Am o tot mai puternică impresie că e oarece panică în tabăra pesedistă în ultimul timp. Mesajele victorioase pe care le trâmbițau în stânga și dreapta s‑au cam rărit, Ponta a lăsat‑o moale cu debăsificarea, baronii — ăia pe care încă nu i‑a săltat DNA — se încaieră pe putere sau își plătesc polițe doar de ei știute. Sondajele care sunt comandate de alții au început să arate că victoria roșie nu e chiar așa de sigură. În jurul meu nu văd decât oameni care votează pe Macovei sau Iohannis, unde or fi pontacii? Probabil că nu mă învârt eu în cercurile care trebuie.
Povestea cu fluturașii împărțiți prin poștă, anunțându‑i pe pensionari că Iohannis le va tăia pensia, demonstrează un soi de disperare. De ce ai avea nevoie să-ți fidelizezi un electorat care îți e deja net favorabil? Poate pentru că statisticile proprii îți arată că exact acolo pierzi teren. Dar cât de agitat să fii ca să apelezi la o instituție a statului, ceea ce e — evident — ilegal? Cât de disperat să fii ca să riști o anchetă a DNA, așa cum s‑a întâmplat cu fraudele de la referendum?
Sponsorizarea asiduă a bisericii n‑are alt rost decât susținerea lui Ponta la alegeri. Popii trebuie să îndemne enoriașii să voteze cu omul lui Dumnezeu, Victor, presupunându-se că liota de babe pupătoare de moaște și icoane urmează obedientă povețele preasfinților. Ceea ce e în mare parte adevărat. Nicicând parcă nu am văzut atâția bani aruncați în poala preafericitului Daniel, care probabil că trăiește clipe de intensă plăcere văzând cum disperarea pesedistă rotunjește consistent contul patriarhiei.
Madam Firea — țața de serviciu a pesediștilor — a iesit și ea la atac cu o nouă mizerie: Iohannis a făcut bani din adopții dubioase. Din nou, trecând peste jegoșenia procedeului, văd aceeași disperare. N‑ai nevoie de astfel de afirmații decât dacă ești încolțit, nevoit. Iohannis crește lent, ardelenește, dar crește. Iar aceste atacuri mi se par proba clară că PSD simte pericolul pierderii acestor alegeri. Chiar Ponta a anunțat deunăzi că obiectivul pentru turul 1 este 37,5%, cât au luat în europarlamentare. Dar de ce așa modest, domnu’ Victor? V‑ați tras vreo 500 de primari nou-nouți, din opoziție, dornici să vă servească cu voturi proaspete. La așa iubire populară eu zic că ar trebui să vă propuneți să câștigați din primul tur, nu?
Ca să pună moț tuturor acuzațiilor că își protejează penalii, în camera deputaților PSD îl înlocuiește pe deja doveditul infractor Viorel Hrebenciuc din funcția de vicepreședinte cu controversatul Marian Neacșu, acuzat și el de angajarea propriei fiice în parlament și autor al introducerii legii amnistiei și grațierii în faimoasa zi numită “marțea neagră”. Pe urmă refuză propunerea grupului PNL și PDL de a introduce pe ordinea de zi legea amnistiei și grațierii pentru a fi respinsă explicit și irevocabil, invocând motive birocratice, că nu știu ce comiție nu a făcut și nu a dres. Confuzii, eschive, minciuni, aresenalul obișnuit al politicienilor. Pe holurile parlamentului, la puțin timp după asta, Victor Ponta declară presei că nu s‑a putut respinge legea aministiei pentru că “dumneavoastră, opoziția, ați uitat să cereți să fie pusă pe ordinea de zi”, dar că el e absolut sigur că o astfel de lege va fi respinsă. WTF, presa e acum dumneavoastră, opoziția? De când?
E limpede. Alegerile din noiembrie au o miză mult mai mare decât toate celelalte de până acum. Și asta o spune unul care nu demult era convins că absenteismul e singurul răspuns la corupția clasei politice. Dacă în trecut am spus că n‑avem nimic de apărat, că toți sunt o apă și-un pământ, acum nu mai e deloc așa. Ceea ce ne doream de 25 de ani a început să se întâmple: justiție, stat de drept, susținere explicită din parte UE și SUA. Dacă și acum stăm acasă, dacă iar ne dăm cu stângul în dreptul, nu mai avem nici o scuză.
13:10
12:10
bine-ar fi, coane, dar eu nu indraznesc sa fiu asa optimista