Domnul Adrian Duicu, una din ilustrele nulități ale spatiului politic românesc, este puțin cam arestat din cauze de corupție. E drept, de curând arestul s‑a mutat la domiciliu, ceea ce nu e, de fapt, un arest cum ar fi meritat.
Mai puțini știu însă că domnul Duicu, cu doar două luni înainte de a fi săltat de DNA, dăruise din banii publici către biserică vreo 700.000 de lei pentru niscai lăcașe de cult și pentru catedrala ortodoxă. Acuma ce nu pricep eu — și aș dori puțină luminare din partea unor prea-evlavioși ortodocși dintre concetățenii mei — este cum dracu’ (Doamne iartă-mă!) de nu l‑a ajutat Dumnezeu pe bietul domn Duicu, iubitor de sfințenie și vrednic contributor, să scape de asuprirea gaborilor băsisto-sataniști. Cum de nu s‑a îndurat în mare mila sa de gușulița lui fină, de burtica lui rotunjoară, de ochișorii lui nevinovați?
Ca enoriaș sunt confuzat. S‑o fi defectat cutia milei? Pui în ea și nu se întâmplă nimic? Cum se poate una ca asta?
Lasă un comentariu