Eram în auto­buz, mer­geam spre ser­vi­ciu, când am au­zit o con­ver­sa­ție în­tre două per­soane ce stă­teau în fața mea, pe sca­une. Un tip mai pir­pi­riu îi ex­plica unei doamne aflată la a doua ti­ne­rețe că fu­sese cu o zi îna­inte la cum­pă­ră­turi într-un hy­per­mar­ket și că a fost scan­da­li­zat câți bani își per­mit să arunce unii oa­meni pe tot fe­lul de pros­tii, în timp ce ei — bu­ge­ta­rii — au niște sa­la­rii de mi­ze­rie. Pe mă­sură ce po­ves­tea, sub pri­vi­rile apro­ba­toare ale in­ter­lo­cutoa­rei sale, in­di­vi­dul aproape că se îneca de frus­trare, oprindu-se câte o clipă pen­tru a‑și re­câștiga suflul.

Mă gân­deam că nu de­mult am arun­cat o pri­vire prin struc­tura bu­ge­tu­lui de stat pe anul ăsta și am ob­ser­vat că mai bine de ju­mă­tate din el se ba­zează pe co­lec­ta­rea TVA-ului. Sun­tem o țară ba­zată pe co­merț, iar bu­ge­tul din care dom­nul cu pri­cina își lua mo­des­tul sa­la­riu se spri­jină exact pe con­su­mul ac­ce­le­rat de bu­nuri și ser­vi­cii. De fi­e­care dată când se în­ce­ti­nește con­su­mul — in­di­fe­rent dacă e din ca­uza unor crize in­ter­națio­nale sau a unei proaste gu­ver­nări — gu­ver­nul gâ­fâie și transpiră că­u­tând bani pen­tru sa­la­rii și pen­sii. Dom­nul bu­ge­tar ar fi tre­buit să se bu­cure că lu­mea cum­pără tot so­iul de pros­tii pen­tru că in­con­ști­ența con­su­mu­lui ex­ce­siv de care dă do­vadă clasa mij­lo­cie a Ro­mâ­niei ali­men­tează cu mare suc­ces bu­ge­tul care fi­nan­țează in­com­pe­tența ad­mi­nis­tra­tivă a func­țio­na­ri­lor de stat. În fapt sunt două ti­puri com­ple­men­tare de prostie.

Așa­dar cu cât mai mulți an­ga­jați pri­vați am avea, cu atât con­su­mul ar fi mai în­dâr­jit, iar TVA-ul văr­sat la bu­get mai mare, spre bu­cu­ria ba­ro­ni­lor lo­cali care au de unde cere gu­ver­nu­lui fon­duri de in­ves­ti­ții și a bu­ge­tă­ri­mii care poate re­clama la fi­e­care ci­clu elec­to­ral creș­teri de sa­la­rii în schim­bul vo­tu­ri­lor. S‑ar zice că ega­li­ta­tea asta sim­plă — mai multe lo­curi de muncă în eco­no­mia pri­vată = mai bine pen­tru stat — e so­lu­ția ide­ală, doar că în Ro­mâ­nia nu e foarte clar cine face lo­cu­rile as­tea de muncă.

Acum vreo doi ani, pe când abia pre­lu­ase pu­te­rea, VV Ponta se an­gaja să cre­eze un mi­lion de lo­curi noi de muncă. Nu prea s‑a în­tâm­plat asta, nici nu mă aș­tep­tam să se țină de cu­vânt pen­tru că eram con­vins de gă­u­noșe­nia per­so­na­ju­lui și a dis­cur­su­lui său po­li­tic. Mult mai re­cent, nu de­mult, domni­șoara Irina-din-tot-su­fle­tul Pe­trescu, mi­nis­treasă de fi­nanțe — a ți­nut o di­zer­ta­ție în fața par­la­men­ta­ri­lor, ex­pli­cându-le că nu e treaba gu­ver­nu­lui să cre­eze lo­curi de muncă. N‑ar fi rău să se co­or­do­neze nițel cu șe­ful ei di­rect, mă­car la nivel de dis­curs pu­blic, ca să nu se con­tra­zică fla­grant unul pe celălalt.

Nu e ni­meni așa de tâm­pit ca să cre­adă că o să vină Ponta și mi­niș­trii lui să re­cru­teze oa­meni în com­pa­ni­ile pri­vate. E lim­pede pen­tru toți — sper! — că gu­ver­nul tre­buie să ia mă­suri ad­mi­nis­tra­tive în așa fel în­cât să pro­ducă un ca­dru eco­no­mic fa­vo­ra­bil creă­rii de noi lo­curi de muncă. Pro­blema e că nici­o­dată nu se ur­mă­resc efec­tele mă­su­ri­lor lu­ate de gu­ver­nanți, nici­o­dată nu ve­dem lim­pede, ne­gru pe alb, că s‑a luat mă­sura X cu sco­pul Y și re­zul­ta­tele sunt Z.

Sti­mata domni­șoară Pe­trescu, res­pon­sa­bilă în­tre al­tele și cu strân­sul ba­ni­lor de pe la con­tri­bu­a­bili, ar tre­bui să-și fo­lo­sească îna­l­tele stu­dii eco­no­mice ca să facă o di­fe­rență sem­ni­fi­ca­tivă în trans­pa­rența ac­tu­lui de gu­ver­nare și să pu­tem ve­dea și noi, fra­ie­rii ăș­tia de plătim taxe, cum s‑a îm­bu­nă­tă­țit eco­no­mia da­to­rită ge­ni­a­li­tă­ții șe­fu­lui și co­le­gi­lor săi.

Pen­tru că până acum eu văd așa:

- am in­trat cu eco­no­mia în re­ce­siune tehnică,
— au scă­zut cu 11% in­ves­ti­ți­ile publice,
— au cres­cut chel­tu­ie­lile sta­tu­lui cu aproape 6%,
— ac­ciza su­pli­men­tară la com­bus­ti­bil a scă­zut de fapt con­su­mul și ta­xele colectate,
— taxa pe stâlp a pro­dus scă­de­rea pro­fi­ta­bi­li­tă­ții sau creș­teri de prețuri,
— co­lec­ta­rea ve­ni­tu­ri­lor la bu­get e mult sub așteptări,
— uti­li­za­rea fon­du­ri­lor eu­ro­pene a scă­zut iar,
— pri­va­ti­za­rea Olt­chim a eșuat,
— pri­va­ti­za­rea CFR Marfă la fel,
— si­tu­a­ția de la Ro­șia Montană e con­fuză nici nu ex­ploa­tăm, nici nu i‑am tri­mis acasă pe Gold Corporation…

Să con­ti­nui?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.