Există cu si­gu­ranță o di­ho­to­mie po­li­tică în sâ­nul po­po­ru­lui ro­mân, ale că­rei ca­uze sunt ex­trem de nu­me­roase și de com­plexe. Există un ba­zin elec­to­ral al ce­lor ce do­resc să fie asis­tați so­cial, al ce­lor ce vor ca sta­tul să le dea prin vo­ința mă­ri­ni­moasă a unui tă­tuc omnis­cient și omni­po­tent. Și există un seg­ment com­plet se­pa­rat al ce­lor ce ac­ceptă fap­tul ca pro­priul des­tin de­pinde în pri­mul rând de ceea ce fac ei în­șiși, de munca și pri­ce­pe­rea lor. Pri­mii vor să audă pro­mi­siune de lapte și mi­ere cur­gând că­tre ei, vor plase cu po­meni elec­to­rale, vor pen­sii mari, sa­la­rii grase pen­tru bu­ge­tari și aju­toare so­ci­ale cât mai multe. Cei­lalți vor un stat care să nu‑i ju­poaie prin taxe și im­po­zite, care să cre­eze con­tex­tul eco­no­mic în care își pot va­lo­ri­fica la ma­xim po­ten­ți­a­lul pro­priu. În­tre cele două Ro­mâ­nii s‑a dus răz­bo­iul po­li­tic în toți acești 25 de ani de după ’89.

Ves­tea bună este că pri­mul seg­ment, cân­dva ma­jo­ri­tar, se sub­ți­ază cu fi­e­care an care trece. Vin din spate ge­ne­ra­ții noi care în­groașă mai de­grabă rân­du­rile ce­lor ce se vor in­de­pen­denți și li­beri, deși he­do­nis­mul con­su­me­rist adus de criza ca­pi­ta­lis­mu­lui îm­pinde — pa­ra­do­xal sau nu — pe des­tui din­tre ei în ta­băra cea­laltă. Dar ten­dința e lim­pede. N‑o ve­dem ex­pri­mată în op­țiu­nile elec­to­rale pen­tru că sunt încă mulți care stau de­parte de mur­dă­ria cla­sei po­li­tice, care cred că se pot des­curca în viață chiar și in ciuda unui stat in­com­pe­tent. Dim­po­trivă, asis­ta­ții sunt ac­tivi elec­to­ral pen­tru că sin­gura lor șansă de a‑și ve­dea obiec­ti­vele atinse este men­ți­ne­rea unui anu­mit tip de po­li­ti­cian la gu­ver­nare. Dar ui­tați-vă la pro­cen­tele ob­ți­nute de PSD de‑a lun­gul ani­lor: de la un ferm 55% au ajuns la un ma­xim 40%. Ponta, hienă an­tre­nată la școala lui Ili­escu și Năs­tase, simte pe­ri­co­lul. Există două lu­cruri care pot fi făcute.

Pri­mul este să cre­ezi o stare de con­fu­zie la gra­nița din­tre cele două seg­mente elec­to­rale. În­tot­dea­una vor exista oa­meni ne­ho­tă­râți, os­ci­lanți, gata să ac­cepte ar­gu­mente ale ce­lei­lalte ta­bere. Ponta le oferă prin dis­curs ilu­zia unui so­cial-li­be­ra­lism, ne­u­i­tând să ada­uge per­ma­nent la di­men­siu­nea so­ci­a­listă ele­men­tele unui fals li­be­ra­lism care ar tre­bui să mai atragă vreo câ­teva pro­cente de nă­uci. Ăsta e ro­lul lui Tă­ri­ceanu, pe care îl cul­tivă cu aten­ție, in­clu­siv prin anun­țuri hi­lare de nu­mire a lui ca prim-mi­nis­tru. E ci­neva atât de naiv să-și în­chi­puie că Drag­nea sau Ghiță vor ac­cepta să fie con­duși in gu­ver­nare de ci­neva care nu e în to­ta­lul lor con­trol? Son­da­jele arată că da.

A doua di­rec­ție de atac este să re­duci pre­zența la vot ast­fel ca cei 40% ai tăi să de­vină ma­jo­ri­tate. Asta pre­su­pune să trans­mită pe toate ca­na­lele me­sa­jul că vic­to­ria stân­gii va fi zdro­bi­toare, că nu are rost să lupți îm­po­triva lor, ești ne­în­sem­nat față de co­vâr­și­toa­rea vo­ință a elec­to­ra­tu­lui lor. Efec­tul psi­ho­lo­gic al mu­tă­rii ce­lor 500 de pri­mari la PSD prin or­do­nanța tra­seiș­ti­lor este mai mare de­cât efec­tul elec­to­ral. O parte din­tre lo­cu­i­to­rii ace­lor co­mune și orașe ar fi vo­tat ori­cum cu PSD din con­vin­ge­rile lor pro­prii. Dar im­pre­sia pe care o cre­ează această vic­to­rie a oport­u­nis­mu­lui po­li­tic în rân­du­rile elec­to­ra­tu­lui ur­ban este cu mult mai im­por­tantă. Dacă se re­duce cu doar 5–10% pre­zența la vot a elec­to­ra­tu­lui ad­ver­sa­ri­lor deja obiec­ti­vul e mai mult de­cât atins.

Ce fac cei­lalți? Își joacă pro­pri­ile cărți. Iohan­nis își ma­ni­festă pro­pria per­so­na­li­tate, fi­ind ex­trem de re­zer­vat în a face de­cla­ra­ții pom­poase sau a se an­gaja în po­le­mici de­gra­dante, lă­sându-se dus de par­ti­dele din spate, ale că­ror me­tode nu sunt în­tot­dea­una di­fe­rite de ale pe­se­diș­ti­lor — vezi po­me­nile elec­to­rale. Ma­co­vei atacă seg­men­tul ur­ban, în­cer­când să mo­bi­li­zeze clasa mij­lo­cie in­ter­naută din ora­șele mari, o zonă a unui anume ra­di­ca­lism ci­vic for­mată din cei dez­a­mă­giți de în­treaga clasă po­li­tică. Udrea exer­sează me­ca­nis­mele unei ma­și­nă­rii po­li­tice nu­mită PMP care e de­parte de a avea efi­ciența și ex­pe­riența pe­de­listă, re­u­șind to­tuși să ca­na­li­zeze că­tre ea niște vo­turi, dar și o mare parte a urii față de Bă­sescu, prin afir­ma­ții care pro­mit con­ti­nu­a­rea po­li­ti­cii duse de acesta. Ceea ce nu e ne­a­pă­rat rău, pen­tru că alt­min­teri ura asta s‑ar fi des­căr­cat pe Ma­co­vei sau Iohan­nis, pe care Ponta se stră­duie din greu să‑i “li­pească” în vreun fel de Băsescu.

Pri­vită cu obiec­ti­vi­ta­tea unui ob­ser­va­tor ex­tern, cei trei aleargă pe ace­lași cu­loar, apa­rent jenându-se re­ci­proc, în re­a­li­tate adu­când fi­e­care spre fi­ni­șul pri­mu­lui tur un grup dis­tinct al elec­to­ra­tu­lui pe care cei­lalți nu îl pu­teau aduce la vot. În­țe­leși în­tre ei sau nu (eu cred că mai de­grabă nu), cei trei can­di­dați nu au fă­cut până aici ges­turi re­ci­proce care să ex­cludă sus­ți­ne­rea ul­te­ri­oară. După ce va trece pri­mul tur nu le va rămâne de fă­cut de­cât să-și dea mâna susținându‑l con­ving­ă­tor pe cel mai bine pla­sat. Foarte pro­ba­bil acela va fi Iohannis.

Cam așa se văd lu­cru­rile de la mine. Există spe­ranță, dacă nu a unei vic­to­rii, mă­car a unei de­mon­stra­ții că seg­men­tul acesta al ce­lor ce-și do­resc o Ro­mâ­nie for­mată din oa­meni in­de­pen­denți a cres­cut în­de­a­juns pen­tru a pre­tinde su­pre­ma­ția po­li­tică. Și dacă nu se va în­tâm­pla acum, se va în­tâm­pla în 2016. Există o sin­gură con­di­ție: să votăm.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Edi Moraru

    ar fi bine ca să se în­tămple cum zici.
    mi se pare că to­tul de­pinde de cîtă lume iese la vot din elec­to­ra­tul de dreapta


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.