Minciuni și tehnici de vânzare

Doi băr­bați tineri stau de vorbă în dușurile clubu­lui de fit­ness. Amân­doi sunt com­plet dezbră­cați, alcă­tuind împre­ună un tablou deopotrivă ridi­col și amuzant. Trupurile păroase, bur­ticile ușor revăr­sate peste biju­teri­ile de fam­i­lie, ges­tica inadec­vată nudității sunt greu de armo­nizat cu o con­ver­sație aparent serioasă.

Ai fost la vot? între­abă unul din­tre ei, ceva mai vârst­nic. Sigur, răspunde celălalt. Și cu cine ai votat? Tinere­lul e fals-contrariat: cum cu cine, cu Iohan­nis, doar n‑o să votez cu nenoroc­i­tul ăla de Ponta, ăsta ne omoară, nene, cu tax­ele, să vezi ce urgie face la anu'. Vârst­nicul aprobă dând din cap cu convin­gere — așa‑i, dom'le, nu știu cum o să-mi mai reziste firma, ăștia‑s puși pe furat la greu. Scurtă pauză. Cel tânăr dă să intre în duș, se răzgân­dește și se întoarce: da' poate îl pune pe Tăriceanu prim-ministru și ăsta e lib­eral, o să țină cu noi, oamenii de afac­eri. Aiurea, fii dom'le serios, ce lib­eral? tu ai timp să crezi min­ci­u­nile astea pe care le spun Ponta și ai lui? Tăriceanu e mână‑n mână cu ei, minte și ăla de îngheață apele, nu poți să ai încredere în ăștia nici până la colțu' străzii.

Pe supor­tul de lemn fixat în peretele sălii de dușuri e un tele­fon care sună. Cel vârst­nic îl ridică și răspunde: alo! da, eu, bună dimineața! Acop­eră tele­fonul cu mâna și‑i șoptește inter­locu­toru­lui: scuze, e un client. Se întoarce apoi la con­ver­sația tele­fon­ică: spuneți, vă ascult… așa, da… și nu s‑a livrat? … deci s‑a livrat? … păi și ce nu e‑n reg­ulă? … da, așa e, vă tre­buie și piesă din aia … păi băieții mei n‑or fi știut la ce folosiți aparatul… a, le-ați zis? … mda, o să verific … sigur că vă livrăm … chiar acum ies din meetingu' ăsta în care eram, pun mâna pe comanda dum­neav­oas­tră și fac cal­culele și vă trimit oferta pen­tru piesă … da, sigur, sunt la birou … într‑o oră maxim o aveți … da, dom'le, se poate?!? sunt deja cu mână pe cat­a­log să mă apuc de cal­cule, că vreau să fac un dis­count bun … la revedere … să trăiți!

Așează tele­fonul înapoi pe supor­tul de lemn. Tre' să mă grăbesc să‑i fac ofertă ăstuia pen­tru un căcat de piesă, explică amicu­lui său. Ai uitat s‑o pui pe fac­tură? între­abă cel tânăr, intrând în duș. N‑am uitat, da' dacă i‑o puneam pe fac­tură de la început și vedea cât costă pierdeam drac­u­lui vân­zarea… acuma n‑are ce face că mi‑a plătit deja aparatul și fără piesă nu‑l poate folosi… ce să faci, dom'ne, în ziua de azi tre' să apelezi la tehnici de-astea de vân­zare, că alt­fel mori de foame. Așa‑i, se deslușește cu greu apro­barea celui mai tânăr, acoper­ită de zgo­mo­tul apei care curge cu pre­siune.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu