Pe vre­mea când Ceau­șescu aplica po­li­tica de re­tur­nare ac­ce­le­rată a în­tre­gii da­to­rii ex­terne, viața nu era de­loc roză. Sco­pul era însă clar, chiar dacă nu foarte ex­pli­cit co­mu­ni­cat că­tre po­por: Ro­mâ­nia tre­buia să-și câștige in­de­pen­dența eco­no­mică, să nu fie în­da­to­rată că­tre FMI. În cer­curi res­trânse, for­mate doar din cei în care aveau în­cre­dere că nu‑i toarnă la se­cu­ri­tate, in­te­lec­tu­a­lii co­men­tau că în­treaga stra­te­gie e o pros­tie și că nu există nici o țară în lu­mea asta care să nu aibă da­to­rie ex­ternă. Exem­plul cel mai eloc­vent era chiar SUA. Și atunci de ce tot acest sacrificiu?

Din­colo de ne­mul­țu­mi­rile po­pu­lare, pu­teai re­cu­noaște în spa­tele aces­tor bom­bă­neli în­fun­date — căci lip­sea cu­ra­jul con­frun­tă­rii des­chise — o dez­ba­tere pe teme eco­no­mice și po­li­tice. Gre­șea sau nu Ceau­șescu în­cer­când să achite în­treaga da­to­rie ex­ternă? Pă­re­rile erau mai de­grabă îm­po­trivă, dar — ca să fim co­recți până la ca­păt — erau pu­ter­nic in­flu­en­țate de fap­tul că acest efort na­țio­nal adu­cea enorme sa­cri­fi­cii în viața de zi cu zi. Ul­te­rior am ui­tat de ele și am ri­si­pit cu mare ușu­rință un avan­taj eco­no­mic a că­rui va­loare nici nu cred că am înțeles‑o prea bine. Une­ori mă în­treb unde am fi fost azi din punct de ve­dere eco­no­mic dacă ie­șeam din co­mu­nism cu o da­to­rie semnificativă.

Nu l‑am iu­bit pe Ceau­șescu, cum nu am iu­bit nici co­mu­nis­mul. Dar ad­mit că exista în vre­mea aceea un soi de stra­te­gie, poate fan­te­zistă, poate clă­dită pe prin­ci­pii ero­nate, ca­pa­bilă to­tuși să mo­bi­li­zeze în­treaga țară în pla­nuri cin­ci­nale. Mă uit la VV Ponta și mă apucă groaza când văd că nu are nici un fel de idee în­co­tro să ducă țara asta. Ul­tima sa de­cla­ra­ție — cea des­pre de­bă­si­fi­ca­rea Ro­mâ­niei — nu arată de­cât ne­pu­tința lui de a for­mula o mi­nimă stra­te­gie po­li­tică prin care să dea un sens ape­ti­tu­lui imens de pu­tere pe care îl afi­șează de câ­țiva ani în­coace. Cred că nici lui nu‑i e clar ce în­seamnă de­bă­si­fi­ca­rea — dacă ar fi pus să ex­plice cu su­biect și pre­di­cat des­pre ce vor­bește, ar bâi­gui pro­ba­bil niște stu­pize­nii, cum face de obicei.

Deci cum se va des­fă­șura de­bă­si­fi­ca­rea? Pro­ba­bil că într‑o zi vă va suna la ușa popa și o să vă in­tre în casă cu tra­fa­le­tul de sfin­țire, fre­când pe­re­ții, to­cu­rile uși­lor și con­to­rul elec­tric cu aghea­zmă pe­se­distă, care scoate dra­cii din voi si din tot nea­mul vos­tru de bă­siști împuțiți.

Mi‑e groază de oa­me­nii com­plet goi pe di­nă­un­tru. Mi‑e groază de Ponta.


Comentează pe Facebook...


Răspuns pentru Mihai Ravici Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Mihai Ravici

    So­rine ce mare drep­tate ai … toata clasa po­li­tica n‑are nici un plan, doar o lista lunga de pro­mi­siuni con­fi­gu­ra­bila dupa au­di­to­riu si situatie.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.