Dorel, viermișorul fericit

Obe­zi­ta­tea este o pro­blemă majoră la nivel per­so­nal și mondial. Pen­tru fie­care din­tre noi e o pro­blemă de sănă­tate, așa cum poate v‐ați gân­dit ime­diat, dar la nivel mondial obe­zi­ta­tea e o ches­tiune de ordin eco­no­mic. Pen­tru că obe­zi­ta­tea stă în calea creș­te­rii pro­fi­tu­lui. Nu vedeți legă­tura? Eu da. Să vă explic.

Un copil se naște om și, aproape ime­diat, mai exact după ce lasă țâța mamei din gură, devine con­su­ma­tor. Desi­gur, pen­tru fami­lia sa și câțiva pri­e­teni ade­vă­rați pe care poate îi va avea în viață el va rămâne o ființă umană. Dar pen­tru majo­ri­ta­tea seme­ni­lor săi, cei care lucrează în vari­ile ramuri ale eco­no­miei mondi­ale, el devine un poten­țial con­su­ma­tor, cel care le‐ar putea plăti sala­rii cum­pă­rând pro­duse. Pen­tru că vrea să supra­vie­țu­iască are nevoie de hrană și ast­fel devine un subiect de maxim inte­res pen­tru toate com­pa­ni­ile pro­du­că­toare de ali­mente, care se întrec în a‐i oferi ten­ta­ții de nere­fu­zat. Desi­gur, este de dorit ca el să con­sume tot mai mult, numai că apare o pro­blemă: con­su­ma­to­rul, să‐l numim Dorel, devine obez.

E o con­se­cință firească a ali­men­te­lor pro­ce­sate indus­trial, pline de glu­cide de tot felul și de chi­mi­cale cu rol de con­ser­vare și poten­ți­a­toare de gust. Orga­nis­mul uman nu e un labo­ra­tor de chi­mie în care poți face expe­ri­mente, așa că Dorel se îngrașă peste măsură și devine tot mai anxios când se vede în oglindă. Con­se­cința? Dorel devine nefe­ri­cit, Dorel con­sumă mai puțin.

Ce e de făcut? se întreabă indus­tria ali­men­tară. Mân­care proas­pătă și sănă­toasă nu‐i putem da, pen­tru că nu e ren­ta­bil eco­no­mic. Costă prea mult să folo­sești soiuri nemo­di­fi­cate gene­tic, să nu dai cu ier­bi­cide, să nu folo­sești îngră­șă­minte, să nu uti­li­zezi con­ser­vanți. Ali­men­tele proas­pete se strică ime­diat, nu le poți trans­porta prea departe. Răs­pun­sul e evi­dent: tre­buie să‐l scă­păm pe Dorel de obe­zi­tate, ca să poată con­suma mult fără să mai aibă pros­teș­tile sale mus­trări de con­ști­ință.

Indus­tria far­ma­ce­u­tică s‐a făcut că ajută și ea la rezol­va­rea pro­ble­mei, inven­tând pas­ti­lele de slă­bit. Au func­țio­nat o vreme, până când Dorel s‐a cam prins că sunt cel mult un pali­a­tiv. Pe urmă s‐au inven­tat die­tele, dar astea sunt pen­tru fițo­șii care au bani de chel­tuit și nervi de tocat. Plus că nici ele nu func­țio­nează. E vre­mea deci să fie scoasă arti­le­ria grea. E vre­mea să‐l trans­for­măm pe Dorel într‐un tub diges­tiv cu ade­vă­rat efi­cient prin care se pot tranzita în mod pro­fi­ta­bil toate mcdo­nal­du­rile, kefe­ce­u­rile și chi­mi­ca­lele indus­triei noas­tre ali­men­tare.

Iar Dorel, feri­cit ca un vierme în untură, va con­suma și va plăti.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu