, pipăi rapid buzu­na­rul de la piept al cos­tu­mu­lui unde le ținea de obi­cei. Erau la locul lor.

* * *

Strada fără tro­tuar era la fel ca în fie­care dimi­neață a ulti­mi­lor două­zeci de ani în care venise zi de zi la ser­vi­ciu. Dom­nul Marian pășea atent peste gro­pile din asfalt, bom­bă­nind în gând că pri­mă­ria nu face nimic pen­tru par­tea asta indus­tri­ală a ora­șu­lui, cum nu face nimic nici pen­tru alte car­ti­ere. Pan­to­fii cam vechi și uzați, dar peri­ați cu sârg, se aco­pe­reau la fie­care pas cu un strat tot mai gros de praf – noroc că avea la birou niște cârpe spe­cial aduse de acasă pen­tru lus­truit încăl­ță­min­tea.

Ajunse în birou, res­piră adânc, des­chise fereas­tra și se așeză pe scaun. Geanta, spri­ji­nită de picio­rul biro­u­lui, alu­necă pe mocheta uzată și pătată cu cafea. Se aplecă s‐o ridice și și‐o așeză pe picioare, cău­tând apoi ceva înă­un­trul ei. Scoase un pachet lun­gu­ieț, înve­lit în ziar, pe care îl desfăcu pe birou, dez­vă­lu­ind de sub foaia de jur­nal un san­d­viș lun­gu­ieț – o bucată de baghetă cu salam și tele­mea. Zia­rul ce fusese amba­laj, mur­dar pe ici, pe colo de la mezel și udat de zerul brân­zei, fu nete­zit de mâna meti­cu­loasă a dom­nu­lui Marian. Mușcă din san­d­viș cu poftă și porni să citească bucata de ziar, urmă­rind rân­du­rile cu ara­tă­to­rul mâi­nii stângi. E ușor să le pierzi șirul sub petele de gră­sime.

* * *

Par­case mașina în fața clă­di­rii cu pereți sco­ro­jiți pe care se vedea numele fir­mei. Ajun­sese. Valen­tin coborî din mașină, își aranjă rapid nodul cra­va­tei, luă în mâna stângă geanta tip diplo­mat cu docu­men­tele și foli­ile de pre­zen­tare și porni hotă­rât spre intra­rea fir­mei. Nu găsi nici un fel de recep­ție, holul de la intrare era pus­tiu și plin de praf, ca al unei clă­diri aban­do­nate, așa că își con­ti­nuă dru­mul pe sin­gu­rul culoar ce părea să ducă spre niște biro­uri. Soa­rele dimi­ne­ții arunca o lumină ver­zuie prin cără­mi­zile de sti­clă ce des­păr­țeau cori­do­rul de biro­u­rile înși­rate pe mâna dreaptă. Toate erau goale, putea vedea asta prin ușile des­chise care lăsau să se vadă niște mese cam rabla­gite pe care tro­nau mal­dăre de dosare. Con­ti­nuă tot mai nedu­me­rit să caute pe cineva până când, în sfâr­șit, dădu cu ochii de un ins așe­zat la biroul său care mânca un san­d­viș și citea o bucată de ziar pătată cu gră­sime.

- Bună dimi­neața. Am venit în legă­tură cu lis­ta­rea la bursă… am vor­bit la tele­fon acum două zile cu domnu' Nea­cșu.

Dom­nul Marian îi făcu semn că nu poate vorbi, toc­mai muș­case zdra­văn din san­d­viș, dar îi arătă sca­u­nul liber din fața biro­u­lui, făcându‐i semn să se așeze. Mes­tecă teme­i­nic, dând din cap ca să‐l asi­gure că ter­mină ime­diat, înghiți satis­fă­cut dumi­ca­tul și se porni din senin să strige cât îl ținea gura:

- Nea Tase! Nea Taa­a­se­eee! Hai dom'ne 'ncoace că a venit bursa! A venit Bucu­reștiu'!

* * *

Dom­nul Tase asculta deja de vreo zece minute polo­lo­ghia tine­re­lu­lui îmbră­cat în cos­tum, așe­zat în fața sa pe scaun. Dădea din cap apro­ba­tor din când în când, în semn că‐l auzea, că ajun­geau până la el cuvin­tele lui, dar în rea­li­tate min­tea lui era în altă parte. Era prima zi de muncă a fiică‐sii la Bucu­rești și avea emo­ții pen­tru ea. Reu­șise s‐o anga­jeze la un minis­ter, la cen­trul de cal­cul, ca să bage situ­a­ți­ile în cal­cu­la­tor și pe urmă să tri­mită dis­cheta la județe. Oare s‐o des­curca? Își între­rupse brusc medi­ta­ția per­so­nală pen­tru că junele tăcuse, părând să fi ispră­vit ce avea de spus. Oftă adânc și începu să explice cu un ton plân­gă­reț:

- Domnu' Valen­tin, uite ce e dom'ne, să nu te superi mata, da' dom' direc­tor când i‐am zis că vii să‐i pre­zinți asta cu bursa de la Bucu­rești mi‐a zis să‐ți spui că noi aici nu prea apre­ciem ame­ri­că­nis­mele astea. Noi sun­tem așa, mai… cum să zic eu dom'ne… mai patri­oți. Lucrăm cu banii noș­tri, dom'ne.

Valen­tin îl pri­vea con­ster­nat. Între­base dacă au un retro­pro­iec­tor și în loc de răs­puns i se spu­nea că a venit degeaba. Înțe­lese că nu mai are nici un rost să con­ti­nuie expli­ca­ți­ile și începu să‐și strângă hâr­ti­ile pe care le sco­sese din geantă. Dom­nul Tase pro­fită de momen­tul de tăcere și se stre­cură iute afară din birou. Când dădu să plece, dom­nul Marian îl privi com­pă­ti­mi­tor și îi intinse mâna ușor sli­noasă de la san­d­vi­șul cu mezel:

- Aveți grijă la drum, dom' Valen­tin. Și multă sănă­tate acasă!


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu