Mulți sunt altfel

Medi­tam deu­năzi la felul în care s‐au pro­dus schim­bă­rile în Româ­nia de‐a lun­gul isto­riei și mai ales a celei recente. Au venit la un moment dat rușii peste noi – în înțe­le­gere cu occi­den­tul căci ne‐am întâm­plat să fim pe par­tea greșită a cor­ti­nei de fier – și ne‐au impus un sis­tem ce atunci ne era com­plet străin, un set de valori cu care poate rezo­nam gene­tic, dar de care păream să ne lepă­dăm trep­tat. Bal­ca­nis­mul scris în sân­gele nos­tru – cu care influ­en­țele fran­țu­zești și nem­țești ale peri­oa­dei inter­be­lice alcă­tu­iau un melanj ori­gi­nal și oare­cum func­țio­nal – a reve­nit în forță adus din nou la supra­față de noua orân­du­ire impusă de tan­cu­rile sovi­e­tice.

Se spune că stra­te­gi­ile bazate pe forță nu pro­duc schim­bări dura­bile, că, de îndată ce înde­păr­tezi auto­ri­ta­tea care le‐a impus, sis­te­mul tinde să revină la sta­rea ini­țială, dar nouă ne‐au rămas neaș­tep­tat de multe urme ale jumă­tă­ții de veac comu­niste. După ce ne‐am lepă­dat ver­bal de comu­nism, am încer­cat stra­te­gia de la extrema cea­la­laltă. Nu mai avea să ne spună nimeni care sunt regu­lile, aveam să le hotă­râm împre­ună, noi înșine. Însă lucru­rile nu au mers mai bine, poate din anu­mite puncte de vedere chiar mai prost. Nea­vând exer­ci­țiul demo­cra­ției, liber­ta­tea expri­mă­rii și drep­tul la opi­nie ne stau în cale în loc să ne ducă îna­inte.

Dar, ori de câte ori vor­bim des­pre nea­jun­su­rile majore ale com­por­ta­men­tu­lui româ­ni­lor, ime­diat se aud vocile care aduc în dis­cu­ție excep­ți­ile. Dacă spui că româ­nii prac­tică orto­do­xis­mul într‐un mod bise­ri­cos și, în esență, necreș­ti­nesc, încer­când să atragă pro­nia cerească în folo­sul vie­ții lor imo­rale, îndată vine cineva și‐ți spune că nu e corect să spui asta pen­tru că "mulți cred în Dum­ne­zeu". Dacă spui că în ulti­mii 25 de ani țără­ni­mea îmbă­trâ­nită și pen­sio­na­rii urbani au fost bazi­nul elec­to­ral al lui Ili­escu, trăgându‐ne pe toți în jos prin lipsa lor de inte­li­gență poli­tică pen­tru că au împie­di­cat înlă­tu­ra­rea secu­riș­ti­lor de la putere, ime­diat apare și vocea care te corec­tează spu­nând că "mulți din­tre pen­sio­nari sunt mai infor­mați și mai rațio­nali decât tine­rii" sau că "mulți din­tre țărani au o inte­li­gență nativă și știu să deo­se­bească binele de rău".

Se spune că pri­mul pas pen­tru a înlă­tura o pro­blemă este să o recu­noști. Nu poți să te lași de fumat dacă nu accepți că e un obi­cei dău­nă­tor. E nevoie să spu­nem ade­vă­rul des­pre noi înșine, chiar dacă doare, chiar dacă pen­tru unii din­tre noi lucru­rile sunt mai nuan­țate. Nu poți opera la nive­lul unei soci­e­tăți cu pen­seta. Nu vom scăpa de ima­gi­nea de hoți și cer­șe­tori ai Euro­pei decât luând măsuri dras­tice de con­trol și edu­care a aces­tor per­soane, chiar dacă "mulți sunt oameni care mun­cesc cin­stit". Nu vom pro­gresa moral decât dacă înce­tăm să ne min­țim că sun­tem buni creș­tini și dacă înce­pem să spu­nem ade­vă­rul des­pre ipo­cri­zia insti­tu­ției bise­ri­cii, chiar dacă "mulți cred în Dum­ne­zeu" sau "mulți pre­oți au har". Nu vom schimba sen­sul evo­lu­ției soci­e­tă­ții româ­nești decât dacă admi­tem că avem bătrâni neîn­țe­lepți și tineri nee­du­cați pen­tru care tre­buie să facem ceva, chiar dacă "mulți bătrâni sunt foarte lim­pezi în gân­dire" sau "mulți tineri sunt extrem de inte­li­genți".

Avem o cul­tură a excep­ți­i­lor. Chiar si atunci când ne dorim regula, când tân­jim după struc­tura pe care ea o aduce, nu ne putem abține să nu cău­tăm exem­plele care ar contrazice‐o. Și, îndată ce le‐am găsit, ni se pare mai impor­tantă dife­ren­ți­e­rea mino­ri­tă­ți­lor decât așe­za­rea unei reguli în teme­iu­rile soci­e­tă­ții. Recu­nosc această ten­dință chiar și unele comen­ta­rii făcute pe blog – opi­nia con­trară nu neagă prin argu­mente, ci caută fisura sta­tis­tică ca să stre­coare îndo­iala asu­pra evi­den­ței. Și, foarte des, observ ten­dința de a pro­iecta pro­priul com­por­ta­ment asu­pra celor­lalți: pen­tru că eu nu arunc gunoi pe stradă înseamnă că "mulți nu aruncă guno­iul pe stradă".

Ne este foarte greu să ne iden­ti­fi­căm la nivel per­so­nal cu por­tre­tul robot al româ­nu­lui ano­nim. Ținem musai să avem un tra­ta­ment dife­ren­țiat, pen­tru că noi înșine nu sun­tem el, noi sun­tem din­tre cei "mulți care nu sunt așa". Și ne opu­nem regu­lii dure, edu­ca­tive, pen­tru că nu vrem să ni se aplice și nouă, excep­ți­i­lor. Poate că e vre­mea să înțe­le­gem pănâ la capăt sem­ni­fi­ca­ția celei mai fruste defi­ni­ții date demo­cra­ției: sis­te­mul unde TOATĂ lumea pri­mește ceea ce merită MAJORITATEA. Chiar dacă "mulți sunt alt­fel".


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu