Cred că Monica Macovei avea dreptate când descria PSD ca un grup infracțional organizat. De fapt asta îi deosebește de celelalte partide, profesionismul cu care practică infracționalitatea, corupția. N‑am să o fac pe naivul spunând că în alte partide nu există corupți. Cu siguranță că sunt. Dar nici un alt partid nu a ajuns la mecanismele unse și reglate ale PSD-ului, nici unii dintre ei nu sunt așa de relaționați cu toate celelalte straturi ale societății, de la judecători și procurori până la oameni de afaceri. E o incredibilă increngătură pe care au construit‑o în anii de după ’89, iar acum se ridică nițel pânza care acoperea întregul eșafodaj de ochii noștri, iar ceea ce vedem ne îngrozește, dar n‑ar trebui să ne surprindă.
E o iluzie și o dovadă de naivitate să mai judeci rivalitățile dintre PSD și partidele liberale în termeni de antagonie ideologică stânga-dreapta. PSD nu reprezintă stânga, nu are nici o legătură cu social-democrația (las aici la o parte cât de liberali sunt liberalii, e o altă poveste). PSD este un grup mafiot structurat a cărui filozofie de accedere la putere se bazează pe înșelarea celor proști și needucați — care sunt mulți în țara asta — prin promisiuni deșarte despre un stat-părinte care îți dă și-ți bagă și‑n traistă. Ceea ce se întâmplă în spatele discursurilor pseudo-socialiste ale celor ce sunt trimiși la televizor să vorbească prostimii este sintetizat perfect de conversația lui Hrebenciuc cu Șova, surprinsă în interceptările DNA:
Şi mai e legea 78. […] Aia e lege făcută de Stoica în 2000, atunci am aprobat‑o ca tâmpiţii. […] Năstase a fost prima victimă a acestei legi. E un articol 13 care spune aşa: influenţarea în calitate de şef de partid nu ştiu ce, organizaţie şi altele, nu numai partid, influenţarea şi luarea deciziilor, cum e trecut acolo, pentru obţinerea de foloase necuvenite, bani sau bunuri pentru sine sau pentru altul. Aşa l‑au băgat şi pe Liviu cu referendumul. […] Deci, automat, suntem beliţi. Trebuie puse la punct astea pentru că, îţi spun, suntem degeaba.
A nu fi degeaba este raționamentul în baza căruia politicienii aspiră la putere. Nu te-ai dus în parlament degeaba, e musai să existe un câștig din chestia asta, iar legile trebuie votate ca să nu deranjeze bunul mers al afacerilor parlamentarilor.
Interceptarea acestei conversații, care înțeleg că nu s‑a desfășurat la telefon, ci față în față, relevă o operațiune de filare foarte laborioasă, cu microfoane instalate și dube cu echipament de interceptare. Ca‑n filme. Iar consecința este că legea aministiei este — pentru moment — imposibil de trecut, căci ar torpila campania electorală a lui Ponta și ar stârni niște proteste serioase. Pentru Hrebenciuc nu mai rămâne decât varianta sinuciderii politice. Demisia din Parlament nu este un gest de onoare, ci un ordin de la partid: dacă vrei să mai ai vreo șansă de scăpare prin grațiere, pleacă.
Discutând cu Șova despre o lege a amistiei care să acopere exact faptele sale din dosarul cu retrocedarea suprafețelor de pădure, Hrebenciuc își recunoaște vinovăția. Coroborarea celor două dosare — cel al pădurilor cu cel al traficului de influență — poate duce ușor un complet de judecată la concluzia condamnării pentru ambele capete de acuzare. Foarte probabil că asta se va întâmpla până la urmă, iar PSD-ul se debarasează de guzgan fără nici un fel de remușcări. Doar Șova mai e ținut încă la piept, dar am o bănuială că Dragnea își ascute de zor cuțitele.
Ultimele dosare scoase la lumină ar trebui să lămurească și cel mai îndoctrinat fan al PSD-ului că aici nu vorbim de mâna lui Băsescu. Dimensiunile și implicațiile acestor scandaluri depășesc cu mult ceea ce ar fi putut orchestra președintele, presupunând că s‑ar fi apucat de așa ceva. De la dosarul Microsoft până și Ponta a renunțat să mai denunțe regimul băsist în conexiune cu acțiunile DNA. Dan Turturică face niște interesante conexiuni între recentele conflicte din Ucraina, interdicția pusă unor oficiali maghiari de către SUA și dosarele de corupție de la noi. Sferele de influență în regiune nu se câștigă doar prin răboaie convenționale — e suficient să susții aducerea în fruntea unui stat a unei găști de tâlhari și mincinoși ca să poți controla tot ce se întâmplă acolo. Este posibil și probabil că SUA sunt — într-un fel sau altul — în spatele acestei curățenii făcute în România.
Ce vedem azi este începutul fazei decisive, când sunt eliminate nodurile de rețea. Cei ce au avut în mână, ani… http://t.co/erb06mSuoa
— dan turturica (@danturturica) October 20, 2014
Dar curățenia nu se poate rezuma la ceea ce am văzut până acum. De-abia am zgâriat suprafața, cangrena se întinde mult în adâncime. Mai sunt mulți șobolani de scos din viziuni, iar asta necesită timp. E nevoie să facem și noi un gest care să arate că ne pasă de ceea ce se întâmplă cu țara asta. E momentul să probăm faptul că există o sumă de oameni care nu și-au pierdut busola morală, care vor cu adevărat să vadă corupția adusă în fața justiției. E vremea să arătăm oricui o fi în spatele acestei curățenii că are pentru cine să se zbată. Că mai suntem aici, că ne mai pasă.
Și e o singură modalitate prin care putem face asta: votând unul dintre cei doi candidați — Iohannis sau Macovei — care se află de partea aceasta a baricadei. Și chiar dacă în final vor pierde, trebuie măcar să demonstrăm că pierd la mustață, că nu suntem o simplă turmă de proști mânată din spate de păpușarii roșii. Pentru că dacă ratăm această demonstrație, Hrebenciuc va fi avut dreptate. Suntem degeaba.
Lasă un comentariu