Citeam cu ceva timp în urmă despre manevrele domnului Tăriceanu de a‑și confecționa rapid un partid în fruntea căruia să se așeze și cu care să participe la alegerile prezidențiale. Ideea originală care îi venise era una foarte liberală, ca să zic așa, adică de ce să înființăm un partid și să ne batem capul cu toată tevatura aferentă, mai bine cumpărăm unul gata făcut și‑l vopsim frumos pe deasupra. Căci nu‑i treabă simplă să aduni semnăturile de înființare, să mergi la tribunal să‑l înscrii, să faci sedii în județe, să cauți oameni care să coordoneze filialele, să convoci congres, să redactezi și să aprobi un statut, să stabilești structuri de conducere, să alegi pe cei ce ocupă funcțiile. Muncă multă.
Și nu se făcea ca un domn fin și inteligent precum Călin Tăriceanu să-și piardă prețiosul timp cu astfel de prostii. Așa că a cumpărat de pe piață Partidul Național al Mediului, o formațiune politică serioasă și solidă, de care orișicare român a auzit și care — cu totul întâmplător — era la ofertă. Totul părea să decurgă conform planului, nu mai trebuia decât schimbată denumirea șandramalei în Partidul Liberal Reformator, așa cum era pofta marelui reformist liberal. Și‑a mai avut dumnealui un moft personal: nu‑i plăcea sigla partidului cumpărat, o ghindă, adică un viitor stejar bine înfipt în pământ, așa că s‑a gândit să o schimbe cu o păsărică, care simboliza mult mai bine disponibilitatea sa de a zbura din cracă în cracă, după cum o cer interesele personale.
Așa că la începutul lui august adunară ecologiștii la un congres și acolo hotărî domnu’ Călin că se vor numi PLR și sigla va fi păsărica zburătoare. Lumea a ridicat mâna și‑a votat că da, așa e bine, că doar nu erau să se pună contra noului șef al partidului. Bașca mulți dintre membrii minusculului partid or fi fost fericiți că în sfârșit vor aparține unui partid care ajunge în parlament, poate se vor alege și ei cu un oarece câștig. Nu mai trebuia decât să înscrie schimbările la tribunal si treaba era făcută.
Între timp prietenii de la PSD ai domnului Tăriceanu au pus‑o de‑o ordonanță de foarte mare urgență prin care să “restabilească echilibrul politic la nivelul administrației locale” ce era profund afectat de faptul că n‑aveau destui primari de partea lor, ca să fie siguri de victoria la alegerile prezidențiale. Care va să zică de la 1 septembrie până la 15 octombrie domni primari care aveau dubii în privința aparteneței lor politice pot să schimbe partidul fără să-și piardă dregătoria locală câștigată. Călin, bun întreprinzător, dădu și el sfoară‑n țară către primarii liberali și le sugeră că poate ar vrea să vină la partidul său nou creat, unde are să curgă lapte și miere. Probabil mai existau unii primari care aveau, așa, o urmă de jenă să sară direct din PNL în PSD, iar varianta PLR era perfectă: sunt tot liberali, deci n‑au “trădat” ideologia, dar vor primi și ei o țâță de muls.
Pentru că procedurile la tribunal cu transformarea partidului erau cam întârziate și nu dădeau semne de accelerare, iar domnul Călin se dorea candidat la președinție, nu rămăsese decât varianta candidaturii independente. Nu era exact ce ar fi trebuit, căci alegerile din toamnă erau un prilej foarte bun pentru popularizarea denumirii noului partid și a siglei, dar ce să‑i faci, nu-ți ies toate cum vrei. În fond planul e să iasă Ponta președinte, iar Tăriceanu să primească o dregătorie interesantă, poate chiar prim ministru, de ce nu?
Totul mergea strună. Până mai zilele trecute când Tribunalul București a terminat în sfârșit deliberările și a concluzionat sec că transformarea ecologiștilor în reformiști liberali este ilegală, pentru că nu ai voie să schimbi sigla unui partid cu șase luni înaintea unor alegeri. Afurisitul de articol 5 aliniatul 4 din legea 14/2003 zice că “semnul permanent poate fi schimbat cu cel puțin 6 luni înainte de data alegerilor, de către organele competente ale partidului”. Deci schimbarea de statut votată în ditamai congresul e ilegală. Deci partidul nu se mai poate chema PLR, ci rămâne PNM, iar sigla e ghinda aia nasoală, nu păsărica aia mișto. Trebuie să treacă alegerile, să se convoace alt congres, care să ceară iar modificarea. Nașpa.
Dar problema cea mai mare nu‑i asta. O mulțime de primari au trecut deja de la PNL la PLR. Mai sunt două zile până expiră termenul ordonanței pentru traseiști și ei se află într-un partid inexistent. Abia ăsta e un adevărat deranj. Au voie să schimbe din nou? Pot retracta schimbarea făcută? Îi mai primește PNL înapoi? O mulțime de întrebări și, cu siguranță, o grămadă de cazuri particulare, fiecare cu complicațiile sale.
Și toate astea pentru că lu’ domnu’ Călin nu‑i place ghinda, ci păsărica.
Lasă un comentariu