Le­gen­da­rul dis­preț ar­de­le­nesc pen­tru Mi­ti­cii din Bu­cu­rești tinde cu fi­e­care an care trece să de­vină tot mai con­tra­pro­duc­tiv. Într-un fel sau al­tul in­te­re­sele bu­cu­reș­tea­nu­lui Mi­tică și ale ar­de­lea­nu­lui Ioan — sau cum s‑o fi nu­mind el — sunt, de fapt, con­ver­gente. Aproape de fi­e­care dată când s‑a pus pro­blema vo­tu­lui spre dreapta, sin­gu­rul — să re­cu­noaș­tem — care a pro­dus în Ro­mâ­nia niște re­zul­tate eco­no­mice mă­car sa­tis­fă­că­toare, spri­ji­nul prin­ci­pal elec­to­ral a ve­nit de la ar­de­leni și de la bu­cu­reș­teni. Din­colo de glu­mițele re­ci­proce des­pre în­ce­ti­ne­ală și șme­che­rie, Mi­tică și Ioan gân­desc ci­vic și po­li­tic la fel.

La fel s‑a în­tâm­plat și la ale­ge­rile as­tea. Iohan­nis și Ma­co­vei au fost vo­tați sem­ni­fi­ca­tiv în Ar­deal și Bu­cu­rești de că­tre un elec­to­rat pre­pon­de­rent tâ­năr și cu stu­dii su­pe­ri­oare. Lor li s‑a ală­tu­rat cu oa­rece ti­mi­di­tate ora­șul Iași, un alt loc unde me­diul uni­ver­si­tar își pune am­prenta pe mo­dul de gân­dire al elec­to­ri­lor. În rest harta Ro­mâ­niei este de un roșu aprins și dezes­pe­rant, sim­bol al ma­sei amorfe de idi­oți care gi­rează de 25 de ani, cu o in­con­ști­entă vo­io­șie, ma­fia po­li­tică con­du­că­toare. Su­iți pe pie­des­ta­lul for­mat din pre­dic­ti­bi­lele lor vo­turi, ob­ți­nute ușor cu o gă­leată, un kil de mă­lai sau o sim­plă in­di­ca­ție a lui taica popa, in­di­vizi pre­cum Ponta ne rân­jesc ci­nic-vic­to­ri­oși, ca și cum ne-ar spune v‑ați prins, min­țim și fu­răm, dar nu ne pu­teți face ni­mic, sun­tem aleși de­mo­cra­tic.

Îmi amin­tesc anii de în­ce­put ai de­mo­cra­ției când mă aflam în­con­ju­rat de ad­mi­ra­tori ne­con­di­țio­nati ai lui Ili­escu, sin­gur într‑o mare de fe­se­nism dez­gus­tă­tor. Mă stră­du­iam din răs­pu­teri să aduc ar­gu­mente în fa­voa­rea vo­tu­lui că­tre Ra­țiu și Co­posu și sfâr­șeam în­tot­dea­una într‑o mută dis­pe­rare, ca un nau­fra­giat care aban­do­nează lupta pen­tru a su­pra­vie­țui în mij­lo­cul unei ape ale că­rei țăr­muri nu se ză­reau. Cei din ju­rul meu, alt­min­teri oa­meni re­zo­na­bili în in­te­rac­țiu­nile pri­le­ju­ite de ba­na­li­tă­țile co­ti­diene, de­ve­neau brusc de o cum­plită stu­pize­nie, orbi și surzi la orice ar­gu­men­ta­ție lo­gică, dis­puși să‑l adore su­b­mi­siv pe cel care le spu­nea min­ciuna cea mai go­go­nată, pe cel care le fă­cea pro­mi­siu­nea cea mai ne­cre­di­bilă. Pri­vind harta ro­șie a Ro­mâ­niei de după pri­mul tur al pre­zi­den­ți­a­le­lor mi-am rea­min­tit sen­ti­men­tul acela de ne­fe­ri­cită exasperare.

De 25 de ani ne în­vinge într-una de­mo­cra­ția, ară­tându-ne cât de ci­nică este atunci când e prac­ti­cată de un po­por con­fuz și ne­e­du­cat. Lec­ția pe care re­fu­zăm să o în­vă­țăm este că nu pu­tem face ni­mic în cele doar câ­teva zile ale cam­pa­ni­i­lor elec­to­rale — toată zba­te­rea pe in­ter­net a unui grup so­cial prea pu­țin nu­me­ros e inu­tilă. Până când Mi­tică și Ioan nu-și vor da mâna și nu vor face ceva îm­pre­ună zi de zi, până când nu vor lu­cra te­me­i­nic la cre­a­rea unei con­ști­ințe ci­vice, vor rămâne unul șme­cher, ce­lă­lalt ti­căit și amân­doi pri­zo­ni­eri ai ma­fiei politice.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Aida

    “For some scholars…education gi­ves ci­ti­zens the ski­lls and re­so­ur­ces ne­e­ded to par­ti­ci­pate in po­li­tics. For in­stance, Verba et al. (1995) ar­gue that edu­ca­tion not only di­rec­tly in­crea­ses le­vels of par­ti­ci­pa­tion, but also al­lows ci­ti­zens to acqu­ire the ci­vic ski­lls ne­ces­sary to effec­ti­vely co­m­mu­ni­cate their con­cerns to po­li­ti­ci­ans. Si­mi­larly, Ro­sen­stone and Hansen ar­gue that edu­ca­tion “im­parts the know­le­dge and ski­lls most es­sen­tial to a citizen’s task .…Be­ca­use of their scho­o­ling, the well edu­ca­ted have the ski­lls pe­o­ple need to un­der­stand the abs­tract su­b­ject of po­li­tics, to fo­l­low the po­li­ti­cal cam­paign, and to re­search and eva­lu­ate the is­sues and can­di­da­tes” (1993, p. 136). From this po­int of view, it is the pro­cess of for­mal edu­ca­tion that ca­u­ses in­crea­sed po­li­ti­cal par­ti­ci­pa­tion.” (Berinsky/Lenz)


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.