Dom­nul Adrian Duicu, una din ilus­trele nuli­tăți ale spa­ti­u­lui po­li­tic ro­mâ­nesc, este pu­țin cam ares­tat din ca­uze de co­rup­ție. E drept, de cu­rând ares­tul s‑a mu­tat la do­mi­ci­liu, ceea ce nu e, de fapt, un arest cum ar fi meritat.

Mai pu­țini știu însă că dom­nul Duicu, cu doar două luni îna­inte de a fi săl­tat de DNA, dă­ru­ise din ba­nii pu­blici că­tre bi­se­rică vreo 700.000 de lei pen­tru nis­cai lă­cașe de cult și pen­tru ca­te­drala or­to­doxă. Acuma ce nu pri­cep eu — și aș dori pu­țină lu­mi­nare din par­tea unor prea-ev­la­vi­oși or­to­do­cși din­tre con­ce­tă­țe­nii mei — este cum dracu’ (Doamne iartă-mă!) de nu l‑a aju­tat Dum­ne­zeu pe bie­tul domn Duicu, iu­bi­tor de sfin­țe­nie și vred­nic con­tri­b­u­tor, să scape de asu­pri­rea ga­bo­ri­lor bă­sisto-sa­ta­niști. Cum de nu s‑a în­du­rat în mare mila sa de gu­șulița lui fină, de bu­r­tica lui rot­u­n­joară, de ochi­șo­rii lui nevinovați?

Ca eno­riaș sunt con­fu­zat. S‑o fi de­fec­tat cu­tia mi­lei? Pui în ea și nu se în­tâm­plă ni­mic? Cum se poate una ca asta?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.