Despre originile romanității

Dacă vă ima­gi­nați că Re­mus Pri­co­pie este vic­tima ino­centă a unui lap­sus for­tuit — mă re­fer la con­fu­zia pe care a făcut‑o în­tre lu­poaică și vulpe, ca mamă adop­tivă a ge­me­ni­lor Ro­mu­lus și Re­mus, în­te­me­ie­to­rii Ro­mei — vă în­șe­lați. Dom­nul Pri­co­pie mai are la ac­tiv și alte “re­a­li­zări” de acest gen, unele chiar mai me­mo­ra­bile de­cât cea mai re­centă. Să‑i dăm cu­vân­tul chiar domniei sale.

Mă văd obli­gat să re­cu­nosc că am greșit atunci când am spus că doamna Biro nu poate fi mi­nis­tru al cul­tu­rii dacă nu stă­pâ­nește limba ro­mână. Cu așa mi­nis­tru al edu­ca­ției ar face o pe­re­che per­fectă și, îm­pre­ună, ar pu­tea co­la­bora pen­tru de­fi­ni­ția per­fectă a ori­gi­nii ro­ma­ni­tă­ții: Ro­mu­lus și Re­mus era de­cât niște co­pii bi­pezi care a fost alăp­tați de o vulpe va­ga­bo­andă care a pă­că­lit lu­poaica, pu­nând ba­zele uneia din­tre cea mai fru­moasă civilizație.

Comentează pe Facebook...

Abonează-te...