Trăim tim­puri de ego­iste con­fu­zii. Nu mai avem re­pere, re­fu­zăm să le re­cu­noaș­tem în cei din ju­rul nos­tru, în norma mo­rală. Ne auto­de­cla­răm drept per­fecți și ne în­cu­ra­jăm sin­guri să con­ti­nuăm “să fim noi în­șine”. Orice ar în­semna asta. Cei­lalți în­ce­tează să fie fi­ințe și de­vin obiecte de care avem drep­tul a ne servi pen­tru sa­tis­fac­ția pro­prie. Cei­lalți există pen­tru a ne fi de fo­los. A‑i obliga să ne ac­cepte ne­con­di­țio­nat este fi­resc. A‑i fo­losi pen­tru pro­pri­ile in­te­rese e o obiș­nu­ință. A‑i minți e de în­țe­les. A‑i fura e sem­nul superiorității.

Un tâ­năr s‑a cer­tat cu iu­bita lui. Ea i‑a re­fu­zat dra­gos­tea. El n‑a su­por­tat ideea de a fi res­pins, că alt­ci­neva are drep­tul să nu‑l ac­cepte și a ho­tă­rât să‑i aplice o co­rec­ție se­veră, ei și în­tre­gii lumi care nu vrea să i se su­pună, care se îm­po­tri­vește vo­in­ței sale — îi va pe­depsi pe toți făcându‑i res­pon­sa­bili de moar­tea lui. Ul­ti­mul său me­saj că­tre cei­lalți îl pre­zintă ca vic­timă absolută:

Aveti grija de voi pri­e­teni, amici, cu­noş­tinţe! Eu plec într‑o lume mai bună şi aveţi grijă pe cine iu­biţi să nu pă­ţiţi la fel ca mine! Vă iu­besc pe toţi! Iartă-ma, Doamne, pen­tru ceea ce fac, dar aşa nu mai re­zist să trăiesc.

Iar ce a ur­mat a fost un ac­ci­dent pro­vo­cat in­ten­țio­nat — tâ­nă­rul s‑a iz­bit fron­tal cu o altă ma­șină care ve­nea pe con­tra­sens, pe DN1. În cea­laltă ma­șină erau cinci per­soane care nu știau că viața lor urma să se în­cheie din ca­uza unui el și a unei ea des­pre care nu au­zi­seră nici­o­dată. Ha­bar n‑aveau că ei erau me­niți să fie sim­ple in­stru­mente în pe­deapsa pe care el, ră­ni­tul din dra­goste, o aplica lu­mii în­tregi. Iar lu­mea n‑a ezi­tat să se cul­pa­bi­li­zeze, cum i se su­ge­rase. Ci­neva — pro­ba­bil o cu­noș­tință — spunea:

Po­ves­tea lui Ge­orge Du­mi­tru tre­buie spusă !!!! Nu lă­sați lu­mea să‑l con­damne fără să se știe de fapt ce a de­ter­mi­nat această tra­ge­die. Să fie o lec­ție de viață pen­tru cei­lalți care poate se vor con­frunta cu su­fe­rințe din dra­goste si­mi­lare. Ge­orge Du­mi­tru tre­buie com­pă­ti­mit și luat aminte cum să pro­ce­dăm când un pri­e­ten este în su­fe­rință (sau de­pre­sie). Este sim­plu să‑l con­dam­năm c‑a omo­rat alte 5 per­soane, dar ni­meni nu se con­damnă pe sine că el a ajuns în această si­tu­a­ție ?!?! Pri­e­te­nii pu­teau să sune la 112 dacă te­le­fo­nul lui era în­chis sau când a răs­puns și nu a vor­bit dar se au­zea că este în ma­șină, de ce nu s‑a ape­lat 112 care pu­tea să‑l oprească în tra­fic ?! Pă­rin­ții sau o rudă apro­pi­ată din casă pu­tea să fie aten­țio­nată des­pre me­sa­jul de pe fa­ce­book și in­ten­ția lui, dar nici un pri­e­ten nu a fă­cut asta !!!!!   Pe acea ELA a contactat‑o ci­neva, spu­neți-ne și nouă care este pă­re­rea ei ?

Iar ea, Ela, n‑a în­târ­ziat să se exprime:

Du­rere, du­rere, imensă du­rere pen­tru că nu am pu­tut să fac mai mult să ajut un om care m‑a iu­bit enorm .….până la moarte . Mă rog la Dum­ne­zeu să îl ierte și să aibă grijă de su­fle­tul lui .….iar eu rămân cu o du­rere veș­nică în inimă că șase su­flete ne­vi­no­vate au mu­rit din vina mea.

Ipo­crita du­rere nu există, de fapt. Sunt doar cu­vinte me­nite să dra­ma­ti­zeze sta­rea ei pro­prie, să o vic­ti­mi­zeze ală­turi de el. Ea e la fel de ego­cen­trică pre­cum el, cel care n‑a pu­tut ac­cepta să fie refuzat.

Pur­tăm mai toți în se­cret ne­fe­ri­ci­rile pro­prii, ne­îm­pli­ni­rile con­ta­bi­li­zate în drep­tul nos­tru. Aproape fi­e­care din­tre noi avem o de­sagă cu ast­fel de po­veri, pe care am vrea une­ori s‑o pu­nem jos, să scă­păm de ea și des­co­pe­rim cu frus­trare că nu e chiar atât de sim­plu. Însă a arunca ne­fe­ri­ci­rile noas­tre în seama ce­lor­lalți, a‑i face pe al­ții să plă­tească pen­tru ne­îm­pli­ni­rile noas­tre este o do­vadă de ego­cen­trism dus la li­mi­tele sale. Și nu mă pot îm­pie­dica să nu mă în­treb când a în­ce­put de fapt tra­ge­dia asta — pro­ba­bil un­deva în co­pi­lă­ria lui Ge­orge când ni­meni n‑a bă­gat de seamă cât de ego­ist în­vață să pri­vească lu­mea, cât de pu­țin pre­țu­iește viața, cât de pu­țin îi res­pectă pe ceilalți.

