Cei ciudați

Cunosc o fam­i­lie de pen­ti­costali. Locui­esc la parterul unui bloc și vreme de câțiva ani am fost vecini. M‑am mutat apoi în Otopeni și nu i‑am mai întâl­nit decât din când în când, în scurtele mele vizite prin vechiul cartier. El și ea au mai îmbătrânit, copiii au cres­cut. Ceva totuși nu s‑a schim­bat, felul lor de a trăi si de a se purta este ace­lași, an de an, zi de zi,

Sunt foarte cumpă­tați. Casa lor, căreia nu i‑am tre­cut pragul nicio­dată, se vădește prin ușa deschisă a aparta­men­tu­lui de o sim­pli­tate aproape austeră. Salută pe toată lumea, ajută vecinii mai bătrâni, nicio­dată nu au provo­cat vreun con­flict cu nimeni. El con­duce un Logan MCV alb, ace­lași de ani de zile, întreținut cu grijă. Ea a fost întot­deauna cas­nică, îmbră­cată mereu cu fuste negre sau gri lungi până aproape de pământ, haine în culori dis­crete sau în tonuri de gri și părul strâns cu un batic legat la spate. Nimic imoral în ges­turile lor, nimic care măcar să sug­ereze vag friv­o­li­tatea.

Au trei fete. Acum sunt mari, cele mai vârst­nice prob­a­bil la liceu. Toate arată și se poartă exact ca mama lor: înăl­tuțe, cu trăsă­turi pe care poți citi o inocență copilărească, îmbră­cate în haine terne ce le acop­eră cor­pul în întregime, cu părul strâns de ben­tițe albe. Și m‑am între­bat cum arată viața lor socială, cum se simt atunci când merg la școală printre ado­les­cen­tele din Berceni, unde hainele tre­buie să fie cât mai stri­dent col­orate și machi­a­jele ief­tine cât mai abun­dente. Cum se vor fi simțind știindu-se alt­fel și fiind tratate ca fiind alt­fel? Pen­tru că îmi imag­inez cu usurință răutățile ce li se aruncă în față în fiecare zi. Îmi închipui cum sunt ironizate pen­tru îmbrăcămintea lor, pen­tru naiv­itățile lor, pen­tru cred­ința lor reli­gioasă. Îmi închipui sin­gură­tatea pe care o poți simți când ceilalți te izolează pen­tru că ești ciu­dat, pen­tru că nu ești ca ei.

Tim­pul va mai trece apoi peste ele. Vor crește și vor avea pro­pria fam­i­lie. De bună seamă soții lor nu vor putea fi decât oameni cu ace­leași val­ori, cu ace­leași convin­geri. Uni­ver­sul lor este lim­i­tat la cei care core­spund mod­elu­lui de viață în care au fost edu­cate, iar uni­ver­sul ăsta per­sonal devine pe zi ce trece tot mai strâmt, alegerile sunt tot mai puține. A rezista pre­siu­nii celor­lalți e tot mai greu, tot mai obosi­tor. Și tre­buie să te împaci cu gân­dul că mereu vei fi cel ciu­dat, cel ridi­col, cel neadap­tat.

Mi-am dat seama apoi că nu doar reli­gia te poate trim­ite într‑o ast­fel de izo­lare. Unii încă mai cre­dem în bun simț, în respect, în onoare și cin­ste. Ne creștem copiii în spir­i­tul aces­tor val­ori și apoi îi trim­item într‑o lume unde aproape nimic din ce i‑am învățat nu se mai potrivește. Româ­nia nu e bazată pe moral­i­tate — de la prim-ministru până la man­agerii din com­pani­ile în care lucrăm se prac­tică impos­tura, opor­tunis­mul, incom­pe­tența, pla­giatul, fur­tul, min­ci­una.

Cum ar tre­bui să ne pregă­tim copiii pen­tru viață? Să‑i educăm după val­o­rile noas­tre morale, indifer­ent dacă sunt creș­tine sau ateiste, ca și cum ăsta ar fi "echipa­men­tul" ideal pen­tru a trece prin viață, "dotările" stan­dard cu care un indi­vid tre­buie să opereze în fiecare zi? Mai sunt inocența, cin­stea, respec­tul, dis­creția niște instru­mente utile în viața de azi? Și dacă răspun­sul e nu, putem renunța la ele, învățându-ne copiii să fie cinici, tupeiști și gro­bi­eni, ca să le dăm o șansă mai bună în viață? Între ce avem de ales? Între a cul­tiva niște suflete chi­nu­ite de frus­trare pen­tru că lumea din jurul lor nu se ridică la stan­dard­ele morale despre care ei au învățat că sunt oblig­a­torii sau a forma niște ticăloși lacomi si cinici, per­fect adap­tați lumii din jurul lor?

În care din aceste situ­ații am putea spune că ne-am făcut dato­ria ca părinți? Și ce ne facem dacă descoperim că nici una din alter­na­tive nu e cea bună, că n‑am făcut decât să replicăm încă o gen­er­ație de ciu­dați?


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu