Pe vremea când Ceaușescu aplica politica de returnare accelerată a întregii datorii externe, viața nu era deloc roză. Scopul era însă clar, chiar dacă nu foarte explicit comunicat către popor: România trebuia să-și câștige independența economică, să nu fie îndatorată către FMI. În cercuri restrânse, formate doar din cei în care aveau încredere că nu‑i toarnă la securitate, intelectualii comentau că întreaga strategie e o prostie și că nu există nici o țară în lumea asta care să nu aibă datorie externă. Exemplul cel mai elocvent era chiar SUA. Și atunci de ce tot acest sacrificiu?
Dincolo de nemulțumirile populare, puteai recunoaște în spatele acestor bombăneli înfundate — căci lipsea curajul confruntării deschise — o dezbatere pe teme economice și politice. Greșea sau nu Ceaușescu încercând să achite întreaga datorie externă? Părerile erau mai degrabă împotrivă, dar — ca să fim corecți până la capăt — erau puternic influențate de faptul că acest efort național aducea enorme sacrificii în viața de zi cu zi. Ulterior am uitat de ele și am risipit cu mare ușurință un avantaj economic a cărui valoare nici nu cred că am înțeles‑o prea bine. Uneori mă întreb unde am fi fost azi din punct de vedere economic dacă ieșeam din comunism cu o datorie semnificativă.
Nu l‑am iubit pe Ceaușescu, cum nu am iubit nici comunismul. Dar admit că exista în vremea aceea un soi de strategie, poate fantezistă, poate clădită pe principii eronate, capabilă totuși să mobilizeze întreaga țară în planuri cincinale. Mă uit la VV Ponta și mă apucă groaza când văd că nu are nici un fel de idee încotro să ducă țara asta. Ultima sa declarație — cea despre debăsificarea României — nu arată decât neputința lui de a formula o minimă strategie politică prin care să dea un sens apetitului imens de putere pe care îl afișează de câțiva ani încoace. Cred că nici lui nu‑i e clar ce înseamnă debăsificarea — dacă ar fi pus să explice cu subiect și predicat despre ce vorbește, ar bâigui probabil niște stupizenii, cum face de obicei.
Deci cum se va desfășura debăsificarea? Probabil că într‑o zi vă va suna la ușa popa și o să vă intre în casă cu trafaletul de sfințire, frecând pereții, tocurile ușilor și contorul electric cu agheazmă pesedistă, care scoate dracii din voi si din tot neamul vostru de băsiști împuțiți.
Mi‑e groază de oamenii complet goi pe dinăuntru. Mi‑e groază de Ponta.
13:09
Sorine ce mare dreptate ai … toata clasa politica n‑are nici un plan, doar o lista lunga de promisiuni configurabila dupa auditoriu si situatie.