Cine mai are nevoie de creier

Dacă cineva s‐a între­bat vreo­dată cum impac­tează tele­vi­ziu­nea modul în care gân­dește soci­e­ta­tea, avem acum în fața ochi­lor o probă indu­bi­ta­bilă a extra­or­di­na­rei sale forțe de influ­en­țare. Vă amin­tiți de PP‐DD la ale­ge­rile din 2012?  Au luat apro­xi­ma­tiv 15% din voturi uti­li­zând un dis­curs com­plet cre­tin, lip­sit de orice fel de logică, bazat pe incon­ti­nența ver­bală a unui indi­vid care stă­pâ­nește per­fect teh­nica de a debita pră­păs­tii fără șir într‐un ritm ame­ți­tor.

Îmi amin­tesc că un pri­e­ten îmi poves­tea în peri­oada aia că a urmă­rit pen­tru câteva minute o emi­siune a lui Dan Dia­co­ne­scu și s‐a tre­zit prins în vâr­te­jul de cuvinte pe care le înșira, cău­tând fisura logică a con­struc­ției dis­cur­su­lui care pro­mi­tea că nu știu ce hidro­cen­trală înce­pută de Ceau­șescu va fi fina­li­zată cu bani de la popu­la­ție, câte un leu de la fie­care sau ceva de genul ăsta, urmând ca apoi toți cei ce au con­tri­buit să ia parte la divi­den­tele fabu­loase pe care Dia­co­ne­scu le pro­mi­tea fără să cli­pească. În iure­șul de afir­ma­ții fără suport și ava­lanșa de cifre era greu să iden­ti­fici ade­vă­rul de fals chiar dacă erai om tre­cut prin școli – e lesne de închi­puit cum un ast­fel de dis­curs sucea cre­ie­rul unui om lip­sit de edu­ca­ție.

Nu m‐aș mira ca pute­rea use­listă de după ale­geri să fi pla­ni­fi­cat cinic demon­ta­rea tele­vi­ziu­nii OTV cu sco­pul de a recu­pera cele 15 pro­cente de par­la­men­tari în folos pro­priu. Cam asta s‐a întâm­plat, căci lip­sit de drep­tul de a debita pros­tii la tele­vi­zor, Dia­co­ne­scu a rede­ve­nit ceea ce de fapt era de la bun înce­put: un sal­tim­banc ridi­col. Par­ti­dul lui s‐a topit ca o lumâ­nare. Ar fi putut accepta că șarada s‐a înche­iat și ar fi putut încerca o ieșire dis­cretă de pe scena poli­tică, dar ins­tin­tele sale de clovn îl împing să‐și pro­beze încă o dată ridi­culi­ta­tea, can­di­dând pen­tru pre­șe­den­ție. Son­da­jele îl arată cu câteva pro­cente, aproape tot atâ­tea cât e marja de eroare sta­tis­tică.

Dar, schim­bând regis­trul și scara, asta ne dă o ima­gine clară asu­pra uri­a­șei influ­ențe pe care tele­vi­ziu­nea o exer­cită asu­pra noas­tră, direct sau indi­rect. Pre­tin­zând că este ochiul prin care pri­vim, tele­vi­ziu­nea a înce­put mai întâi să fil­treze ima­gi­nile ce ne sunt pre­zen­tate drept rea­li­tate și a deve­nit apoi cre­ie­rul care ne spune cum să le inter­pre­tăm. Vedem ce vrea ea să vedem și înțe­le­gem ce vrea ea să ințe­le­gem. Într‐o lume tot mai com­plexă și mai greu de înțe­les, cineva care să ia deci­zi­ile în locul tău și să îți separe binele de rău e un mân­tu­i­tor. Cine mai are nevoie de cre­ier dacă te poți uita la tele­vi­zor ca să știi cum să gân­dești?

În anii comu­nis­mu­lui tele­vi­ziu­nea era un mij­loc de pro­pa­gandă pen­tru regim. În absența unui opo­nent, mesa­jele erau fals‐pozitive: împli­niri mărețe, muncă si avânt, con­du­că­to­rul iubit, recolte record. Toți știam că sunt min­ciuni – efec­tul era nul, nimeni nu deve­nea comu­nist înfo­cat pri­vind la tele­vi­zor. Azi lucru­rile stau com­plet dife­rit, iar mesa­jele sunt în gene­ral nega­tive: ăilalți sunt niște hoți și niște corupți pen­tru că au făcut și au dres, ăilalți vor răul țării, ăilalți tre­buie băgați in puș­că­rie. Para­do­xal sau nu, dis­cur­sul plin de ură face pro­ze­liți.

E o falsă impre­sie aceea că desprinzându‐ne de tele­vi­zor scă­păm de sub influ­ența sa. Eu nu mă mai uit la tele­vi­zor de câțiva ani buni si cu toate astea simt în fie­care zi efec­tele devas­ta­toare pe care tele­vi­ziuni ca Antena 3 sau B1TV le au asu­pra soci­e­tă­ții în care tră­iesc. Fap­tul că la guver­nare se află niște ban­diți și niște escroci e și con­se­cința pro­pa­gan­dei făcute zil­nic de ast­fel de tele­vi­ziuni. Fap­tul că valo­rile soci­e­ta­tă­ții sunt răs­tur­nate are foarte mult de a face cu ceea ce se vede pe sti­clă. A aștepta ca toți româ­nii să renunțe la tele­vi­zor ca mij­loc de infor­mare e o uto­pie – unora le e abso­lut nece­sar pen­tru că nu sunt obiș­nu­iti sau nu sunt capa­bili să pri­mească doar sim­ple infor­ma­ții cu care să ope­reze sin­guri.

Între­ba­rea esen­ți­ală este deci cum oprim această uri­așă mani­pu­lare și con­se­cin­țele ei ime­di­ate. Dacă ne ima­gi­năm că de mâine nici o tele­vi­ziune nu va mai trans­mite alt­ceva decât infor­ma­ții jur­na­lis­tice veri­fi­cate, fapte nein­ter­pre­tate, cum va raționa poli­tic româ­nul obiș­nuit? Va fi con­fuz și se va abține de la vot? Cine îl va învăța să judece din nou sin­gur, să uti­li­zeze infor­ma­ți­ile și să le asam­bleze în deci­zii pro­prii? Cât de mare e acest efort și cum îl faci fără să îl încre­din­țezi unora care vor dori să mani­pu­leze rezul­ta­tul final în folos pro­priu? Cine are influ­ența nece­sară pen­tru a se erija în călă­uză cre­di­bilă a aceas­tei edu­ca­ții?

Cine mai are nevoie de cre­ier?


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


  1. Herta Kuales

    corecta ana­liza !


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu