Închipuiți-vă că locuiți într‑o comună și că v‑ați ales primarul pe considerente pur administrative, cineva pe care îl știți organizat și inteligent, un adevărat gospodar. E un exercițiu teoretic, firește. Alesul vostru s‑a aflat la momentul alegerii sale pe listele unui partid, dar discursul și programul său pentru comună aveau prea puțin de a face cu ideologiile prin care partidele pretind că se deosebesc unele de celelalte. În România însă s‑a schimbat între timp puterea politică, iar partidul primarului nu se mai află la putere, ci opoziția. Iar opoziția îi oferă primarului oportunitatea de a schimba taberele, de a trece la ei, sub amenințarea nerostită de a i se tăia fondurile alocate de la nivel central și județean.
Primarului i se prezintă o dilemă: să accepte trădarea sau nu? Este importantă apartenența sa la un anume partid, la o anume ideologie, din punctul de vedere al proiectelor pe care dorește să le pună în practică în comună? Desigur, nu. Vor considera concetățenii săi, cei ce l‑au pus în fruntea comunei, că moralitatea sa este mai prețioasă decât asfaltarea ulițelor, canalizarea sau alte investiții de acest tip? Cu siguranță că majoritatea ar răspunde cu nu. Și atunci cine va prețui prezumptiva sa fidelitate, ipotetica sa stăruință de a își păstra moralitatea? Poate doar niște șefi ai partidului din care s‑a ales primar. Dar nici lor nu are a le mulțumi pentru nimic, căci primăria a câștigat‑o pentru ei, nu datorită lor. Nu ideologia partidului l‑a propulsat drept câștigător în alegerile locale.
În județul Buzău toți primarii PDL au trecut la PSD, 14 în total. Din cei 26 de primari PNL, doar opt nu au migrat. În total PSD deține acum 76 de primării din 87. La Botoșani 10 primari, 70 de consilieri locali și 8 consilieri județeni au trecut de la PNL și PDL la PSD, în frunte cu un vicepreședinte PNL care a declarat că “nu se mai regăsește în PNL”. Întrebarea firească este dacă s‑a regăsit vreodată. N‑am idee care sunt cifrele exacte ale migrației favorizate de ordonanța Dragnea, dar e clar că în Moldova și Muntenia a fost măcel pentru partidele de dreapta. Blaga spunea cândva că le mulțumește celor din guvern pentru că‑i scapă de lichele — aparent partidul lui era format mai mult din astfel de personaje. N‑a scapat doar de lichele, ci și de jumătate din partid.
Poate credeți că PSD chiuie de bucurie după toate aceste “transferuri ideologice”. La centru, alde Dragnea, Ponta et co. probabil că da. La nivel de județ însă nu chiar. Primarii PSD-ului, ăia vechi, nu văd cu ochi foarte buni venirea foștilor inamici, iar motivul e unul foarte simplu: cașcavalul — și-așa cam subțirel — se va împărți la mai mulți. Așa că vor pune presiune pe baronii locali, cei care fac dreapta împărțeală, să li se acorde o porție mai consistentă lor, cei “ai casei”. Însă baronii locali vor fi la rândul lor presați de la centru să dea ceva și noilor sosiți, că să fie fidelizați și să performeze la alegeri. Conflictele vor fi multe și greu de gestionat. Iar peste toate va pluti mereu incertitudinea fidelității acestor mercenari politici, căci aceia care au trădat o dată o vor mai face și cu alte prilejuri.
Cu toate incovenientele astea, condiționarea fondurilor alocate e motorul electoral al accederii sau menținerii la putere în toți anii de după revoluție. Ăsta a fost instrumentul pe care FSN și apoi PSD l‑au folosit cu îndemânare pentru a‑și asigura votul popular. Celelalte partide au învățat de la ei, ceva mai târziu, dar niciodată n‑au ajuns la performanțele logistice ale roșilor. Primarii merg prin sate și mobilizează lumea la vot, spunându-le că dacă votează candidatul X vor primi fonduri ca să pună asfalt, să tragă apă, să repare căminul cultural. Multe din promisiuni nici măcar nu se împlinesc ulterior, dar peste patru ani se vor găsi alte minciuni, alte deșarte promisiuni.
Guvernul Ponta tocmai a făcut un astfel de cadou electoral — 85 de milioane de lei pentru sezonul rece. Ar fi probabil foarte interesantă o analiză a destinației finale a acestor bani comparativ cu lista primarilor care au “dezertat” din partidele lor pentru a trece la PSD sau UNPR. Probabil în multe din aceste comune se vor pune îndată niște plombe în asfaltul rupt de ploi, se vor împărți niscai lemne pe la familiile mai sărace, iar primarul va trimite vorbă prin sat că uite, vezi ce bine e că a trecut la PSD? Încă o dată metoda celor treizeci de arginți va funcționa ireproșabil.
Lasă un comentariu