Mulți sunt altfel

Medi­tam deunăzi la felul în care s‑au pro­dus schim­bările în Româ­nia de‑a lun­gul isto­riei și mai ales a celei recente. Au venit la un moment dat rușii peste noi — în înțelegere cu occi­den­tul căci ne-am întâm­plat să fim pe partea greșită a cortinei de fier — și ne-au impus un sis­tem ce atunci ne era com­plet străin, un set de val­ori cu care poate rezonam genetic, dar de care păream să ne lep­ădăm trep­tat. Bal­can­is­mul scris în sân­gele nos­tru — cu care influ­ențele franțuzești și nemțești ale perioadei inter­be­lice alcă­tu­iau un melanj orig­i­nal și oare­cum funcțional — a revenit în forță adus din nou la suprafață de noua orân­duire impusă de tan­curile sovi­et­ice.

Se spune că strate­gi­ile bazate pe forță nu pro­duc schim­bări dura­bile, că, de îndată ce înde­părtezi autori­tatea care le‑a impus, sis­temul tinde să revină la starea inițială, dar nouă ne-au rămas neaștep­tat de multe urme ale jumătății de veac comu­niste. După ce ne-am lep­ă­dat ver­bal de comu­nism, am încer­cat strate­gia de la extrema cealalaltă. Nu mai avea să ne spună nimeni care sunt reg­ulile, aveam să le hotărâm împre­ună, noi înșine. Însă lucrurile nu au mers mai bine, poate din anu­mite puncte de vedere chiar mai prost. Neavând exer­cițiul democrației, lib­er­tatea exprimării și drep­tul la opinie ne stau în cale în loc să ne ducă înainte.

Dar, ori de câte ori vor­bim despre nea­jun­surile majore ale com­por­ta­men­tu­lui românilor, ime­diat se aud vocile care aduc în dis­cuție excepți­ile. Dacă spui că românii prac­tică orto­dox­is­mul într-un mod bis­eri­cos și, în esență, necrești­nesc, încer­când să atragă pro­nia cerească în folo­sul vieții lor imorale, îndată vine cineva și-ți spune că nu e corect să spui asta pen­tru că "mulți cred în Dum­nezeu". Dacă spui că în ultimii 25 de ani țărăn­imea îmbătrânită și pen­sion­arii urbani au fost baz­inul elec­toral al lui Ili­escu, trăgându-ne pe toți în jos prin lipsa lor de inteligență politică pen­tru că au împied­i­cat înlă­tu­rarea securiștilor de la put­ere, ime­diat apare și vocea care te corectează spunând că "mulți din­tre pen­sion­ari sunt mai infor­mați și mai rațion­ali decât tinerii" sau că "mulți din­tre țărani au o inteligență nativă și știu să deose­bească binele de rău".

Se spune că primul pas pen­tru a înlă­tura o prob­lemă este să o recunoști. Nu poți să te lași de fumat dacă nu accepți că e un obi­cei dăună­tor. E nevoie să spunem ade­vărul despre noi înșine, chiar dacă doare, chiar dacă pen­tru unii din­tre noi lucrurile sunt mai nuanțate. Nu poți opera la nivelul unei soci­etăți cu penseta. Nu vom scăpa de imag­inea de hoți și cerșe­tori ai Europei decât luând măsuri dras­tice de con­trol și edu­care a aces­tor per­soane, chiar dacă "mulți sunt oameni care muncesc cin­stit". Nu vom pro­gresa moral decât dacă încetăm să ne mințim că sun­tem buni creș­tini și dacă începem să spunem ade­vărul despre ipocrizia insti­tuției bis­ericii, chiar dacă "mulți cred în Dum­nezeu" sau "mulți pre­oți au har". Nu vom schimba sen­sul evoluției soci­etății românești decât dacă admitem că avem bătrâni neînțelepți și tineri nee­d­u­cați pen­tru care tre­buie să facem ceva, chiar dacă "mulți bătrâni sunt foarte limpezi în gândire" sau "mulți tineri sunt extrem de inteligenți".

Avem o cul­tură a excepți­ilor. Chiar si atunci când ne dorim reg­ula, când tân­jim după struc­tura pe care ea o aduce, nu ne putem abține să nu căutăm exem­plele care ar contrazice‑o. Și, îndată ce le-am găsit, ni se pare mai impor­tantă difer­ențierea minorităților decât așezarea unei reg­uli în temeiurile soci­etății. Recunosc această tend­ință chiar și unele comen­tarii făcute pe blog — opinia con­trară nu neagă prin argu­mente, ci caută fisura sta­tis­tică ca să stre­coare îndoiala asupra evi­denței. Și, foarte des, observ tend­ința de a proiecta pro­priul com­por­ta­ment asupra celor­lalți: pen­tru că eu nu arunc gunoi pe stradă înseamnă că "mulți nu aruncă gunoiul pe stradă".

Ne este foarte greu să ne iden­ti­ficăm la nivel per­sonal cu portre­tul robot al românu­lui anonim. Ținem musai să avem un trata­ment difer­ențiat, pen­tru că noi înșine nu sun­tem el, noi sun­tem din­tre cei "mulți care nu sunt așa". Și ne opunem reg­ulii dure, educa­tive, pen­tru că nu vrem să ni se aplice și nouă, excepți­ilor. Poate că e vre­mea să înțelegem pănâ la capăt sem­nifi­cația celei mai fruste definiții date democrației: sis­temul unde TOATĂ lumea primește ceea ce mer­ită MAJORITATEA. Chiar dacă "mulți sunt alt­fel".


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu