Ironii, paradoxuri

Există cu sig­u­ranță un soi de ironie a faptelor, năs­cută din înlănțuirea lor aparent aleatoare, dar plină de sem­nifi­cație. Une­ori e o ironie cu note de drama­tism, alte­ori amuzantă, ori poate că hazul ei depinde de cel ce o per­cepe. Nu e neo­biș­nuit ca ceea ce pare comic sau pur și sim­plu insolit pen­tru unii să fie dra­matic pen­tru alții.

Vic­tor Ponta a câști­gat primul tur al alegerilor prezi­dențiale. Între cir­cum­scripți­ile unde a fost vic­to­rios este și cea din Coreea de Nord, o țară unde democrația nu este toc­mai la ea acasă. Iro­nia fap­tu­lui ar fi tre­cut poate prea puțin obser­vată dacă n‐ar fi fost urmată de știrea că tot el a câști­gat alegerile în Repub­lica Moldova, o altă țară unde statul de drept și democrația sunt mai degrabă expre­sii de dicționar. Coin­ci­dențe, veți spune. Vă mai dau una: la Oradea sin­gurele secții unde Ponta l‐a învins pe Iohan­nis au fost cele orga­ni­zate în pușcării.

Și ironi­ile con­tinuă, din păcate nu la fel de amuzante. După prima rundă, iată că dom­nul Vic­tor se gân­dește la alianțe pen­tru al doilea tur. UDMR‐ul, intere­sat de autono­mia maghiar­ilor, îl găsește — para­doxal — mai pre­dis­pus la com­pro­misuri politice în favoarea fed­er­al­izării țării decât pe sasul Iohan­nis, care ar tre­bui să fie teo­retic mai sen­si­bil la subiectele legate de minorități. Vadim Tudor începe prin a tuna și ful­gera că a fost furat la urne — de cine altcineva decât de orga­ni­za­torii alegerilor, adică de Ponta — dar sfârșește prin a‐l susține para­doxal pe prezump­tivul hoț, căci tre­buie să se ter­mine o dată cu arestările abuzive pre­cum cele ale lui Năs­tase și Hreben­ciuc. Iro­nia face ca motivul susținerii să fie toc­mai ceea ce Ponta neagă și o parte a soci­etății civile acuză că se va întâm­pla dacă pesedis­tul iese președ­inte: sub­minarea și sub­or­donarea politică a justiției.

Curva politică Tăriceanu se grăbește și ea să ofere susținerea sa. Desigur, pos­tul de prim‐ministru îi surâde teri­bil, mai ales că din acea poz­iție, cu acces la împărțirea buge­tu­lui de stat, va putea momi în PLR puținii pri­mari lib­er­ali care nu au prof­i­tat de ordo­nanța tra­seiștilor. Meleș­canu îl susține și el pe Ponta și primește în schimb un post de con­silier la Cotroceni. Dia­conescu, fire prag­mat­ică, zice că se mai gân­dește și va decide în funcție de ce îi oferă fiecare. Trocul politic e pe față, nu dai fără să primești ceva la schimb — ce‐ar fi dacă i s‐ar da o licență de emisie pen­tru OTV ca să‐și revi­tal­izeze sucom­batul par­tid? La masa trata­tivelor se așează pe rând toate crea­turile cir­cu­lui politic româ­nesc: min­ci­nosul pato­logic, opor­tunis­tul maghiar, sminti­tul națion­al­ist, curva politică și sen­za­țion­alul saltim­banc. Ironic sau nu, cândva s‐au scuipat și dete­s­tat rec­i­proc. Para­doxal sau nu, azi sunt uniți de ace­leași ambiții și obiec­tive.

Pe blogul său per­sonal, pesedis­tul Vasile Dâncu scrie despre greșelile pe care le poate face un can­di­dat în turul doi:

Poate pierde alegerile și can­di­datul hap­sân, cel care caută să adune totul, să ia tot ce se poate lua, fără un cal­cul exact al con­secințelor. Face alianțe cu toată lumea, fără să se uite la incom­pat­i­bil­ități. Când ai obiș­nuit elec­toratul tău cu dis­cur­sul că unele par­tide sunt for­mate din hoți și trădă­tori, când ai spus că nu o să faci nicio­dată o alianță și, în ultimul moment, te îmbrățișezi cu hoții sau trădă­torii, o parte din elec­toratul tău poate să nu înțe­leagă ges­tul ca fiind prag­matic și nece­sar și te poate părăsi pen­tru că ești imoral, trădă­tor, nu te ții de cuvânt.

Gus­tați com­bi­nația de ironie și para­dox: soci­o­logul de casă al PSD explică cu subiect și pred­i­cat cât de greșit e ceea ce face can­di­datul par­tidu­lui său.

Priv­ite din unghi­uri diferite, real­itățile pot fi înțe­lese diferit. Înlănțuirea faptelor ce i‐au adus împre­ună pe acești mafioți și cir­cari s‐ar putea să le pară de o ironie amuzantă și prob­a­bil că așa ar și fi dacă nu s‐ar referi la noi și la viața noas­tră. Votanții idioții ai lui Ponta vor plăti într‐un fel sau altul alegerea pe care o fac, atâta doar că ei nu vor înțelege nicio­dată unde au greșit și vor con­tinua să aplaude întâm­plările de acum, savuroase subiecte de circ medi­atic la Antena 3, inca­pa­bili să anticipeze că ele vor con­duce mai apoi — para­doxal — la ace­leași nea­jun­suri pe care le‐au avut și înainte de a‐și vota favoritul. 25 de ani de democrație orig­i­nală dovedesc că nu sunt în stare să învețe nimic.

Există o sumă de oameni care per­cep în mod dra­matic aceste ironii si para­dox­uri. O parte a lor sunt aici, în Româ­nia. Pen­tru ei con­secințele se vor simți acut, în fiecare zi a vieții lor. Exas­per­area lor se naște din neputința de a opri răul să se propage. Alții sunt departe, aiurea, prin lume. Pen­tru ei aceste înlănțuiri de întâm­plări sunt doar motiv de prin­cip­i­ale frus­trări civice. Mâine, după alegeri, viața lor va con­tinua la fel ca și ieri, netul­bu­rată de fap­tul că un mit­o­man corupt și pla­gia­tor devine președ­in­tele României.

Mai e ceva de făcut? Iohan­nis are de recu­perat vreo 900 de mii de voturi, plus voturile ven­ite către Ponta de la vadim­iști, dia­conești și tăriceni. Prob­a­bil că alegă­torii lui Macovei și Udrea vor pune umărul să acopere acest decalaj, dar nu va fi de ajuns. Sin­gura sal­vare a celor ce mai speră în justiție și în statul de drept este buna jude­cată politică a maghiar­ilor cărora — para­doxal — le vom refuza totuși autono­mia și mobi­lizarea la vot a celor din străină­tate cărora — ironic — aceste alegeri nu le aduc mai nimic.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Alice

    A, și răs­col­i­tor, pen­tru că le aduce aminte de motivele plecării.

  2. Alice

    Eu nu cred că viața celor din străină­tate va con­tinua netul­bu­rată. Pen­tru des­tui de mulți din­tre ei, li se va fura sper­anța, visul că într‐o zi se pot întoarce acasă. E ade­vărat, nu e nimic mate­r­ial și nu în reg­istrul con­secințelor coti­di­ene, dar cu atât mai mult mai tul­bură­tor.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu