Tanti Cati este un simbol pesedist. Este întruchiparea onestității, competenței și modestiei feseniste, persoana pe care orice lider al partidului roșu a plimbat‑o ca pe sfintele moaște prin televiziuni și mitinguri electorale pentru a ilustra buna intenție și cinstea programului său politic. Tanti Cati este un fel de curățătorie Nufărul a PSD-ului — cine vrea să-și înlăture oarece pete dubioase, se ține nițel de mână cu tanti Cati și voila! petele dispar ca prin farmec.
În fruntea ministerului educației tanti Cati și‑a câștigat supranumele de Abramburica pentru remarcabila sa capacitate de a bulibăși totul în jurul ei. Tanti Cati este genul acela de persoană care consideră că totul are legătură cu totul și nimic n‑are legătură cu nimic, în același timp. Dar are totuși o mare calitate: e docilă, face ce i se cere. Ani de‑a rândul nu doar că nu s‑a zbătut pentru o alocare mai generoasă a bugetului de stat către educație, ci a găsit chiar scuze prim-miniștrilor sub care servea pentru zgârcenia lor în privința acestui domeniu. Rezultatele bacalaureatelor de azi i se datorează în bună măsură — plătiți prost și cu o dezorganizare exasperantă a școlilor, mulți dintre profesorii de valoare au părăsit sistemul, iar în locul lor au fost recrutați oameni de o valoare discutabilă.
Totuși mitul competenței profesionale a lui tanti Cati stă în picioare. Lungile dezbateri sterile despre educație din mass-media, despre ce e bine să facem și ce nu, îi dau posibilitatea să își mențină poziția aducând argumente aburitoare, bătând câmpii cu afirmații “filozofice”, trimițând discuția în nesfârșite bucle logice de tipul oul și găina, în care raționalul ciclează până la exasperare. Este în continuare considerată de mulți drept o autoritate profesională în materie de educație și — pe cale de consecință — invitată să-și expună opiniile în dezbateri televizate.
Modestia lui tanti Cati e evidentă oricui. Îmbrăcată întotdeauna ca o tovarășă profesoară pensionată care a primit niște bani de la fii-su din Italia, tanti Cati nu are nimic din frivolitățile altor doamne și domnișoare ale politicii românești. Învecinată stilistic cu doamna Grapini, cu care are în comun și același tip de grație feminină, afișează întotdeauna un soi de austeritate vestimentară menită să‑i accentueze probabil seriozitatea. Tanti Cati este o persoană care ia lucrurile în serios și nu glumește despre nimic, e un cadru didactic responsabil, e un om politic apăsat de grijile țării. După ce a câștigat astă primăvară un fotoliu în Parlamentul European, tanti Cati și‑a probat încă o dată modestia și seriozitatea, renunțând la mandat și la salariul baban (în favoarea unui tânăr pesedist despre care unii spun că e acolitul lui Ponta), căci partidul — prin vocea președintelui său — i‑a cerut să stea acasă, să se ocupe de educație. Ce probă mai clară de modestie decât aceea de a te pune la dispoziția țării, de a renunța la câștiguri materiale pentru a‑ți servi țara acolo unde ea are nevoie de tine? O, tanti Cati, câtă dedicație, câtă modestie!
Există o categorie de oameni, din care face parte și tanti Cati, care sunt convinși că responsabilitatea este singura calitate care se cere unui conducător, cea care justifică acțiunile sale manageriale. Să fii un “om de bine”, cum zicea Iliescu, e cel mai de preț atribut al liderului politic. Nu competența de a găsi soluții durabile la probleme e atât de importantă, nici viziunea strategică către viitor, ci preocuparea sinceră și amănunțită pentru tot ceea ce se întâmplă acum, meștereala harnică menită să repare “ce nu merge bine, ce incomodează”. Printr-un astfel de comportament “responsabil” și “angajat” și‑a câștigat tanti Cati faima de om onest, căci iat‑o cum se frământă pentru toate detaliile educației în România, cum discută despre caietul de scriere de la clasa I care are paginile prea subțiri, cum dezbate problema manualului de geografie de la clasa a VIIa care are vreo două pagini inversate.
Dar uite că dumneaei apare pentru prima dată pe o listă a corupților, în dosarul Microsoft. DNA-ul zice că există probe cum că tanti Cati a pus botul la ceva șpăgi ascunse prin conturi off-shore, dimpreună cu alți binecunoscuți rechini ai lumii politice. Stupefacția e totală: cum se poate ca modesta tanti Cati, care este de o cinste ireproșabilă și de o aleasă competență, să fie acuzată de corupție? E cu neputință, e o făcătură, ne asigură domnul Victor Ponta. Iar partidul se va asigura că o astfel de aberație va fi respinsă vehement. Parlamentul nu va ridica imunitatea lui tanti Cati nici în ruptul capului. Doar dacă…
Doar dacă nu‑l cheamă cineva, undeva, pe Ponta și‑i explică detaliat cum se citește corect răspunsul DNA-ului la întrebarea “ce calitate are Victor Ponta în dosarul Microsoft?”: “În acest moment, persoana menționată de dvs. în solicitare nu are calitate de suspect sau inculpat în dosarul la care faceți referire”. În acest moment.
Lasă un comentariu