La Eu­ro­paFM, în emi­siu­nea Ro­mâ­nia în di­rect, Mo­ise Gu­ran și Vlad Pe­treanu dis­cu­tau cu as­cul­tă­to­rii des­pre va­li­di­ta­tea pe­dep­sei cor­po­rale ca me­todă de edu­ca­ție apli­cată co­pi­i­lor. Nu știu exact ce anume a de­ter­mi­nat acest su­biect, am ob­ser­vat doar că și Vlad Mi­xich a avut zi­lele as­tea un ar­ti­col pe tema asta. Am răs­foit presa ca să gă­sesc ști­rea ce a adus în dis­cu­ție su­biec­tul — de obi­cei se în­tâm­plă ceva na­sol și abia apoi se co­men­tează pro­blema cro­nică — dar n‑am gă­sit ni­mic lămuritor.

Eram în pa­uza de prânz, aș­tep­tând să vină mân­ca­rea într-un mic bis­tro și mă gân­deam că e ge­nul ăla de temă pe care toți o abor­dează cu pre­ca­u­ție, spu­nând doar lu­cru­rile care sunt “po­li­ti­ca­lly cor­rect”. Nu mă în­șe­lam prea tare, mai toți cei ce in­ter­ve­neau se de­cla­rau mă­car de prin­ci­piu îm­po­triva bă­tăii ca mij­loc de edu­ca­ție. Ceea ce toți pă­reau să ig­nore sau să evite era ob­ser­va­ția foarte evi­dentă că a bate un co­pil nu e un act de edu­ca­ție, ci de co­er­ci­ție. Ac­tul de edu­ca­ție îl face de fapt frica pe care o in­duce bătaia.

Frica este una din­tre mo­ti­va­ți­ile cele mai pu­ter­nice. Multe ani­male sunt dre­sate uti­li­zând frica de stă­pân, care poate aplica dis­cre­țio­nar pe­depse du­re­roase. Oa­me­nii își aplică re­ci­proc tra­ta­mente fi­zice dure cu sco­pul de­cla­rat de a in­spira frică și de a ob­ține obe­diența ce­lor­lalți. Dacă vreți do­vezi în sen­sul ăsta mer­geți prin com­pa­nii și veți ve­dea că mulți ma­na­geri uti­li­zează frica pen­tru a‑și de­ter­mina sub­or­do­na­ții să îi as­culte ne­con­di­țio­nat. În viața de zi cu zi frica e un in­stru­ment mult mai răs­pân­dit de­cât am crede.

Unele ges­turi care la nivel ma­cro pot fi con­si­de­rate ad­mi­ra­bile, la nivel mi­cro sunt demne de dis­preț. A lovi un co­pil este so­ci­al­mente inac­cep­ta­bil, de­clară ri­tos so­ci­e­ta­tea ro­mâ­nească. În par­ti­cu­lar fi­e­care din­tre acești lupi mo­ra­liști mai scapă mă­car câte o palmă la fund pro­priei pro­ge­ni­turi, atunci când își pierd răb­da­rea sau le e lene să ca­ute me­tode edu­ca­tive mai so­fis­ti­cate. Nu-și re­pro­șează prea tare asta pen­tru că în esență ac­cep­tăm pe­deapsa cor­po­rală ca fi­ind ceva mo­ral și util.

Căci sun­tem creș­tini. Iar creș­ti­nis­mul spune că pă­că­to­șii — cei care nu se poartă con­form re­gu­li­lor dic­tate de Dum­ne­zeu — vor fi tri­miși în iad și su­puși caz­ne­lor. Ia­dul este pro­mi­siu­nea tor­tu­rii eterne, a unei con­ti­nue pe­depse cor­po­rale cu o cru­zime ma­ximă, fără spe­ranța ier­tă­rii. Este deci bine să fii om cu frica lui Dum­ne­zeu, iar dacă gre­șești tre­buie să fii con­vins că te bate Dum­ne­zeu. Re­li­gia creș­tină e ba­zată pe mo­ti­va­rea prin frică — de ce ne mi­răm atunci că apli­căm aceste per­cepte în viața laică? Nu e asta ca­lea lui Dumnezeu?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Sorin Sfirlogea

    Ei, Ca­me­lia, eu spe­ram că s‑a în­țe­les to­nul iro­nic pe care îl am față de cei care se pre­tind creș­tini, dar nu în­țe­leg esența mo­ra­lei creș­tine. Fi­rește că frica de Dum­ne­zeu nu în­seamnă teama de bă­taia Lui.

  2. Camelia Voicu

    Mai cer­ce­teaza Sorin.
    Poti mai mult. Eu n‑o prea stiu pe asta cu “te bate Dum­ne­zeu” ci pe cea cu “Dum­ne­zeu nu bate cu palma!” …sau “Lasa‑l in plata Domnului!”
    …iar frica de Dum­ne­zeu e ceva mai complex…chiar si in ortodoxie.
    Rab­dare si timp sa cer­ce­tezi… sau poate altceva.
    Din inima iti re­co­mand Jur­na­lul fe­ri­ci­rii pen­tru inceput.

  3. Alice

    Nu. Nu este. Iar frica de Dum­ne­zeu e doar INCEPUTUL in­te­lep­ciu­nii, nu si de­sa­var­si­rea ei.

    • Alice

      Cred că frica este “aju­to­rul so­cial” pe care Dum­ne­zeu îl dă ome­ni­rii. Dacă nu poţi să ajungi la dra­gos­tea de Dum­ne­zeu, fie că nu ai fost che­mat, fie că nu te-ai în­vred­ni­cit să ajungi într-acolo, ai ori­cum “asi­gu­rată” frica. Pen­tru că orice om ştie in­s­tinc­tiv, fără efort, ce e frica. Ast­fel, la dreapta ju­de­cată nu poate să spună că nu a ştiut.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.