Mândră corabie, meșter cârmaciul

Eram în auto­buz, mergeam spre ser­vi­ciu, când am auzit o con­ver­sație între două per­soane ce stăteau în fața mea, pe scaune. Un tip mai pir­piriu îi explica unei doamne aflată la a doua tinerețe că fus­ese cu o zi înainte la cumpără­turi într-un hyper­mar­ket și că a fost scan­dal­izat câți bani își per­mit să arunce unii oameni pe tot felul de prostii, în timp ce ei — buge­tarii — au niște salarii de miz­erie. Pe măsură ce povestea, sub privir­ile apro­ba­toare ale inter­locu­toarei sale, indi­vidul aproape că se îneca de frus­trare, oprindu-se câte o clipă pen­tru a‑și recâștiga suflul.

Mă gân­deam că nu demult am arun­cat o privire prin struc­tura buge­tu­lui de stat pe anul ăsta și am obser­vat că mai bine de jumă­tate din el se bazează pe colectarea TVA-ului. Sun­tem o țară bazată pe com­erț, iar buge­tul din care dom­nul cu pric­ina își lua mod­estul salariu se spri­jină exact pe con­sumul accel­erat de bunuri și ser­vicii. De fiecare dată când se încetinește con­sumul — indifer­ent dacă e din cauza unor crize inter­naționale sau a unei proaste guvernări — guver­nul gâfâie și tran­spiră căutând bani pen­tru salarii și pen­sii. Dom­nul buge­tar ar fi tre­buit să se bucure că lumea cumpără tot soiul de prostii pen­tru că inconș­tiența con­sumu­lui exce­siv de care dă dovadă clasa mijlocie a României ali­mentează cu mare suc­ces buge­tul care finanțează incom­pe­tența admin­is­tra­tivă a funcționar­ilor de stat. În fapt sunt două tipuri com­ple­mentare de prostie.

Așadar cu cât mai mulți anga­jați pri­vați am avea, cu atât con­sumul ar fi mai îndâr­jit, iar TVA-ul văr­sat la buget mai mare, spre bucu­ria baronilor locali care au de unde cere guver­nu­lui fon­duri de investiții și a bugetărimii care poate reclama la fiecare ciclu elec­toral creș­teri de salarii în schim­bul voturilor. S‑ar zice că egal­i­tatea asta sim­plă — mai multe locuri de muncă în econo­mia pri­vată = mai bine pen­tru stat — e soluția ide­ală, doar că în Româ­nia nu e foarte clar cine face locurile astea de muncă.

Acum vreo doi ani, pe când abia pre­lu­ase put­erea, VV Ponta se angaja să creeze un mil­ion de locuri noi de muncă. Nu prea s‑a întâm­plat asta, nici nu mă aștep­tam să se țină de cuvânt pen­tru că eram con­vins de găunoșe­nia per­son­aju­lui și a dis­cur­su­lui său politic. Mult mai recent, nu demult, dom­nișoara Irina-din-tot-sufletul Petrescu, min­istreasă de finanțe — a ținut o diz­er­tație în fața par­la­men­tar­ilor, explicându-le că nu e tre­aba guver­nu­lui să creeze locuri de muncă. N‑ar fi rău să se coor­doneze nițel cu șeful ei direct, măcar la nivel de dis­curs pub­lic, ca să nu se con­traz­ică fla­grant unul pe celălalt.

Nu e nimeni așa de tâmpit ca să creadă că o să vină Ponta și miniștrii lui să recruteze oameni în com­pani­ile pri­vate. E limpede pen­tru toți — sper! — că guver­nul tre­buie să ia măsuri admin­is­tra­tive în așa fel încât să pro­ducă un cadru eco­nomic favor­a­bil creării de noi locuri de muncă. Prob­lema e că nicio­dată nu se urmăresc efectele măsurilor luate de guver­nanți, nicio­dată nu vedem limpede, negru pe alb, că s‑a luat măsura X cu scopul Y și rezul­tatele sunt Z.

Sti­mata dom­nișoară Petrescu, respon­s­abilă între altele și cu strân­sul ban­ilor de pe la con­tribua­bili, ar tre­bui să-și folosească înal­tele studii eco­nom­ice ca să facă o difer­ență sem­ni­fica­tivă în trans­parența actu­lui de guvernare și să putem vedea și noi, fraierii ăștia de plă­tim taxe, cum s‑a îmbunătățit econo­mia datorită genial­ității șefu­lui și colegilor săi.

Pen­tru că până acum eu văd așa:

- am intrat cu econo­mia în rece­siune tehnică,
— au scăzut cu 11% investiți­ile pub­lice,
— au cres­cut chel­tu­ielile stat­u­lui cu aproape 6%,
— acciza supli­men­tară la com­bustibil a scăzut de fapt con­sumul și tax­ele colec­tate,
— taxa pe stâlp a pro­dus scăderea prof­itabil­ității sau creș­teri de prețuri,
— colectarea ven­i­turilor la buget e mult sub aștep­tări,
— uti­lizarea fon­durilor europene a scăzut iar,
— pri­va­ti­zarea Oltchim a eșuat,
— pri­va­ti­zarea CFR Marfă la fel,
— situ­ația de la Roșia Mon­tană e con­fuză nici nu exploatăm, nici nu i‑am trimis acasă pe Gold Cor­po­ra­tion…

Să con­tinui?


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu