Cum să mărim pensiile

ING Asi­gu­rări a făcut de curând un son­daj încer­când să afle cum se rapor­tează româ­nii la pro­blema veni­tu­ri­lor după pen­sio­nare. Pro­ba­bil că au chel­tuit ceva băni­șori cu ope­ra­țiu­nea asta – dacă m‐ar fi între­bat le puteam da chiar si eu răs­pun­sul, gra­tis. Au aflat – secre­tul lui Poli­chi­ne­lle – că mai mult de jumă­tate din­tre români cred că res­pon­sa­bi­li­ta­tea pen­si­i­lor lor revine sta­tu­lui, anga­ja­to­ru­lui sau fami­liei. Alt­fel spus, mai mult de jumă­tate din­tre noi con­si­de­răm că sta­tu­tul de pen­sio­nar este unul de asis­tat social.

Logica care jus­ti­fică rațio­na­men­tul este una sim­plă: o viață întreagă au mun­cit, după pen­sio­nare e rân­dul celor­lalți, cei pen­tru care au mun­cit, să le ofere pro­tec­ție și con­fort. Căci româ­nii nu con­si­deră munca o acti­vi­tate în folo­sul pro­priu și cu atât mai puțin o posi­bi­li­tate de a își pune în prac­tică pasiu­nile sau abi­li­ta­țile native, ci un soi de clacă obli­ga­to­rie la care sta­tul și fami­lia te obligă să par­ti­cipi – așa­dar după ce și‐au făcut por­ția de muncă sil­nică, pen­sia este vre­mea odih­nei, e tim­pul când ești îndrep­tă­țit să stai. Și, psi­ho­lo­gic vor­bind, modul ăsta de a privi viața nu pare să se schimbe pe măsură ce noi gene­ra­ții ajung la vâr­sta asu­mă­rii res­pon­sa­bi­li­tă­ți­lor soci­ale: tine­rii se înghe­suie să intre la facul­tăți unde ei cred că "se intră ușor", iar după ce vor ter­mina stu­di­ile "vor vedea ei".

Firește că șocul pen­sio­nă­rii îi sur­prinde pe majo­ri­ta­tea celor ce ajung la vâr­sta retra­ge­rii și asta pen­tru că româ­ni­lor nu le stă în fire să‐si rân­du­iască lucru­rile, ca să folo­sesc expre­sia unei pri­e­tene. Nive­lul veni­tu­ri­lor scade brusc, posi­bi­li­tă­țile de "a face un ciu­buc" dis­par. Apa­rent indi­vi­dul devine vul­ne­ra­bil, lăsat în voia sor­ții de către stat, anga­ja­tor, fami­lie. Către cine s‐ar putea întoarce pen­tru spri­jin? Numai Dum­ne­zeu îl poate ajuta. De aici îl preia bise­rica, care îi oferă "ali­na­rea" sufe­rin­țe­lor con­tra unor sume modice din puți­nele sale veni­turi: moaște, icoane făcă­toare de minuni, pele­ri­naje ecu­me­nice. Toate astea com­pen­sează lipsa ser­vi­ci­i­lor de sănă­tate și dau sen­ti­men­tul de apar­te­nență la un "ceva" măreț, impre­sia că există "cineva" căruia îi pasă de indi­vid.

Ba mai mult, BOR se pre­gă­tește să devină și cre­di­tor al eno­ri­a­și­lor săi. Banul, ochiul dra­cu­lui, e totuși lima­nul ultim al tutu­ror năzu­in­țe­lor ome­nești – dacă râvna de a‐l obține e atât de puter­nică, de ce nu l‐ar folosi bise­rica drept mome­ală? Și iată că CAR‐ul pen­sio­na­ri­lor, finan­țat din cutia milei pe care tot ei o umplu, cre­ează încă un nod la funia care îl leagă pe român de cre­dința stră­mo­șească orto­doxă.

Lucru­rile se leagă natu­ral: o popu­la­ție nee­du­cată, o admi­nis­tra­ție publică con­stru­ită pe prin­ci­piul dez­in­te­re­su­lui față de soarta cetă­țe­ni­lor, un cult reli­gios per­fect orga­ni­zat, con­dus de oport­u­niști și pro­fi­tori. Și dacă cre­dința româ­ni­lor în Dum­ne­zeu și bise­rică e așa de puter­nică, poate că în loc să ceară guver­ne­lor pen­sii mai mari ar fi mai bine să pupe nis­cai moaște sau icoane făcă­toare de minuni. Căci mare e mila Dom­nu­lui și poate face o minune înmul­țind banii din por­to­fe­lele lor. Ale­luia!


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


  1. Adina Enache

    Per­fect ade­va­rat. Avem mai multe bise­rici decat scoli si spi­tale, pen­tru ca unii sa tra­iasca, in timp ce altii asteapta viata de apoi.

  2. Sorin Sfirlogea

    Geor­gi­ana, eu zic că pen­si­ile au mare legă­tură cu bise­rica, deși apa­rent ai zice că nu. E vorba des­pre felul în care pri­vim viața, pe cine vedem res­pon­sa­bil de bunăs­ta­rea și sănă­ta­tea noas­tră: sta­tul și Dum­ne­zeu, nici­o­dată noi înșine. Și mi se pare că nu sun­tem doar îna­po­iați în pri­vința asta, ci sun­tem încu­ra­jati să rămâ­nem îna­po­iați chiar de către cei ce ne vor depen­denți de ei, stat și bise­rică. Iar asta mă revoltă.

  3. Georgiana Cobzaru

    cred ca e un arti­col cam exa­ge­rat, de la subiec­tul pen­si­i­lor sarim hop‐top la BOR, si iaca inca un pri­lej sa mai ata­cam Biserica…singurul lucru cu care sunt de acord este ca popu­la­tia nu are sufi­cienta edu­ca­tie cu pri­vire la acest subiect, ceea ce nu este de mirare tinand cont de vre­mu­rile traite de actu­a­lii pen­sio­nari.

  4. Alice

    Dumi­nică dimi­neața. Vâr­sta a 4‐a la hyper­mar­ket. Da, eu cred că ei ar tre­bui să se găsească în alt loc. Cu sau fără plan per­so­nal de pen­sio­nare.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu