Cei cărora le mai pasă

Cred că Mon­ica Macovei avea drep­tate când descria PSD ca un grup infracțional orga­ni­zat. De fapt asta îi deose­bește de cele­lalte par­tide, pro­fe­sion­is­mul cu care prac­tică infracțion­al­i­tatea, corupția. N‐am să o fac pe naivul spunând că în alte par­tide nu există corupți. Cu sig­u­ranță că sunt. Dar nici un alt par­tid nu a ajuns la mecan­is­mele unse și reglate ale PSD‐ului, nici unii din­tre ei nu sunt așa de relațion­ați cu toate cele­lalte stra­turi ale soci­etății, de la judecă­tori și procurori până la oameni de afac­eri. E o incred­i­bilă increngă­tură pe care au construit‐o în anii de după '89, iar acum se ridică nițel pânza care acop­erea întregul eșafo­daj de ochii noștri, iar ceea ce vedem ne îngrozește, dar n‐ar tre­bui să ne sur­prindă.

E o iluzie și o dovadă de naiv­i­tate să mai judeci rival­itățile din­tre PSD și par­tidele lib­erale în ter­meni de antag­o­nie ide­o­log­ică stânga‐dreapta. PSD nu reprez­intă stânga, nu are nici o legă­tură cu social‐democrația (las aici la o parte cât de lib­er­ali sunt lib­er­alii, e o altă poveste). PSD este un grup mafiot struc­turat a cărui filo­zofie de accedere la put­ere se bazează pe înșe­larea celor proști și nee­d­u­cați — care sunt mulți în țara asta — prin promi­si­uni deșarte despre un stat‐părinte care îți dă și‐ți bagă și‐n traistă. Ceea ce se întâm­plă în spatele dis­cur­surilor pseudo‐socialiste ale celor ce sunt trim­iși la tele­vi­zor să vor­bească pros­timii este sin­te­ti­zat per­fect de con­ver­sația lui Hreben­ciuc cu Șova, sur­prinsă în inter­cep­tările DNA:

Şi mai e legea 78. […] Aia e lege făcută de Sto­ica în 2000, atunci am aprobat‐o ca tâmpiţii. […] Năs­tase a fost prima vic­timă a aces­tei legi. E un arti­col 13 care spune aşa: influ­enţarea în cal­i­tate de şef de par­tid nu ştiu ce, orga­ni­za­ţie şi altele, nu numai par­tid, influ­enţarea şi luarea decizi­ilor, cum e tre­cut acolo, pen­tru obţinerea de foloase necu­ven­ite, bani sau bunuri pen­tru sine sau pen­tru altul. Aşa l‐au băgat şi pe Liviu cu ref­er­en­du­mul. […] Deci, automat, sun­tem beliţi. Tre­buie puse la punct astea pen­tru că, îţi spun, sun­tem dege­aba.

A nu fi dege­aba este rațion­a­men­tul în baza căruia politi­cienii aspiră la put­ere. Nu te‐ai dus în par­la­ment dege­aba, e musai să existe un câștig din ches­tia asta, iar legile tre­buie votate ca să nu der­an­jeze bunul mers al afac­er­ilor par­la­men­tar­ilor.

Inter­ceptarea aces­tei con­ver­sații, care înțe­leg că nu s‐a des­fășu­rat la tele­fon, ci față în față, relevă o oper­ați­une de filare foarte labo­rioasă, cu micro­foane insta­late și dube cu echipa­ment de inter­ceptare. Ca‐n filme. Iar con­secința este că legea amin­istiei este — pen­tru moment — imposi­bil de tre­cut, căci ar tor­pila cam­pa­nia elec­torală a lui Ponta și ar stârni niște proteste serioase. Pen­tru Hreben­ciuc nu mai rămâne decât vari­anta sin­u­ciderii politice. Demisia din Par­la­ment nu este un gest de onoare, ci un ordin de la par­tid: dacă vrei să mai ai vreo șansă de scă­pare prin grațiere, pleacă.

Dis­cutând cu Șova despre o lege a amistiei care să acopere exact faptele sale din dosarul cu retro­cedarea suprafețelor de pădure, Hreben­ciuc își recunoaște vinovăția. Corob­o­rarea celor două dosare — cel al pădurilor cu cel al trafi­cu­lui de influ­ență — poate duce ușor un com­plet de jude­cată la con­cluzia con­damnării pen­tru ambele capete de acuzare. Foarte prob­a­bil că asta se va întâm­pla până la urmă, iar PSD‐ul se debarasează de guz­gan fără nici un fel de remușcări. Doar Șova mai e ținut încă la piept, dar am o bănuială că Drag­nea își ascute de zor cuțitele.

Ultimele dosare scoase la lumină ar tre­bui să lămurească și cel mai îndoc­tri­nat fan al PSD‐ului că aici nu vor­bim de mâna lui Băs­escu. Dimen­si­u­nile și impli­cați­ile aces­tor scan­daluri depășesc cu mult ceea ce ar fi putut orches­tra președ­in­tele, pre­supunând că s‐ar fi apu­cat de așa ceva. De la dosarul Microsoft până și Ponta a renunțat să mai denunțe regimul băsist în conex­i­une cu acți­u­nile DNA. Dan Tur­turică face niște intere­sante conex­i­uni între recen­tele con­flicte din Ucraina, inter­dicția pusă unor ofi­ciali maghiari de către SUA și dosarele de corupție de la noi. Sfer­ele de influ­ență în regiune nu se câștigă doar prin răboaie con­venționale — e sufi­cient să susții aduc­erea în frun­tea unui stat a unei găști de tâl­hari și min­ci­noși ca să poți con­trola tot ce se întâm­plă acolo. Este posi­bil și prob­a­bil că SUA sunt — într‐un fel sau altul — în spatele aces­tei curățenii făcute în Româ­nia.

Dar curățe­nia nu se poate rezuma la ceea ce am văzut până acum. De‐abia am zgâriat suprafața, can­grena se întinde mult în adâncime. Mai sunt mulți șobolani de scos din viz­iuni, iar asta nece­sită timp. E nevoie să facem și noi un gest care să arate că ne pasă de ceea ce se întâm­plă cu țara asta. E momen­tul să probăm fap­tul că există o sumă de oameni care nu și‐au pier­dut busola morală, care vor cu ade­vărat să vadă corupția adusă în fața justiției. E vre­mea să arătăm oricui o fi în spatele aces­tei curățenii că are pen­tru cine să se zbată. Că mai sun­tem aici, că ne mai pasă.

Și e o sin­gură modal­i­tate prin care putem face asta: votând unul din­tre cei doi can­di­dați — Iohan­nis sau Macovei — care se află de partea aceasta a bar­i­cadei. Și chiar dacă în final vor pierde, tre­buie măcar să demon­străm că pierd la mus­tață, că nu sun­tem o sim­plă turmă de proști mânată din spate de păpușarii roșii. Pen­tru că dacă ratăm această demon­strație, Hreben­ciuc va fi avut drep­tate. Sun­tem dege­aba.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu