Se dis­cută mult zi­lele as­tea des­pre co­rup­ție, des­pre cum e ea în­ră­dă­ci­nată în clasa po­li­tică și cum dic­tează gu­ver­ne­lor și par­la­men­tu­lui re­gu­lile după care să fie con­dusă Ro­mâ­nia. Ale­ge­rea vi­i­to­ru­lui pre­șe­dinte pare să aibă mare le­gă­tură cu acest su­biect — mulți cred că vic­to­ria lui Ponta ar în­semna o vic­to­rie a ma­fiei po­li­tice, al­ții sunt chiar mai scep­tici și spun că in­di­fe­rent cine va câștiga fo­to­liul de la Co­tro­ceni si­tu­a­ția nu se va schimba. Tim­pul va proba unele din­tre aceste sce­na­rii.

Eu aș vrea să vă rea­min­tesc des­pre ceva ce am mai spus aici, din când în când: co­rup­ția nu se li­mi­tează la clasa po­li­tică, e pre­zentă în toate stra­tu­rile so­ci­e­tă­ții ro­mâ­nești, iar for­mele sale apa­rent mi­nore sunt cele ce ali­men­tează co­rup­ția la nivel înalt. Și aș vrea să mai adaug ceva.

Trăim cu im­pre­sia — care s‑a trans­for­mat trep­tat în con­vin­gere — că dru­mul spre o so­ci­e­tate nor­mală ar tre­bui des­chis de ci­neva, ar tre­bui croit în fața noas­tră de că­tre niște li­deri, ori­care ar fi ei. Clasa po­li­tică nu face nici pe de­parte asta. Nici so­ci­e­ta­tea ci­vilă nu e su­fi­cient de ac­tivă în această pri­vință. An­tre­pre­no­ri­a­tul autoh­ton e mai de­grabă chi­li­pir­giu, ten­tat de oco­li­rea le­gii, de scur­tă­tura fa­cilă că­tre pro­fit. Sin­gu­rii care par că îm­ping Ro­mâ­nia îna­inte sunt cor­po­ra­ți­ile in­ter­națio­nale. Așa să fie?

Cu niște ani în urmă o an­chetă a Con­si­li­u­lui Con­cu­ren­ței con­clu­ziona că pe piața ci­men­tu­lui ar exista niște în­țe­le­geri one­roase în­tre prin­ci­pa­lii trei ju­că­tori și sta­bi­lea niște amenzi dras­tice la vre­mea aceea. Îm­pri­ci­na­ții se fă­ceau vi­no­vați de îm­păr­ți­rea în­tre ei de co­mun acord a pie­ții și sta­bi­li­rea unor pre­țuri mi­ni­male cu sco­pul de a eluda con­cu­rența care ar fi dus la iefti­ni­rea ci­men­tu­lui. Se în­tâm­pla atunci să lu­crez în in­dus­trie și știu si­gur că în Ro­mâ­nia ca­pa­ci­ta­tea de pro­duc­ție de ci­ment era cam dublă față de con­su­mul in­tern, deci fi­e­care din­tre pro­du­că­tori ar fi pu­tut in­vada piața cu pro­duse mai ieftine, în­cu­ra­jând con­struc­ți­ile. Nu vro­iau s‑o facă, au pre­fe­rat să ex­porte ex­ce­den­tul și se pare că s‑au în­țe­les în­tre ei să men­țină în Ro­mâ­nia pre­țul ci­men­tu­lui la un nivel care le asi­gura un pro­fit de aproape 100%. Sa­cul de ci­ment se vin­dea cu dublul cos­tu­lui său. Nu cred că lu­cru­rile s‑au schim­bat prea mult nici acum.

Nu de­mult, Enel a anun­țat că se re­trage din Ro­mâ­nia din ca­uza pro­fi­ta­bi­li­tă­ții slabe pe care o re­a­li­zează. Cu pu­țin timp îna­inte iz­bu­c­nise un scan­dal în presă des­pre su­pra­ta­xa­rea con­su­ma­to­ri­lor ca­s­nici de ener­gie elec­trică, orches­trată de Enel îm­pre­ună cu au­to­ri­tăți ale sta­tu­lui ro­mân. Cel pu­țin la nivel de per­cep­ție s‑a pu­tut con­clu­ziona că, dacă nu ne mai poate fura cu acor­dul ta­cit al sta­tu­lui, Enel își ia ca­tra­fu­sele și pleacă.

Sunt bi­ne­cu­nos­cute po­veș­tile des­pre ma­rile hy­per­mar­ket-uri care pun fur­ni­zo­ri­lor lor niște con­di­ții de li­vrare care sunt im­po­si­bil de în­de­pli­nit de pro­du­că­to­rii lo­cali mici sau mij­lo­cii. Însă chiar și cu fur­ni­zo­rii mari com­por­ta­men­tul lor e dis­cu­ta­bil. Lu­cram pen­tru un pro­du­că­tor im­por­tant care li­vra pro­duse într-un mare hy­per­mar­ket, însă în­re­gis­tra di­fe­rențe foarte mari la re­cep­ția măr­fu­ri­lor în hy­per­mar­ket — în­tre 5 și 10% din anu­mite pro­duse erau lipsă la re­cep­ție. Pen­tru o lună de zile fi­e­care ca­mion care li­vra în acel hy­per­mar­ket era în­so­țit de un re­pre­zen­tant al pro­du­că­to­ru­lui — dintr‑o dată di­fe­ren­țele aproape au dis­pă­rut. S‑a în­che­iat luna ex­pe­ri­men­tală și di­fe­ren­țele au re­ve­nit ma­gic la ci­frele di­na­inte. Re­cep­țio­ne­rii din hy­per­mar­ket și șo­fe­rii fir­mei de trans­port aveau pro­priul lor bu­si­ness, ma­na­ge­rii lor știau foarte bine, dar to­le­rau fur­tul.

Lu­koil în­re­gis­trează an de an pier­deri în Ro­mâ­nia, în con­di­ți­ile în care are ac­ces di­rect la o sursă ieftină de pe­trol de la ei de-acasă. Ra­fi­nă­ri­ile ce­lor­lalți pro­du­că­tori merg în pro­fit, doar ei să­ra­cii nu re­u­șesc să facă un ban cin­stit. E ab­surd să te gân­dești că as­cund ba­nii ca să nu plă­tească taxe, că in­ter­ven­ția lui Ponta nu face de­cât să arate că lu­cru­rile as­tea se în­tâm­plă cu acor­dul ta­cit al func­țio­na­ri­lor sta­tu­lui? De­si­gur că nu, mai ales că atunci când DNA-ul în­cepe să scu­ture craca, Lu­koil ame­nință că în­chide afa­ce­rea și pleacă. În ace­lași timp Ga­z­prom — fără nici o ex­pli­ca­ție — re­duce vo­lu­mul de gaze li­vrate în Ro­mâ­nia. A dra­cu­lui co­in­ci­dență.

Ce vreau să spun e că s‑ar pu­tea ca o parte a me­diu­lui de afa­ceri ro­mâ­nesc, chiar și nis­cai mul­ti­na­țio­nale și mari cor­po­ra­ții, să se fi adap­tat și el la spe­ci­fi­cul nos­tru na­țio­nal, ba chiar să fi în­ce­put să‑i placă avan­ta­jele eco­no­mice pe care co­rup­ția le aduce ce­lor care o prac­tică. Sun­tem prinși cu to­ții în hora min­ciu­nii și ho­ției și ne în­vâr­tim atât de iute că ne e tot mai greu să ne oprim sau să ie­șim din joc.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu