Da, mai există speranță

Există cu sigu­ranță o diho­to­mie poli­tică în sânul popo­ru­lui român, ale cărei cauze sunt extrem de nume­roase și de com­plexe. Există un bazin elec­to­ral al celor ce doresc să fie asis­tați social, al celor ce vor ca sta­tul să le dea prin voința mări­ni­moasă a unui tătuc omnis­cient și omni­po­tent. Și există un seg­ment com­plet sepa­rat al celor ce acceptă fap­tul ca pro­priul des­tin depinde în pri­mul rând de ceea ce fac ei înșiși, de munca și pri­ce­pe­rea lor. Pri­mii vor să audă pro­mi­siune de lapte și miere cur­gând către ei, vor plase cu pomeni elec­to­rale, vor pen­sii mari, sala­rii grase pen­tru buge­tari și aju­toare soci­ale cât mai multe. Cei­lalți vor un stat care să nu‐i jupoaie prin taxe și impo­zite, care să cre­eze con­tex­tul eco­no­mic în care își pot valo­ri­fica la maxim poten­ți­a­lul pro­priu. Între cele două Româ­nii s‐a dus răz­bo­iul poli­tic în toți acești 25 de ani de după '89.

Ves­tea bună este că pri­mul seg­ment, cân­dva majo­ri­tar, se sub­ți­ază cu fie­care an care trece. Vin din spate gene­ra­ții noi care îngroașă mai degrabă rân­du­rile celor ce se vor inde­pen­denți și liberi, deși hedo­nis­mul con­su­me­rist adus de criza capi­ta­lis­mu­lui împinde – para­do­xal sau nu – pe des­tui din­tre ei în tabăra cea­laltă. Dar ten­dința e lim­pede. N‐o vedem expri­mată în opțiu­nile elec­to­rale pen­tru că sunt încă mulți care stau departe de mur­dă­ria cla­sei poli­tice, care cred că se pot des­curca în viață chiar și in ciuda unui stat incom­pe­tent. Dim­po­trivă, asis­ta­ții sunt activi elec­to­ral pen­tru că sin­gura lor șansă de a‐și vedea obiec­ti­vele atinse este men­ți­ne­rea unui anu­mit tip de poli­ti­cian la guver­nare. Dar uitați‐vă la pro­cen­tele obți­nute de PSD de‐a lun­gul ani­lor: de la un ferm 55% au ajuns la un maxim 40%. Ponta, hienă antre­nată la școala lui Ili­escu și Năs­tase, simte peri­co­lul. Există două lucruri care pot fi făcute.

Pri­mul este să cre­ezi o stare de con­fu­zie la gra­nița din­tre cele două seg­mente elec­to­rale. Întot­dea­una vor exista oameni neho­tă­râți, osci­lanți, gata să accepte argu­mente ale celei­lalte tabere. Ponta le oferă prin dis­curs ilu­zia unui social‐liberalism, neu­i­tând să ada­uge per­ma­nent la dimen­siu­nea soci­a­listă ele­men­tele unui fals libe­ra­lism care ar tre­bui să mai atragă vreo câteva pro­cente de năuci. Ăsta e rolul lui Tări­ceanu, pe care îl cul­tivă cu aten­ție, inclu­siv prin anun­țuri hilare de numire a lui ca prim‐ministru. E cineva atât de naiv să‐și închi­puie că Drag­nea sau Ghiță vor accepta să fie con­duși in guver­nare de cineva care nu e în tota­lul lor con­trol? Son­da­jele arată că da.

A doua direc­ție de atac este să reduci pre­zența la vot ast­fel ca cei 40% ai tăi să devină majo­ri­tate. Asta pre­su­pune să trans­mită pe toate cana­lele mesa­jul că vic­to­ria stân­gii va fi zdro­bi­toare, că nu are rost să lupți împo­triva lor, ești neîn­sem­nat față de covâr­și­toa­rea voință a elec­to­ra­tu­lui lor. Efec­tul psi­ho­lo­gic al mută­rii celor 500 de pri­mari la PSD prin ordo­nanța tra­seiș­ti­lor este mai mare decât efec­tul elec­to­ral. O parte din­tre locu­i­to­rii ace­lor comune și orașe ar fi votat ori­cum cu PSD din con­vin­ge­rile lor pro­prii. Dar impre­sia pe care o cre­ează această vic­to­rie a oport­u­nis­mu­lui poli­tic în rân­du­rile elec­to­ra­tu­lui urban este cu mult mai impor­tantă. Dacă se reduce cu doar 5–10% pre­zența la vot a elec­to­ra­tu­lui adver­sa­ri­lor deja obiec­ti­vul e mai mult decât atins.

Ce fac cei­lalți? Își joacă pro­pri­ile cărți. Iohan­nis își mani­festă pro­pria per­so­na­li­tate, fiind extrem de rezer­vat în a face decla­ra­ții pom­poase sau a se angaja în pole­mici degra­dante, lăsându‐se dus de par­ti­dele din spate, ale căror metode nu sunt întot­dea­una dife­rite de ale pese­diș­ti­lor – vezi pome­nile elec­to­rale. Maco­vei atacă seg­men­tul urban, încer­când să mobi­li­zeze clasa mij­lo­cie inter­naută din ora­șele mari, o zonă a unui anume radi­ca­lism civic for­mată din cei dez­a­mă­giți de întreaga clasă poli­tică. Udrea exer­sează meca­nis­mele unei mași­nă­rii poli­tice numită PMP care e departe de a avea efi­ciența și expe­riența pede­listă, reu­șind totuși să cana­li­zeze către ea niște voturi, dar și o mare parte a urii față de Băsescu, prin afir­ma­ții care pro­mit con­ti­nu­a­rea poli­ti­cii duse de acesta. Ceea ce nu e nea­pă­rat rău, pen­tru că alt­min­teri ura asta s‐ar fi des­căr­cat pe Maco­vei sau Iohan­nis, pe care Ponta se stră­duie din greu să‐i "lipească" în vreun fel de Băsescu.

Pri­vită cu obiec­ti­vi­ta­tea unui obser­va­tor extern, cei trei aleargă pe ace­lași culoar, apa­rent jenându‐se reci­proc, în rea­li­tate adu­când fie­care spre fini­șul pri­mu­lui tur un grup dis­tinct al elec­to­ra­tu­lui pe care cei­lalți nu îl puteau aduce la vot. Înțe­leși între ei sau nu (eu cred că mai degrabă nu), cei trei can­di­dați nu au făcut până aici ges­turi reci­proce care să excludă sus­ți­ne­rea ulte­ri­oară. După ce va trece pri­mul tur nu le va rămâne de făcut decât să‐și dea mâna susținându‐l con­ving­ă­tor pe cel mai bine pla­sat. Foarte pro­ba­bil acela va fi Iohan­nis.

Cam așa se văd lucru­rile de la mine. Există spe­ranță, dacă nu a unei vic­to­rii, măcar a unei demon­stra­ții că seg­men­tul acesta al celor ce‐și doresc o Româ­nie for­mată din oameni inde­pen­denți a cres­cut înde­a­juns pen­tru a pre­tinde supre­ma­ția poli­tică. Și dacă nu se va întâm­pla acum, se va întâm­pla în 2016. Există o sin­gură con­di­ție: să votăm.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


  1. Edi Moraru

    ar fi bine ca să se întămple cum zici.
    mi se pare că totul depinde de cîtă lume iese la vot din elec­to­ra­tul de dreapta


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu