Cum să mărim pensiile

ING Asig­urări a făcut de curând un son­daj încer­când să afle cum se raportează românii la prob­lema ven­i­turilor după pen­sion­are. Prob­a­bil că au chel­tuit ceva bănișori cu oper­ați­unea asta — dacă m‑ar fi între­bat le puteam da chiar si eu răspun­sul, gratis. Au aflat — secre­tul lui Polichinelle — că mai mult de jumă­tate din­tre români cred că respon­s­abil­i­tatea pen­si­ilor lor revine stat­u­lui, anga­ja­toru­lui sau fam­i­liei. Alt­fel spus, mai mult de jumă­tate din­tre noi con­sid­erăm că statu­tul de pen­sionar este unul de asi­s­tat social.

Log­ica care jus­ti­fică rațion­a­men­tul este una sim­plă: o viață întreagă au muncit, după pen­sion­are e rân­dul celor­lalți, cei pen­tru care au muncit, să le ofere pro­tecție și con­fort. Căci românii nu con­sid­eră munca o activ­i­tate în folo­sul pro­priu și cu atât mai puțin o posi­bil­i­tate de a își pune în prac­tică pasi­u­nile sau abil­i­tațile native, ci un soi de clacă oblig­a­to­rie la care statul și familia te obligă să par­ticipi — așadar după ce și-au făcut porția de muncă sil­nică, pen­sia este vre­mea odi­h­nei, e tim­pul când ești îndrep­tățit să stai. Și, psi­ho­logic vorbind, modul ăsta de a privi viața nu pare să se schimbe pe măsură ce noi gen­er­ații ajung la vârsta asumării respon­s­abil­ităților sociale: tinerii se îngh­e­suie să intre la fac­ultăți unde ei cred că "se intră ușor", iar după ce vor ter­mina studi­ile "vor vedea ei".

Firește că șocul pen­sionării îi sur­prinde pe majori­tatea celor ce ajung la vârsta retragerii și asta pen­tru că românilor nu le stă în fire să-si rân­duiască lucrurile, ca să folos­esc expre­sia unei pri­etene. Nivelul ven­i­turilor scade brusc, posi­bil­itățile de "a face un ciubuc" dis­par. Aparent indi­vidul devine vul­ner­a­bil, lăsat în voia sorții de către stat, anga­ja­tor, fam­i­lie. Către cine s‑ar putea întoarce pen­tru spri­jin? Numai Dum­nezeu îl poate ajuta. De aici îl preia bis­er­ica, care îi oferă "alinarea" sufer­ințelor con­tra unor sume modice din puținele sale ven­i­turi: moaște, icoane făcă­toare de min­uni, peleri­naje ecu­menice. Toate astea com­pensează lipsa ser­vici­ilor de sănă­tate și dau sen­ti­men­tul de aparte­nență la un "ceva" măreț, impre­sia că există "cineva" căruia îi pasă de indi­vid.

Ba mai mult, BOR se pregătește să dev­ină și cred­i­tor al eno­ri­așilor săi. Banul, ochiul drac­u­lui, e totuși limanul ultim al tuturor năzuințelor omenești — dacă râvna de a‑l obține e atât de put­er­nică, de ce nu l‑ar folosi bis­er­ica drept momeală? Și iată că CAR-ul pen­sion­ar­ilor, finanțat din cutia milei pe care tot ei o umplu, creează încă un nod la funia care îl leagă pe român de cred­ința stră­moșească orto­doxă.

Lucrurile se leagă nat­ural: o pop­u­lație nee­d­u­cată, o admin­is­trație pub­lică con­stru­ită pe prin­cip­iul dez­in­tere­su­lui față de soarta cetățe­nilor, un cult reli­gios per­fect orga­ni­zat, con­dus de opor­tu­niști și prof­i­tori. Și dacă cred­ința românilor în Dum­nezeu și bis­er­ică e așa de put­er­nică, poate că în loc să ceară guver­nelor pen­sii mai mari ar fi mai bine să pupe nis­cai moaște sau icoane făcă­toare de min­uni. Căci mare e mila Dom­nu­lui și poate face o min­une înmulțind banii din portofelele lor. Aleluia!


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Adina Enache

    Per­fect ade­varat. Avem mai multe bis­erici decat scoli si spi­tale, pen­tru ca unii sa tra­iasca, in timp ce altii asteapta viata de apoi.

  2. Sorin Sfirlogea

    Geor­giana, eu zic că pen­si­ile au mare legă­tură cu bis­er­ica, deși aparent ai zice că nu. E vorba despre felul în care privim viața, pe cine vedem respon­s­abil de bunăstarea și sănă­tatea noas­tră: statul și Dum­nezeu, nicio­dată noi înșine. Și mi se pare că nu sun­tem doar înapoiați în priv­ința asta, ci sun­tem încu­ra­jati să rămânem înapoiați chiar de către cei ce ne vor depen­denți de ei, stat și bis­er­ică. Iar asta mă revoltă.

  3. Georgiana Cobzaru

    cred ca e un arti­col cam exagerat, de la subiec­tul pen­si­ilor sarim hop-top la BOR, si iaca inca un prilej sa mai ata­cam Biserica…singurul lucru cu care sunt de acord este ca pop­u­la­tia nu are sufi­cienta edu­catie cu privire la acest subiect, ceea ce nu este de mirare tinand cont de vre­murile traite de actu­alii pen­sion­ari.

  4. Alice

    Duminică dimineața. Vârsta a 4‑a la hyper­mar­ket. Da, eu cred că ei ar tre­bui să se găsească în alt loc. Cu sau fără plan per­sonal de pen­sion­are.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu