Tanti Cati este un sim­bol pe­se­dist. Este în­tru­chi­pa­rea one­s­ti­tă­ții, com­pe­ten­ței și mo­des­tiei fe­se­niste, per­soana pe care orice li­der al par­ti­du­lui roșu a plimbat‑o ca pe sfin­tele moaște prin te­le­vi­ziuni și mi­tin­guri elec­to­rale pen­tru a ilus­tra buna in­ten­ție și cin­stea pro­gra­mu­lui său po­li­tic. Tanti Cati este un fel de cu­ră­ță­to­rie Nu­fă­rul a PSD-ului — cine vrea să-și în­lă­ture oa­rece pete du­bi­oase, se ține nițel de mână cu tanti Cati și voila! pe­tele dis­par ca prin farmec.

În frun­tea mi­nis­te­ru­lui edu­ca­ției tanti Cati și‑a câști­gat su­pra­nu­mele de Abram­bu­rica pen­tru re­mar­ca­bila sa ca­pa­ci­tate de a bu­li­băși to­tul în ju­rul ei. Tanti Cati este ge­nul acela de per­soană care con­si­deră că to­tul are le­gă­tură cu to­tul și ni­mic n‑are le­gă­tură cu ni­mic, în ace­lași timp. Dar are to­tuși o mare ca­li­tate: e do­cilă, face ce i se cere. Ani de‑a rân­dul nu doar că nu s‑a zbă­tut pen­tru o alo­care mai ge­ne­roasă a bu­ge­tu­lui de stat că­tre edu­ca­ție, ci a gă­sit chiar scuze prim-mi­niș­tri­lor sub care ser­vea pen­tru zgâr­ce­nia lor în pri­vința aces­tui do­me­niu. Re­zul­ta­tele ba­ca­la­u­re­a­te­lor de azi i se da­to­rează în bună mă­sură — plătiți prost și cu o dez­or­ga­ni­zare exas­pe­rantă a șco­li­lor, mulți din­tre pro­fe­so­rii de va­loare au pă­ră­sit sis­te­mul, iar în lo­cul lor au fost re­cru­tați oa­meni de o va­loare discutabilă.

To­tuși mi­tul com­pe­ten­ței pro­fe­sio­nale a lui tanti Cati stă în pi­cioare. Lun­gile dez­ba­teri ste­rile des­pre edu­ca­ție din mass-me­dia, des­pre ce e bine să fa­cem și ce nu, îi dau po­si­bi­li­ta­tea să își men­țină po­zi­ția adu­când ar­gu­mente abu­ri­toare, bă­tând câm­pii cu afir­ma­ții “fi­lo­zo­fice”, tri­mițând dis­cu­ția în nesfâr­șite bu­cle lo­gice de ti­pul oul și gă­ina, în care ra­țio­na­lul ci­clează până la exas­pe­rare. Este în con­ti­nu­are con­si­de­rată de mulți drept o au­to­ri­tate pro­fe­sio­nală în ma­te­rie de edu­ca­ție și — pe cale de con­se­cință — in­vi­tată să-și ex­pună opi­ni­ile în dez­ba­teri televizate.

Mo­des­tia lui tanti Cati e evi­dentă ori­cui. Îm­bră­cată în­tot­dea­una ca o to­va­rășă pro­fe­soară pen­sio­nată care a pri­mit niște bani de la fii-su din Ita­lia, tanti Cati nu are ni­mic din fri­vo­li­tă­țile al­tor doamne și domni­șoare ale po­li­ti­cii ro­mâ­nești. În­ve­ci­nată sti­lis­tic cu doamna Gra­pini, cu care are în co­mun și ace­lași tip de gra­ție fe­mi­nină, afi­șează în­tot­dea­una un soi de aus­te­ri­tate ves­ti­men­tară me­nită să‑i ac­cen­tu­eze pro­ba­bil se­ri­o­zi­ta­tea. Tanti Cati este o per­soană care ia lu­cru­rile în se­rios și nu glu­mește des­pre ni­mic, e un ca­dru di­dac­tic res­pon­sa­bil, e un om po­li­tic apă­sat de gri­jile ță­rii. După ce a câști­gat astă pri­mă­vară un fo­to­liu în Par­la­men­tul Eu­ro­pean, tanti Cati și‑a pro­bat încă o dată mo­des­tia și se­ri­o­zi­ta­tea, re­nun­țând la man­dat și la sa­la­riul ba­ban (în fa­voa­rea unui tâ­năr pe­se­dist des­pre care unii spun că e aco­li­tul lui Ponta), căci par­ti­dul — prin vo­cea pre­șe­din­te­lui său — i‑a ce­rut să stea acasă, să se ocupe de edu­ca­ție. Ce probă mai clară de mo­des­tie de­cât aceea de a te pune la dis­po­zi­ția ță­rii, de a re­nunța la câști­guri ma­te­ri­ale pen­tru a‑ți servi țara acolo unde ea are ne­voie de tine? O, tanti Cati, câtă de­di­ca­ție, câtă modestie!

Există o ca­te­go­rie de oa­meni, din care face parte și tanti Cati, care sunt con­vinși că res­pon­sa­bi­li­ta­tea este sin­gura ca­li­tate care se cere unui con­du­că­tor, cea care jus­ti­fică ac­țiu­nile sale ma­na­ge­ri­ale. Să fii un “om de bine”, cum zi­cea Ili­escu, e cel mai de preț atri­but al li­de­ru­lui po­li­tic. Nu com­pe­tența de a găsi so­lu­ții du­ra­bile la pro­bleme e atât de im­por­tantă, nici vi­ziu­nea stra­te­gică că­tre vi­i­tor, ci pre­o­cu­pa­rea sin­ceră și amă­nu­n­țită pen­tru tot ceea ce se în­tâm­plă acum, meș­te­re­ala har­nică me­nită să re­pare “ce nu merge bine, ce in­co­mo­dează”. Printr-un ast­fel de com­por­ta­ment “res­pon­sa­bil” și “an­ga­jat” și‑a câști­gat tanti Cati faima de om onest, căci iat‑o cum se frământă pen­tru toate de­ta­li­ile edu­ca­ției în Ro­mâ­nia, cum dis­cută des­pre ca­ie­tul de scri­ere de la clasa I care are pa­gi­nile prea sub­țiri, cum dez­bate pro­blema ma­nu­a­lu­lui de ge­o­gra­fie de la clasa a VIIa care are vreo două pa­gini inversate.

Dar uite că dum­neaei apare pen­tru prima dată pe o listă a co­rup­ți­lor, în do­sa­rul Mi­cro­soft. DNA-ul zice că există probe cum că tanti Cati a pus bo­tul la ceva șpăgi as­cunse prin con­turi off-shore, dim­pre­ună cu alți bi­ne­cu­nos­cuți re­chini ai lu­mii po­li­tice. Stu­pe­fac­ția e to­tală: cum se poate ca mo­desta tanti Cati, care este de o cin­ste ire­pro­șa­bilă și de o aleasă com­pe­tență, să fie acu­zată de co­rup­ție? E cu ne­pu­tință, e o fă­că­tură, ne asi­gură dom­nul Vic­tor Ponta. Iar par­ti­dul se va asi­gura că o ast­fel de abe­ra­ție va fi res­pinsă ve­he­ment. Par­la­men­tul nu va ri­dica imu­ni­ta­tea lui tanti Cati nici în rup­tul ca­pu­lui. Doar dacă…

Doar dacă nu‑l cheamă ci­neva, un­deva, pe Ponta și‑i ex­plică de­ta­liat cum se ci­tește co­rect răs­pun­sul DNA-ului la în­tre­ba­rea “ce ca­li­tate are Vic­tor Ponta în do­sa­rul Mi­cro­soft?”: “În acest mo­ment, per­soana men­țio­nată de dvs. în so­li­ci­tare nu are ca­li­tate de sus­pect sau in­cul­pat în do­sa­rul la care fa­ceți re­fe­rire”. În acest moment.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.