În ultimul dintre foarte inspiratele sale articole, Moise Guran redă o înșiruire de evenimente care privesc relațiile româno-ruse, nu tocmai prietenoase de la o vreme încoace, iar la final ne spune că el ar cam sabota produsele rusești dat fiind comportamentul marelui prieten de la răsărit vizavi de țările est-europene, lucru la care nu ne poate îndemna și pe noi, dar l‑ar înțelege pe deplin dacă l‑am face.
Sunt cu totul de acord cu el, luând în considerare ceea ce se întâmplă în ultima vreme la est de noi. Mai mult decât atât, fac parte dintre aceia care cred că românii au un nesănătos snobism în privința originii produselor. Tot ce e străin tinde să fie considerat mai bun. Uneori e adevărat în sensul cel mai strict al termenului. Alteori e doar moftul nostru, înclinația noastră națională de a ne desconsidera compatrioții, ignorând nevoia de a ne păstra în țară valoarea produsă prin muncă.
Mă întreb însă cum se potrivește îndemnul lui Moise cu psihologia românului, așa cum o percep eu. Să ne imaginăm următorul scenariu: românii se nevrozează la unison și benzinăriile Lukoil rămân fără clienți timp de o săptămână. Avem — slavă Domnului — de unde să ne umplem rezervoarele. Vor sta proprietarii lanțului de benzinării rusesc cu mâinile în sân?
Cu siguranță că nu. Vor veni cu o campanie de scădere a prețurilor și vor oferi cel mai ieftin combustibil. Fiecărui român i se va prezenta astfel o dilemă: să fie patriot și să refuze în continuare produsele rușilor sau să profite de ocazia de a economisi câțiva lei, poate chiar zeci de lei, la un plin?
Am o presimțire că patriotismul românilor e mai degrabă declarativ. Suntem patrioți, dar nu putem scăpa un chilipir. Pentru noi burta trece mai întotdeauna înaintea inimii și minții. Credeți că mă înșel?
Fiecare dintre noi ne alegem detentorii şi, bineînţeles, fiecare ne alegem momentul în care ne eliberăm de ei.http://t.co/Ny33ZIdlSq #Lukoil
— Moise Guran (@MoiseGuran) October 6, 2014
Lasă un comentariu