Dorel, viermișorul fericit

Obez­i­tatea este o prob­lemă majoră la nivel per­sonal și mon­dial. Pen­tru fiecare din­tre noi e o prob­lemă de sănă­tate, așa cum poate v‐ați gân­dit ime­diat, dar la nivel mon­dial obez­i­tatea e o chestiune de ordin eco­nomic. Pen­tru că obez­i­tatea stă în calea creș­terii prof­i­t­u­lui. Nu vedeți legă­tura? Eu da. Să vă explic.

Un copil se naște om și, aproape ime­diat, mai exact după ce lasă țâța mamei din gură, devine con­suma­tor. Desigur, pen­tru familia sa și câțiva pri­eteni ade­vărați pe care poate îi va avea în viață el va rămâne o ființă umană. Dar pen­tru majori­tatea seme­nilor săi, cei care lucrează în vari­ile ramuri ale economiei mon­di­ale, el devine un potențial con­suma­tor, cel care le‐ar putea plăti salarii cumpărând pro­duse. Pen­tru că vrea să supraviețuiască are nevoie de hrană și ast­fel devine un subiect de maxim interes pen­tru toate com­pani­ile pro­ducă­toare de ali­mente, care se întrec în a‐i oferi ten­tații de nere­fuzat. Desigur, este de dorit ca el să con­sume tot mai mult, numai că apare o prob­lemă: con­suma­torul, să‐l numim Dorel, devine obez.

E o con­secință firească a ali­mentelor proce­sate indus­trial, pline de glu­cide de tot felul și de chim­i­cale cu rol de con­ser­vare și potenți­a­toare de gust. Organ­is­mul uman nu e un lab­o­ra­tor de chimie în care poți face exper­i­mente, așa că Dorel se îngrașă peste măsură și devine tot mai anx­ios când se vede în oglindă. Con­secința? Dorel devine nefericit, Dorel con­sumă mai puțin.

Ce e de făcut? se între­abă indus­tria ali­men­tară. Mân­care proaspătă și sănă­toasă nu‐i putem da, pen­tru că nu e rentabil eco­nomic. Costă prea mult să folosești soiuri nemod­ifi­cate genetic, să nu dai cu ier­bi­cide, să nu folosești îngrășăminte, să nu uti­lizezi con­ser­vanți. Ali­mentele proaspete se strică ime­diat, nu le poți trans­porta prea departe. Răspun­sul e evi­dent: tre­buie să‐l scăpăm pe Dorel de obez­i­tate, ca să poată con­suma mult fără să mai aibă prosteștile sale mus­trări de conști­ință.

Indus­tria far­ma­ceu­tică s‐a făcut că ajută și ea la rezolvarea prob­le­mei, inven­tând pastilele de slăbit. Au funcționat o vreme, până când Dorel s‐a cam prins că sunt cel mult un palia­tiv. Pe urmă s‐au inven­tat dietele, dar astea sunt pen­tru fițoșii care au bani de chel­tuit și nervi de tocat. Plus că nici ele nu funcționează. E vre­mea deci să fie scoasă arti­le­ria grea. E vre­mea să‐l trans­for­măm pe Dorel într‐un tub diges­tiv cu ade­vărat efi­cient prin care se pot tranzita în mod prof­itabil toate mcdon­al­durile, kefe­ceurile și chim­i­calele indus­triei noas­tre ali­mentare.

Iar Dorel, fericit ca un vierme în untură, va con­suma și va plăti.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu