Hagi și austro-ungarii

Luni seară. Stau în bu­că­tă­rie și mă­nânc pâine cu sa­lată de icre. Foarte bune. La ra­dio, ca de obi­cei, emi­siu­nea Tri­buna 0 a lui Ioa­ni­țoaia. In­vi­tat e ni­meni al­tul de­cât Gică Hagi. Su­biec­tul e, ghici ghi­ci­toa­rea mea, fo­tba­lul. Așa, în ge­ne­ral — cum mai merge treaba pe la Vi­i­to­rul, cum e cu na­țio­nala, ne ca­li­fi­căm sau nu, de ce nu‑i ba­tem pe toți pen­tru că ju­că­to­rii noș­tri sunt enorm de ta­len­tați, or fi da’ nu prea pun osu’ la treabă. Și așa mai de­parte. Există des­tulă lume care n‑are o pre­o­cu­pare utilă în viață și e dis­pusă să pă­lă­vră­gească des­pre pros­tii de ge­nul ăsta. As­cult și eu cu ju­mă­tate de ure­che, să aud ce mai de­bi­tează mi­cro­biș­tii. Plus că Gică s‑ar pu­tea să o zică pe aia cu ba­lo­nul e rot­und sau cu un­gu­rii și-au do­rit mai mult ega­lul — mă to­pesc după panse­u­rile sale.

Sună un nene și zice că n‑avem re­zul­tate fi­indcă n‑avem cen­tre de co­pii. Hagi mârâie ceva că a fă­cut el aca­de­mie, dar ne­nea ăla nu se lasă și zice tot res­pec­tul domnu’ Gică, da’ tre­buie mai multe, do­m’ne. Așa e, con­chide și Hagi îm­pă­ciu­i­tor, ne tre­buie aca­de­mii de co­pii. Ne­nea de la te­le­fon e însă ho­tă­rât să cla­ri­fice to­tul: păi dacă n‑avem cen­tre de co­pii, de ce nu fa­cem și noi ca nem­ții, do­m’ne? Ioa­ni­țoaia se gân­dește că de aici ar tre­bui să preia el dis­cu­ția. Ce să fa­cem ca nem­ții? Să na­tu­ra­li­zăm stră­ini, ca Bo­a­teng, zice ne­nea. Păi Bo­a­teng s‑a cam năs­cut în Ger­ma­nia! pa­rează Ioa­ni­țoaia. Da, do­m’ne — nu se lasă ne­nea — îi adu­cem din Africa de co­pii, îi na­tu­ra­li­zăm și pe urmă joacă la noi.

Tă­cere pen­tru o clipă. Enor­mi­ta­tea l‑a de­pă­șit pe dom­nul Ovi­diu. Nu și pe Gică Hagi care îi sare în aju­tor: ai­cea nu sunt de acord, să știți că și noi avem co­pii foarte ta­len­tați și avem ro­mâni, ma­chi­doni, aus­tro-un­gari, avem de unde alege. Ge­nial Gică! În spri­ji­nul na­țio­na­lei de fo­tbal a Ro­mâ­niei pro­pun să că­u­tăm prin țară și câ­țiva pui de vi­zi­goți, nis­cai odra­sle de cu­mani și vreo doi pu­ra­dei pe­ce­n­egi. Ca să avem de unde alege.

Comentează pe Facebook...

Abonează-te...