La Câm­pina, aproape de lo­cul ac­ci­den­tu­lui, în ora­șul de unde pro­ve­neau cele cinci vic­time ino­cente, lu­mea a ie­șit în stradă ca să ceară se­pa­ra­toare de sen­suri pe șo­sea pen­tru ca ast­fel de tra­ge­dii să nu se mai în­tâm­ple. Eu mă în­treb câte zi­duri în­tre noi mai tre­buie să ri­di­căm până când vom în­țe­lege că ele nu sunt o so­lu­ție, ci un pre­text ca să avem con­ști­ința îm­pă­cată în timp ce con­ti­nuăm să ne pur­tăm ego­ist, ego­cen­tric. Ade­va­rata pro­blemă este că ne pier­dem pe zi ce trece res­pec­tul față de cei­lalți. Cei­lalți există pen­tru a ne fi de fo­los. A‑i obliga să ne ac­cepte ne­con­di­țio­nat este fi­resc. A‑i fo­losi pen­tru pro­pri­ile in­te­rese e o obiș­nu­ință. A‑i minți e de în­țe­les. A‑i fura e sem­nul su­pe­ri­o­ri­tă­ții. Și, iată, a‑i ucide e scu­za­bil, atunci când ai un mo­tiv ce‑l so­co­tești intemeiat.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Nicolae Murea

    Zi­duri peste tot , asa tre­buie da­to­rita je­go­si­lor cu bani sau func­tii . Am avut si am toata vi­ata dar pe drum sunt egal cu cei­lalti . Asta gan­dire era ne­ce­sara pen­tru a nu fii ba­gati in­tre ziduri .

  2. Sorin Munteanu

    Foarte ade­va­rat din pacate!

  3. Denisa Muntean

    si asa sunt de fapt 7 vic­time. cea care se in­vi­no­va­teste pen­tru fap­tele alt­cuiva e po­si­bil ca va face de­pre­sie sau, ori­cum, nu va in­drazni sa iu­beasca din nou prea curand…

    • Sorin Sfirlogea

      Asta în ca­zul în care în­vi­no­vă­ți­rea este au­ten­tică. Ceea ce nu cred pen­tru că a duce pe ci­neva la li­mita de­pre­siei și apoi să ex­primi re­gre­tul că nu l‑ai aju­tat mai mult e cel pu­țin con­tra­dic­to­riu. Că n‑a an­ti­ci­pat re­ac­ția exa­ge­rată, pot să în­țe­leg, dar cum ar fi pu­tut să‑l ajute? Se des­păr­țea de el în mai multe etape? Nu se mai des­păr­țea de­loc? Îl lega de ca­lo­ri­fer și după aia se des­păr­țea? E ab­surd. În ast­fel de si­tu­a­ții nu poți să ajuți, n‑ai cum s‑o faci, deci re­gre­tele sunt futile.

    • Denisa Muntean

      cred ca este, si ori­cum nu e res­pon­sa­bila de de­pre­sia ce­lui­lalt. dar fe­lul in care a ales sa moara arata un ca­rac­ter pa­to­lo­gic, adica nu-mi ajunge ca ma omor eu si ai sa ma ai pe con­sti­inta, dar ii mai omor si pe altii…cinismul asta nu are le­ga­tura cu de­pre­sia ci in­dica ceva tul­bu­rare de per­so­na­li­tate, poate chiar de tip an­ti­so­cial. nu stim de ce s‑a des­par­tit de el, dar cu un ase­me­nea com­por­ta­ment os­til si vi­o­lent la mo­dul gra­tuit ma gan­desc cum s‑a com­por­tat si in re­la­tie, cum l‑a suportat?!

  4. Alice

    Cel mai bun ar­ti­col al anu­lui 2014.

    • Anonymous

      Nu ma pot ab­tine sa nu spun ca ne­no­ro­ci­rea co­men­tata in ar­ti­col este atat de mare, de bi­zara, de ab­surda si chiar mai mult de­cat atat, in­cat mi se pare pe­ni­bil si to­tal ne­po­tri­vit sa fo­lo­sim pri­le­jul pen­tru a ne gu­dura unii pe langa al­tii. Poate ca un gand des­pre ne­no­ro­ci­rea in sine ar fi fost mai potrivit.

      • Alice

        Dacă m‑ai cu­noa­şte în re­a­li­tate, ţi-ai da seama că a mă gu­dura pe lângă ci­neva e ul­ti­mul lu­cru la care mă pri­cep. Pur şi sim­plu nu sunt genul.
        Iar când ci­neva re­u­şeşte să meargă la ră­dă­cina pro­ble­mei, să sem­na­leze ca­uze, să ra­di­o­gra­fi­eze şi să aver­ti­zeze so­ci­e­ta­tea într-un mod unic şi pro­fund, mi se pare demn de semnalat.

    • Alice

      Mo­ti­va­ţia. Pen­tru că:
      1. De­mască cul­tura lui “Mi se cuvine”
      2. De­mască lipsa cul­tu­rii în “Ges­tio­na­rea eşecurilor”
      3. Face con­e­xiuni în­tre eve­ni­mente apa­rent fără le­gă­tură în­tre ele şi in­vocă “Si­mţul responsabilităţii”
      4. Pen­tru că arată că şti­rile de la ora 5 pot fi pre­zen­tate şi altfel


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.