Minciuni și tehnici de vânzare

Doi băr­bați tineri stau de vorbă în dușu­rile clu­bu­lui de fit­ness. Amân­doi sunt com­plet dez­bră­cați, alcă­tu­ind împre­ună un tablou deo­po­trivă ridi­col și amu­zant. Tru­pu­rile păroase, bur­ti­cile ușor revăr­sate peste biju­te­ri­ile de fami­lie, ges­tica ina­dec­vată nudi­tă­ții sunt greu de armo­ni­zat cu o con­ver­sa­ție apa­rent seri­oasă.

Ai fost la vot? întreabă unul din­tre ei, ceva mai vâr­st­nic. Sigur, răs­punde celă­lalt. Și cu cine ai votat? Tine­re­lul e fals‐contrariat: cum cu cine, cu Iohan­nis, doar n‐o să votez cu neno­ro­ci­tul ăla de Ponta, ăsta ne omoară, nene, cu taxele, să vezi ce urgie face la anu'. Vâr­st­ni­cul aprobă dând din cap cu con­vin­gere – așa‐i, dom'le, nu știu cum o să‐mi mai reziste firma, ăștia‐s puși pe furat la greu. Scurtă pauză. Cel tânăr dă să intre în duș, se răzgân­dește și se întoarce: da' poate îl pune pe Tări­ceanu prim‐ministru și ăsta e libe­ral, o să țină cu noi, oame­nii de afa­ceri. Aiu­rea, fii dom'le serios, ce libe­ral? tu ai timp să crezi min­ciu­nile astea pe care le spun Ponta și ai lui? Tări­ceanu e mână‐n mână cu ei, minte și ăla de îngheață apele, nu poți să ai încre­dere în ăștia nici până la colțu' stră­zii.

Pe supor­tul de lemn fixat în pere­tele sălii de dușuri e un tele­fon care sună. Cel vâr­st­nic îl ridică și răs­punde: alo! da, eu, bună dimi­neața! Aco­peră tele­fo­nul cu mâna și‐i șop­tește inter­lo­c­u­to­ru­lui: scuze, e un cli­ent. Se întoarce apoi la con­ver­sa­ția tele­fo­nică: spu­neți, vă ascult… așa, da… și nu s‐a livrat? … deci s‐a livrat? … păi și ce nu e‐n regulă? … da, așa e, vă tre­buie și piesă din aia … păi băie­ții mei n‐or fi știut la ce folo­siți apa­ra­tul… a, le‐ați zis? … mda, o să veri­fic … sigur că vă livrăm … chiar acum ies din mee­tingu' ăsta în care eram, pun mâna pe comanda dum­ne­a­voas­tră și fac cal­cu­lele și vă tri­mit oferta pen­tru piesă … da, sigur, sunt la birou … într‐o oră maxim o aveți … da, dom'le, se poate?!? sunt deja cu mână pe cata­log să mă apuc de cal­cule, că vreau să fac un disco­unt bun … la reve­dere … să tră­iți!

Așează tele­fo­nul îna­poi pe supor­tul de lemn. Tre' să mă gră­besc să‐i fac ofertă ăstuia pen­tru un căcat de piesă, explică ami­cu­lui său. Ai uitat s‐o pui pe fac­tură? întreabă cel tânăr, intrând în duș. N‐am uitat, da' dacă i‐o puneam pe fac­tură de la înce­put și vedea cât costă pier­deam dra­cu­lui vân­za­rea… acuma n‐are ce face că mi‐a plătit deja apa­ra­tul și fără piesă nu‐l poate folosi… ce să faci, dom'ne, în ziua de azi tre' să ape­lezi la teh­nici de‐astea de vân­zare, că alt­fel mori de foame. Așa‐i, se deslu­șește cu greu apro­ba­rea celui mai tânăr, aco­pe­rită de zgo­mo­tul apei care curge cu pre­siune.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu